Pagini

marți, 14 martie 2017

Un program buclucas... nu sunt suficient de bun...

               De multe ori nici nu avem idee de unde si cand am dobandit acest program. Poate in copilarie, cand rezultatele noastre erau comparate cu ale altor copii, poate atunci cand actiunile noastre nu au avut rezultatele dorite si cei din jur s-au uitat la noi cu dezaprobare... poate a inceput sa incolteasca in noi cu generatii in urma, transmis iar si iar ca o mostenire de familie. A cauta vinovati nu are rost. Pur si simplu cei din jurul nostru nu au stiut cum sa faca altfel. Poate si ei se pierdeau in acelasi labirint al lui "nu sunt suficient de bun" si punand presiune asupra copiilor doreau sa-i faca "suficient de buni".
            Important nu este cand a inceput si de unde, ci, daca descoperim ca avem acest program, sa lucram cu noi pentru a iesi din cercul vicios pe care il creeaza. 
                 Este unul dintre programele care ne saboteaza si ne umbresc bucuriile pentru ca, atunci cand nu suntem suficient de buni... ne agatam de ceilalti pentru a ne valorifica, depunem efort dupa efort, pana la epuizare pentru a deveni suficient de buni. Ironia este ca, atata timp cat programul ruleaza in subconstient, oricate eforturi am face, nu ajungem sa ne simtim suficient de buni. Pentru unii programul se manifesta in relatii si le saboteaza, pentru altii se manifesta in cariera... provocand mereu suferinta si stress.
              Cum descoperi acest program? Ascultandu-ti corpul. Mergi in fata oglinzii si spune-ti cu voce tare, privindu-te in ochi: "Sunt suficient de bun / suficient de frumos / suficient de inteligent..." Ce simti cand auzi aceste cuvinte? Ce senzatii apar in corp? Cuvintele curg usor, relaxeaza, sau se simt furnicaturi, crampe musculare, un gol in stomac? Apare o tensiune interioara? Apar din senin amintiri ale unor esecuri din trecut? Asculta-ti corpul. Asculta ce are de spus. Poate iti vei aminti situatii din copilarie cand fie ti s-a spus, fie ai decis ca nu esti de ajuns, ca nu esti suficient de bun. E in regula sa te doara... si de multe ori doare pentru ca simultan iti amintesti si cat de mult te-ai straduit, cat ai incercat sa faci totul cat mai bine pentru a fi, in sfarsit, suficient de bun. 
                Analizeaza aceasta emotie. De unde vine? De ce nu esti suficient de bun? Ce ai putea sa faci? La ce / cine te raportezi cand iti spui ca nu esti suficient de bun? Vei observa ca temerile tale se bazeaza pe o poveste pe care ti-o spui despre tine comparandu-te cu alte persoane, cu idei si concepte citite in diferite parti, cu sabloane, clisee... Observa cum acest efort continuu de a fi suficient de bun ti-a determinat actiunile de-a lungul timpului. Poate ai spus de multe ori da atunci cand nu doreai pentru a dovedi ca poti, poate ai facut compromisuri ori ti-ai asumat sarcini peste sarcini, poate ti-ai refuzat micile bucurii ale vietii pentru a construi o cariera incercand sa le arati celor din jur ca esti suficient de bun. Si poate, ai obosit sa faci asta, poate ai obosit sa alergi dupa alte si alte lucruri care sa le demonstreze celorlalti ca esti suficient de bun. Tu esti fericit? Adanc in interior te simti suficient de bun? Te bucuri de succesele tale, te bucuri de ziua care incepe si de cea care se sfarseste? Ceea ce faci vine din interior, din bucuria de a crea sau din nevoia de a dovedi, tie sau altora, ca esti capabil/ suficient de bun? Daca nu, e bine sa stii ca poti oricand sa iei noi hotarari legate de modul in care vrei sa te simti si sa fii.Ai instrumente care te pot ajuta sa stergi acest program din subconstient si sa introduci unul nou. Afirmatiile insotite de imageria mentala sunt chei de implementare a schimbarilor la nivelul subconstientului. 
                Cum procedam? Alege afirmatia pe care o doresti in functie de nevoile tale: Sunt suficient de bun / suficient de inteligent / suficient de frumos etc. Gaseste un loc confortabil in care sa poti sta in liniste pentru cateva minute si inchide ochii. Relaxeaza-te si repeta-ti mental afirmatia aleasa in timp ce te vizualizezi simtindu-te suficient de bun / inteligent/ frumos. Cum te simti? Cum decurge ziua? Ce decizii iei pentru tine? Cum sunt relatiile cu ceilalti? Simte cu fiecare fibra a fiintei sentimentul de relaxare care te cuprinde. Nu ai nimic de dovedit nimanui. Esti minunat asa cum esti. Gusta starea de bine care te cuprinde. Cand esti pregatit deschide ochii si pe parcursul zilei adu-ti in minte din cand in cand afirmatia si retraieste starea de a fi suficient de bun. Repeta exercitiul minim o luna si observa schimbarile care apar in viata ta, in modul in care te simti si actionezi pe parcursul zilei. 
                A te simti suficient de bun nu are nimic de a face cu orgoliul, egoismul ori altele asemenea. Nu este nimic gresit in a te simti confortabil cu tine. Nu este nimic gresit in a te bucura de succesele tale, de complimentele primite. Cand te simti suficient de bun pur si simplu inceteaza comparatiile nesfarsite cu ceilalti, tace vocea interioara care iti repeta mereu ca altii merita mai mult, inceteaza goana dupa aprobarea celor din jur si te eliberezi de o mare parte din tensiunea pe care o simti in interior. Stii ca esti in regula si ca poti crea ceea ce iti doresti din interior. Stii ca esti capabil sa iti asumi propriile decizii si sa-ti traiesti propria viata fara a cauta aprobarea in exterior. Incepi sa-ti asculti vocea interioara si sa fii. Asa ca... da-ti voie sa fii suficient de bun.

Pentru informatii detaliate referitoare la modul in care puteti folosi afirmatiile si diferite alte instrumente de lucru pentru rescrierea programelor din subconstient va recomand cartile scrise de d-na psiholog Niculina Gheorghita si dr. Joe Dispenza.

miercuri, 22 februarie 2017

Relatiile - cale de evolutie

            De multe ori relatiile sunt marea sursa de suferinta a vietii. Si nu e deloc greu de inteles de ce. Fiecare om cauta iubire, intelegere, apreciere. Cautam implinirea in relatie cu a alta fiinta, cu un scop comun, cu un vis comun. Cautam sa impartasim si sa ne impartasim in dansul dintre noi si ceilalti, dintre interior si exterior. Si atunci totusi, de ce atata suferinta? Poate pentru ca plecam de la premize gresite, poate pentru ca prea des alergam spre ceilalti ca sa fugim de noi, poate pentru ca oricat s-ar stradui un altul nu poate umple golul din relatia noastra cu noi insine.
            Orice relatie cu celalalt incepe si se dezvolta din relatia ta cu tine si cu viata. De cele mai multe ori ne indragostim de propriile noastre proiectii asupra celuilalt, incercam sa ne iubim pe noi in celalalt... si pentru o perioada reusim, pana cand celalalt incepe sa reflecte nu atat ceea ce proiectam in exterior cat ceea ce continem in interior. Ne victimizam? Vom fi victime. Suntem egoisti? De asta vom avea parte. Ne respingem pe noi insine? Vom fi respinsi. Ne pedepsim in diverse forme? Ne temem? Relatiile noastre vor reflecta cu fidelitate disfunctionalitatile din propria noastra relatie cu noi. Ce crezi despre tine, ce vrei pentru tine, ce simti pentru tine, ce iubesti in interior... ce demoni ascunzi in colturile mintii, ce vrei sa inabusi... toate iti vor iesi in cale pentru a deschide ochii si a te corecta. 
              Fiecare relatie este o poveste despre tine, despre cine crezi ca esti, despre ce crezi ca meriti... nu constient, ci adanc in subconstientul tau. Te poti invarti de zeci de ori in triunghiul calau - victima - salvator fara sa vezi ca in toate aceste roluri esti tu insuti, ca povestea ta despre tine te poarta de la un rol la altul. Poti iesi din cerc alegand sa te opresti si sa privesti in interior, la povestea ta, la ceea ce porti in tine. Ne temem mai mult de ce purtam in noi decat de ceilalti. Sa proiectam rolul calaului in celalalt este mai simplu decat sa vedem cum noi suntem propriul calau.
            Ne vindecam relatiile vindecandu-ne pe noi, scotand la suprafata ceea ce credem ca suntem si descoperind cine suntem dincolo de povestea pe care ne-o tot repetam despre noi. Si cand incepem sa avem o relatie corecta cu noi cei care suntem relatiile se schimba. Poate ca sunt oameni care pleaca pentru ca rolul lor este incheiat, poate ca sunt oameni care vin pentru ca rolul lor in devenirea noastra abia incepe. 
           Observati-va relatiile, analizati ce lipseste, ce doare, ce bucura, ce va inalta si ce va coboara. Toate voresc despre voi, despre lectiile pe care le evitati, despre lectiile pe care le-ati invatat. Relatiile cu ceilalti sunt despre relatia voastra cu voi si sunt o pretioasa cale prin care va puteti cunoaste, intelege si creste. 

joi, 2 februarie 2017

Sunt oameni...

        Sunt oameni zambet si sunt oameni lacrima.
       Sunt oameni tacere si sunt oameni vers.
       Sunt oameni zbor si sunt oameni stanca.
         Sunt oameni nor si sunt oameni ploaie.
       Sunt oameni furtuna si sunt oameni curcubeu.
       Sunt oameni tunet si sunt oameni roua.
         Sunt oameni in ochii carora rasare eternitatea si sunt oameni in ochii carora trecutul inca isi odihneste tampla.
          Sunt oameni floare si sunt oameni spin.
          Sunt oameni amurg si sunt oameni rasarit.
          Sunt oameni noapte si sunt oameni zi.
          Sunt oameni raza si sunt oameni umbra.
         Sunt oameni veniti in viata ta pentru o zi, pentru un anotimp, pentru o viata, fiecare tesandu-si in taina propriul univers...si pentru un timp, fire din tesatura lor se impletesc cu firele tale pentru a scrie soptit in cartea vietii.
Si omul lacrima si omul spin si omul soare si fiecare dintre ei poarta un dar, un fir unic prin care universul tau creste si tesatura ta se adanceste si se inalta. Binecuvanteaza-i pe toti cand vin si binecuvanteaza-i pe toti cand a venit timpul sa plece. Si tu si ei v-ati primit darul. 

sursa foto:http://img11.deviantart.net/4c1b/i/2012/163/d/0/the_flower_of_life_by_observer11235-d537mwr.jpg

joi, 10 noiembrie 2016

Nimeni nu poate face lucrurile in locul tau

          Ar fi frumos... si comod. O zana cu o bagheta magica in dotare... care sa ne ofere pe tava raspunsuri, schimbari, o noua realitate...si, daca se poate, sa-i transforme dupa placul nostru si pe cei din jur. Nu merge asa... de fapt, nici nu ar trebui sa mearga asa pentru ca am fi privati de lectii pretioase.
            Si totusi... uneori, daca nu foarte des :), speram ca zana asta o sa apara de undeva sub forma unui consilier, a unui maestru, psiholog, terapeut... si ce ne mai vine in minte. E obositoare cautarea asta... mai ales cand alergam permanent de la unul la altul, de la un seminar la altul, de la o terapie la alta... si zana se incapataneaza sa nu apara. Intr-un tarziu ni se face lehamite si ne asezam batraneste pe marginea drumului dintre alte doua cursuri, constatand ca nu s-a schimbat nimic. Si cugetam asa mocnit la nefericirea proprie, la inutilitatea tonei de cursuri, seminarii si terapii, la frumusetea gradinii vecinului si mizeria din ograda noastra. 
             Adevarul e ca nimeni nu poate face nimic in locul nostru. Ne poate oferi instrumente de lucru, un exemplu personal, sprijin... dar mai mult... nu. Da, piata e plina de evenimente cu promisiuni marete... te vei ilumina in doua zile, viata ti se va schimba in alte doua zile... dar toata pleiada asta de promisiuni este facuta ca produsul sa se vanda bine. Dupa ce iesi de la cursul de iluminare rapida esti singurul in masura sa faca ceva pentru propria persoana. Ti s-au dat niste unelte. Ce faci mai departe cu ele este alegerea ta. Cum spuneam in alte articole, o initiere nu te face maestru, ci iti da deschiderea pentru a deveni prin exercitiu, munca, perseverenta. E aceeasi poveste peste tot - primesti sapa, dar tu trebuie sa sapi, sa-ti scoti balariile din batatura, sa plantezi flori si sa le ingrijesti pana cresc. Daca le pui prea mult ingrasamant in speranta ca vor iesi mai repede... nu va functiona. Florile intelegerii cresc si devin viguroase doar prin cultivarea lor cu grija si perseverenta. Degeaba le uzi o saptamana daca apoi uiti de ele un an.
              Schimbarea necesita efort...si vointa... si incapatanarea de a persevera atunci cand ti se pare ca esti blocat din toate partile. Inceputul e greu pentru ca nu suntem obisnuiti sa lucram cu noi, sa ne disciplinam... treptat devine tot mai usor, pe masura ce rezultatele incep sa apara.Poate fi frustrant pana cand te prinzi de faptul ca esti unicul in masura sa faca ceva pentru el insusi... si inspaimantator cand iti dai seama ca esti responsabil de propriile alegeri. Abia mai tarziu intelegerea propriei responsabilitati devine eliberatoare. In prima faza e enervanta, datatoare de dureri de cap si crampe stomacale. 
              Merita tot travaliul asta al schimbarii? Cei care au trecut prin el spun ca da, cei care inca stau cu sapa in mana si se intreaba cand apare cel care o sa sape spun raspicat ca nu. Depinde de ce parte te situezi. Depinde ce vrei, ce iti doresti de la propria viata, unde vrei sa ajungi. Un singur lucru e cert - schimbarea de care ai nevoie va veni atunci cand vei intelege ca tu trebuie sa fii autorul ei... si singurul asupra caruia poti lucra esti tu. Restul au de plantat flori in propriile gradini.

miercuri, 19 octombrie 2016

Sindromul adultului cuminte

            Adultul cuminte nu deranjeaza pe nimeni. E atent sa nu o faca. Mereu punctual, mereu acolo cand este nevoie de el, ar putea castiga concursul pentru angajatul model sau, uneori, pentru seful grijuliu, gata sa iti fie alaturi si sa-si sustina echipa... sau uneori sa faca treaba echipei pentru ca ceilalti sa nu aiba impresia ca abuzeaza de ei.
           Adultul cuminte te asculta... desi ii spui aceeasi problema de trei ori pe zi. Da, stie si in sinea lui e deja iritat, dar te va asculta iar cu amabilitate pentru ca nu vrea sa fie grosolan sau sa-ti raneasca sentimentele. E cu tine, langa tine, este umarul pe care plangi si primul la care te lauzi. El nu. Nu considera ca ar fi bine sa te impovareze cu problemele lui si ii este jena sa se laude. S-ar simti prost sa-si strige bucuria in gura mare. Se bucura incet, subtil, in interior. 
             In familie tace, tace cand nu ii convine ceva, tace cand isi doreste ceva si incearca sa se convinga singur ca bucuria celorlalti ii este de ajuns. Si cu prietenii tace. Isi exprima dorintele soptit, in treacat, de parca ar indrazni prea mult. Uneori se intampla ca ceilalti sa uite de el... dar isi aduc repede aminte la prima problema. Nu pare ca el ar avea probleme si trece de multe ori ca o persoana serioasa care are o viata calma, monotona, fara prea mare agitatie interioara. 
              Adultul cuminte stie sa fie invizibil. Intr-un grup adopta parerile celorlalti si se fereste sa spuna ce crede. Se limiteaza la discutii conventionale. 
              Candva, demult, a invatat ca cel mai bine este sa fie cuminte, sa faca ce i se spune si sa-si reprime emotiile si nevoile care ar putea deranja alte persoane. A invatat ca pentru a fi iubit si acceptat trebuie sa fie supus. Nu este neaparat o persoana religioasa, poate fi la fel de bine ateu convins... dar stie ca a se pune pe sine pe primul plan inseamna a pierde iubirea celorlalti. Copilaria i-a fost presarata de "fii cuminte", "daca nu esti cuminte nu o sa te mai iubeasca mama", "copiii care nu sunt cuminti nu sunt iubiti", "nimeni nu o sa te iubeasca daca nu esti cuminte"si alte variatiuni pe aceeasi tema. Asa ca acum, desi nu ii mai spune nimeni sa fie cuminte... el continua sa fie. Pentru el iubirea este conditionata de supunerea fata de cei pe care ii iubeste ori a caror parere conteaza.
               Adultul cuminte nu stie ce vrea. S-a ostenit atat de mult sa fie ceea ce vroiau cei din jur incat nu mai stie cine este el cu adevarat si nici ce isi doreste. Uneori indrazneste sa se intrebe, dar fuge repede de posibilele raspunsuri, ingrozit ca cine este el cu adevarat i-ar putea deranja pe ceilalti. Ii este greu sa se schimbe si adesea renunta pentru ca gandul la iubirea si acceptarea pe care le-ar putea pierde este prea greu de suportat. 
                Cand are o explozie nervoasa se sperie de propriile reactii. Ii vine sa fuga si se simte vinovat mult timp dupa. El de obicei face implozie. Emotiile si dorintele reprimate, negate il rod pe interior. Nu este neobisnuit pentru el sa aiba crize de tuse, ulcer sau colon iritabil. Cand nemultumirile ies la suprafata nu stie cum sa le gestioneze, ii este greu sa se accepte si sa accepte faptul ca este in regula sa-si exprime trairile interioare. Cand se acumuleaza mult prea multe poveri poate cadea in depresie, se simte inutil si lipsit de scop. Il bantuie ideea ca nu este bun de nimic. Se devalorizeaza singur si are grija ca stima de sine sa ramana mica si izolata intr-un colt pentru ca altfel conflictele interioare ar fi prea dure. Se pierde in dorintele celorlalti tanjind totusi sa fie vazut si apreciat asa cum este cu adevarat... ceea ce este aproape imposibil, pentru ca nici el nu mai stie.
                Provocarile adultului cuminte sunt intense si pot produce schimbari majore. Adultul cuminte trebuie sa constientizeze ceea ce a ascuns in interior si sa invete sa se exprime. Are mult de lucru pentru a trasa granite sanatoase intre el si ceilalti. Va avea de invatat sa se descopere si sa se iubeasca pe el insusi, ridicand val dupa val propriile limitari si temeri. Are de invatat cum sa-si gestioneze conflictele interioare fara a incerca sa fuga si sa faca alegeri bune pentru el, nu pentru ceilalti. Si... are de infruntat consecintele propriei masti create cu atat de multa migala... pentru ca cei din jur se vor simti deranjati de noile lui atitudini si va trebui sa le faca fata.
                     Daca esti un adult cuminte, efortul de a te recrea, de a te descoperi, merita. Stiu ca te sperie, ca nu stii de unde sa incepi si nici unde te va duce schimbarea, si mai stiu ca oricat de dureros ar fi prezentul, schimbarea pare un proces mult mai chinuitor. Totusi, ia in considerare faptul ca esti aici in propria ta calatorie, esti responsabil pentru propria viata si pentru ceea ce vrei tu sa devina viata ta. Depinde doar de tine sa incepi si apoi, cu pasi mici, sa-ti continui calatoria spre minunea care esti tu. Probabil nu te consideri o minune si simti ca potentialul tau este limitat iar lumea e o jungla fioroasa care te va inghiti... dar nu trebuie sa fie asa. Cu fiecare zi in care lucrezi pentru tine vei descoperi ca lucruri magice incep sa se intample, vei descoperi ca este mult mai mult decat ai crezut. Doar indrazneste... 

marți, 18 octombrie 2016

Escrocul sentimental - varianta spirituala

               Toti avem nevoie de iubire, de apreciere, de atentie... dar uneori le cautam in cele mai nepotrivite locuri si sfarsim prin a fi mai insetati de iubire decat la inceput. Atunci cand inima pare franta devenim vulnerabili, fragili ca o frunza purtata de vant care nici ea nu mai stie unde va ajunge... si, din pacate, sunt oameni care pot profita de vulnerabilitatea noastra de moment si de care ar trebui sa invatam sa ne ferim. Escrocul sentimental a devenit un obisnuit al cercurilor spirituale. Cumva a inteles ca este locul spre care inimile ranite sau debusolate se indreapta pentru a gasi vindecare si acolo poate astepta in liniste prada. Cum arata el? Oricum. Slab sau gras, inalt sau scund, intelectual rasat sau simplu muncitor. Aspectul nu conteaza. A invatat ca nu prin aspect isi poate atinge scopul, ci prin atitudine, prin manipularea celuilalt. Fie ca este un simplu adept al unei grupari, fie ca este terapeut, maestru sau consilier, modul de actiune este similar. Femeia vizata se indreapta spre el pentru a cauta un sfat ori a-si rezolva unele probleme interioare care o framanta. In mod firesc, ii impartaseste temerile, nemultumirile, frustrarile ei... doar asa se procedeaza cand cauti ajutor, nu? Spui ce te framanta. De aici drumul celui care manipuleaza este deschis. Foloseste informatiile aflate pentru a intruchipa imaginea salvatorului perfect. Devine confidentul, prietenul, sprijinul ei. Evident...este spiritual, vorbeste mult despre iubirea neconditionata...poate chiar prea mult. Da subtil de inteles ca s-au mai intalnit candva, ca o cunoaste din alte timpuri, se aventureaza in scurte si vagi povesti ale vremurilor apuse. Actul terapeutic, care in mod normal ar fi avut o perioada scurta, devine prilej de discutii intime, sunt gasite permanent pretexte, noi probleme care se cer rezolvate. De cate ori are prilejul, escrocul sentimental pozeaza in iluminatul gata sa se sacrifice pentru ceilalti, este neinteles, are stari de extaz in care primeste informatii din sfere inalte. Ea nu. Ea trebuie sa-l asculte pe el... doar asa isi poate gasi linistea. 
            Si asa, din suspin iluminat in suspin iluminat, din iubire neconditionata in iubire neconditionata, victima ajunge intr-o relatie cu nou gasitul guru. Si cam aici se termina iubirea neconditionata. Doamna afla treptat ca la fel de neconditionat sunt iubite si altele, ca nu se pot afisa impreuna din diverse motive, ca el poate veni si pleca atunci cand are chef si cum are chef... pentru ca e liber si toate responsabilitatile unei relatii normale sunt pentru nefericitii aia care inca nu s-au trezit spiritual...printre care, da, si ea. Orice repros, tristete sau frustrare a ei este privita ca semn de lipsa de evolutie spirituala. Cum... nu-l incurajeaza sa imprastie iubirea neconditionata printre reprezentantele sexului frumos? E clar neevoluata si trebuie ignorata o perioada, pana isi revine. Usor, usor, femeia se trezeste prinsa intr-o relatie care ii adanceste si mai profund lipsa de stima de sine, se simte tot mai mica si lipsita de putere in fata lui. De aici... drumul este incert. Fie se decide sa se desprinda din relatia toxica, fie ramane prinsa intr-o suferinta inutila dar extrem de chinuitoare.
                Dragelor, toti avem momente de depresie, de vulnerabilitate in care tot ceea ce ne dorim este un umar pe care sa plangem, un om care sa ne fie aproape. Tocmai in aceste momente sa deschidem bine ochii, sa ne uitam cu atentie cui ne deschidem inimile planse. Nu tot ce zboara se mananca si nu orice broasca este un print. Viata ne ingenucheaza uneori, ne trimite lectii greu poate de inteles, dar noi suntem datori sa ne ridicam asa cum putem, mai greu, mai usor. A ne oferi propria putere interioara unei alte persoane in speranta ca ne va ridica nu este o solutie. 
                Si daca ati ajuns intr-o asemenea relatie, strangeti din dinti si plecati. Nu este usor si vor fi multe momente in care veti dori sa va intoarceti inapoi pentru ca acesti indivizi stiu foarte bine cum sa se foloseasca de propriile voastre sentimente pentru a va manipula si a va pastra disponibile pentru ei. Merita? Iubirea neconditionata nu presupune nepasare fata de celalalt, nu presupune sexualizarea relatiilor cu toata lumea, nu presupune tolerarea unor comportamente care va ranesc. Invatati sa va iubiti pe voi inseva, luati-va inapoi puterea de la cei carora le-ati oferit-o intr-un moment de durere, oferiti-va sprijinul de care aveti nevoie si invatati sa va protejati. Faptul ca alegeti ceea ce este mai bine pentru voi nu inseamna ca nu sunteti suficient de evoluate sa-l intelegeti pe el, oricat ati crede ca il iubiti, inseamna doar ca aveti curajul de a merge mai departe, de a evolua cu adevarat spre ceea ce vreti voi sa fiti, nu spre ceea ce vi s-a spus ca ati fi. 

sâmbătă, 15 octombrie 2016

Trezirea energiei Kundalini

Cand pornim pe drumul cautarilor spirituale ne lovim inevitabil de acest subiect. Mai devreme sau mai tarziu apar intrebari de genul - de ce nu se trezeste? / cum sa trezesc sarpele adormit? / ce tehnici / exercitii / meditatii sa folosesc pentru a-l trezi? Citim despre darurile care s-ar activa, despre iluminare, capacitati deosebite. Parca nu suntem in rand cu ceilalti care ne povestesc despre senzatii, experiente mistice... Le-am vrea si noi. Se fac cursuri, seminarii... internetul abunda de tehnici pentru trezirea miraculoasei energii care ne-ar oferi ... altceva decat avem. Ceea ce nu prea se spune, din diferite motive, este ca pana la darurile alea de lumina treci prin cele mai putin dragute, mai intunecate, de care nu suntem asa de mandri si nici siguri ca am vrea sa dam nas in nas cu ele.
Trezirea energiei Kundalini nu presupune doar lapte si miere, ci intalnirea ta cu tine, o intalnire intima, extrem de personala cu cel care esti tu dincolo de masti, dincolo de ceea ce iti place sau vrei sa crezi despre tine. Tu cu tine, fata in fata. Tu cu programele tale negative, cu ura ta, cu neiubirea ta, cu vinovatia ta, cu tot ce ai bagat sub pres vieti la rand. Tu cu durerea ta, cu ranchiuna ta, cu tot ce iese din cele mai intunecate cotloane ale sinelui tau. Trezirea sarpelui nu inseamna ca dintr-o data vei deveni un intelept stralucind in lumina ci ca ai potentialul de a ajunge un intelept stralucind in lumina trecand prin toate vamile astea de intuneric. 
Asa ca, poate, inainte de a forta un lucru care, stai linistit, oricum se va intampla la un moment dat, ar fi bine sa-ti raspunzi cu sinceritate la cateva intrebari:
1. Esti pregatit sa dai ochii cu tine insuti? Daca crezi ca esti doar lumina si nu accepti nimic altceva s-ar putea sa fie niste probleme.
2. Cat de bine te cunosti? Poti face fata eventualelor sentimente, emotii negative care pot sa apara?
3. Cat de bine iti poti controla pornirile negative?
4. Esti constient ca din moment ce l-ai trezit, serpisorul asta nu se culca la loc pentru ca asa vrei tu?
5. Care este motivatia ta interioara? De ce vrei sa se trezeasca? Daca te mana dorinta de marire s-ar putea sa ai surprize neplacute.
Intreaba-te, cauta, fii sincer cu tine inainte de a porni la drum. Cu tot efortul depus, s-ar putea trezi sau nu. Daca nu e timpul tau... e posibil sa doarma ca un bebelus in continuare. Dar daca se trezeste...esti pregatit pentru asta? Nu vei gasi nici o carte care sa-ti spuna ce sa faci pentru a invata sa stapanesti dragonii interiori. E o calatorie strict personala. Si ar fi bine sa ai alaturi pe cineva care a trecut prin asta, pe cineva care stie despre ce este vorba, nu din carti, ci din experienta proprie. Evident, tu nu vei avea aceeasi experienta, dar cineva care a trecut prin asta ti-ar fi de mare folos in momentele in care nu mai stii ce ti se intampla si incotro sa o iei. Nu te grabi, da-ti timp, invata sa te accepti si sa te iubesti inainte de a porni la drum. 
Se intampla totusi ca tu sa stai cuminte in banca ta si sa se trezeasca pentru ca a venit timpul lui sa fie treaz si sa invete, sa devina. Cauta ajutor, cauta sustinere, nu astepta sa nu mai poti stapani ce iese din tine. Gaseste puterea de a avea compasiune pentru tot ce este ascuns in tine. Nu, nu ai fost nici cea mai rea fiinta din univers, nici cea mai buna. Toti am avut experiente traumatizante, toti am suferit, am iubit, am urat, am dat altora in cap si ni s-a dat in cap... si toate experientele astea fac parte din tine, din cel care esti astazi, din cel care vei deveni. Lucreaza cu umbra ta, constientizeaza-ti ranile, mastile. Vei iesi la lumina dar cat timp esti in intuneric nu te lasa doborat. Si nu alerga la toti vracii, terapeutii gasiti in cale. Asculta-ti instinctul. Sunt multi cei care vorbesc in citate, care desi sunt excelenti in munca lor nu au trecut inca prin experienta asta si nu au cum sa te ajute inca. Mergi la cei care isi stapanesc dragonii, asculta-i cand te indruma chiar daca pe moment vrei sa le dai in cap si sa urli la ei. 
E o calatorie frumoasa, frumoasa prin durerea, ravasirea si furtunile ei, frumoasa prin lumina, caldura, regasire de sine. E o calatorie care merita facuta la timpul potrivit. Exista un timp pentru ea, un timp unic, care ii apartine in totalitate si care nu este bine sa fie fortat. Este un drum pe care mai devreme sau mai tarziu il vei parcurge, ai rabdare, asteapta-te, asculta-te, accepta-te. Vremea ta va veni.