Pagini

duminică, 31 martie 2013

Despre karma III - karma de neam

          Dincolo de ceea ce aducem cu noi din alte vieti, preluam o parte din datoriile familiei in care ne nastem, din schemele mentale, comportamentale, din neiertarile, neintelegerile etc. generatiilor trecute. Sunt plati pe care ne-am dat acordul sa le preluam si sa le rezolvam spre binele familiei si al nostru. Imaginati-va ca fiecare familie are o energie proprie, alcatuita din suma tuturor faptelor, gandurilor, trairilor membrilor sai, timp de generatii intregi, iar fiecare noua generatie preia o parte din aceasta, cu bune sau mai putin bune. 
       Ne nastem in familiile cu care rezonam si preluam din energia acestora acele energii cu care rezonam si care se potrivesc lectiilor pe care le avem de invatat. Daca am urmari pe o perioada indelungata - cateva generatii - vietile si mai ales modul de gandire si trairile membrilor unei familii, am putea observa tipare care se repeta, situatii care, la distanta de cateva generatii uneori, se repeta aproape identic etc. In afara de aceste tipare, care in final vor trebui intelese si integrate, transmutate pe calea evolutiei spirituale, exista forme gand dense, negative, care pot afecta generatii de-a randul membrii unui neam. Acestea pot fi fapte grave, care nu pot fi platite de cel care le-a facut, blesteme care au ramas nedezlegate etc. 
      O situatie relativ frecventa este cea a cununiilor legate, ce poate afecta timp de mai multe generatii fie barbatii, fie femeile dintr-o familie, pana cand sunt dezlegate. In fiecare generatie va exista cel putin o persoana care nu se va casatori si ale carei relatii vor esua in mod repetat. Aceste legaturi vor fi preluate de acel spirit care are de invatat din situatia respectiva - fie in alte vieti a avut o atitudine gresita fata de sexul opus, fie s-a ocupat de astfel de lucruri, a gresit fata de familie etc. Dezlegarea persoanei in cauza si a neamului de astfel de legaturi presupune nu doar slujbele / ritualurile etc. de dezlegare ci si intelegerea cauzei problemei. Persoana trebuie sa inteleaga si sa lucreze asupra modului sau de gandire, de raportare la oameni, la Dumnezeu. Si aceste legaturi, ca si blestemele de neam etc. nu trebuie privite cu usurinta, daca nu pentru noi, cel putin pentru generatiile urmatoare, pentru a incheia acest mod de plata. 
        Actele de magie afecteaza vulnerabilitatile noastre. Daca avem o atitudine deschisa, corecta fata de viata, ne vor afecta foarte putin sau deloc, in schimb, vor influenta negativ toate acele aspecte ale vietii / personalitatii noastre in care exista probleme, greseli, neiertari... daca acestea exista. Sunt doua categorii mari de acte magice care ne pot afecta si, nedezlegate, pot afecta generatii intregi dupa noi - actele de magie facute cu drept divin ( persoana care le face / solicita are acest drept din cauza greselilor pe care le-am facut fata de ele, iar acestea sunt permise ca forma de plata) si cele facute fara drept divin, din pura rautate, invidie, necunoastere etc. - acestea din urma se pot dezlega mai usor si, in general, odata dezlegate se intorc asupra celui care le-a facut ( totusi, este necesar sa intelegem ce anume gresim, ce trebuie sa invatam din aceasta situatie).  Ambele tipuri de acte magice necesita efortul de intelegere si evolutie spirituala ale persoanei afectate pentru a fi dezlegate definitiv.
        O alta situatie, din pacate des intalnita, este cea in care copiii platesc greselile parintilor, fie prin boli, fie prin esecuri repetate in diferite aspecte ale vietii ( in general acele aspecte in care parintii, bunicii au facut greseli grave fata de divinitate ). Boala, esecurile etc. pot fi vindecate / oprite prin efortul celor in cauza de a intelege si corecta greselile facute.
Nu vom discuta metodele prin care karma de neam poate fi usurata, pentru ca acestea sunt in directa legatura cu familiile / persoanele in cauza. Nu exista un panaceu universal, ci fiecare situatie in parte trebuie analizata, cercetata.
      Important este sa intelegem ca efortul nostru de a trai frumos, de a respecta legile divine, de a rezolva anumite situatii, probleme, sau dimpotriva, nepasarea noastra nu se rasfrang doar asupra noastra, ci si asupra celor care vin dupa noi, iar daca pentru noi insine ne lipseste motivatie necesara intelegerii si schimbarilor pe care le putem face, ne-am putea intreba, cel putin, daca dorim sa le lasam copiilor, nepotilor etc. o mostenire apasatoare, care sa le umbreasca existenta si sa le blocheze potentialul de evolutie cu care vin.

vineri, 29 martie 2013

Despre karma II - familia

Fiecare noua intrupare ne invita la cunoastere, la urcarea unei noi trepte in evolutie. Locul, momentul nasterii, familia... sunt acelea care ne pot ajuta cel mai mult sa invatam lectiile pe care universul le are de oferit. Si uneori nu este usor, venim pentru a invata impreuna, jucand alte si alte roluri. Daca inainte de intrupare suntem constienti de ceea ce vrem sa reparam, sa iertam, veniti aici lucrurile nu mai par atat de simple, suferim, judecam si suntem judecati... suntem victime si agresori, dezamagim si suntem dezamagiti.
                Relatiile pe care le avem sunt menite sa ne ajute, chiar si cele in care ne trezim blocati - sau mai ales acelea. Fiecare avem de invatat de la cei din jur, iar de multe ori, relatiile cu probleme, prin provocarile pe care le aduc, sunt un punct de plecare pentru a invata despre noi si a creste. In momentele in care casnicia devine nefericita, exista certuri, conflicte, incepem sa ne punem intrebari si sa cautam solutii. Imaginati-va ca totul in jur ar fi minunat, ati avea relatii excelente, toti v-ar iubi... ce ati mai avea de invatat? Daca nimeni nu gresteste, poti invata sa ierti? Daca intreaga lume te iubeste, poti invata sa accepti, sa treci prin dificultati? Karma nu este o pedeapsa, ne producem noi singuri durere privind lucrurile astfel. Este un mod de a experimenta, de a intelege pe rand durerea, bucuria, fericirea, disperarea... trecand prin lectiile dure ale universului ne regasim.
               Oamenii pe care ii atragem si de care ne simtim atrasi ne dezvaluie ce avem de invatat. Daca veti urmari cu putina atentie relatiile de cuplu, de prietenie pe care le aveti, veti observa un tipar, mai mult sau mai putin evident. Este legea rezonantei - daca nu ne apreciem, vom atrage persoane care, la randul lor, nu ne apreciaza si vom crea un lant de emotii, trairi, ganduri negative ce va trebui, sub o forma sau alta, asumat si echilibrat. Ganditi-va ce va enerveaza cel mai mult la sotie / sot, la copiii vostri, la parinti... drumul spre relatii reusite, spre achitarea platilor prin constientizare, intelegere incepe cu voi insiva. Viata va va pune mereu in fata celor de la care si prin care aveti de invatat.
             De multe ori, dupa ce perioada de indragostire trece, ne trezim langa un om care ne enerveaza, nu ne intelege, are alte dorinte, aspiratii... si incep reprosuri, certuri, se acumuleaza frustrari, neiertari, vinovatii... ameliorarea situatiei incepe cu noi. Ne putem ierta pentru ceea ce traim si il putem ierta pe celalalt sau ne putem adanci din ce in ce mai mult in respectiva situatie, dar negativitatea nu va da nastere unui final fericit. Cu cat acumulam mai multa negativitate si agresivitate fata de celalalt, cu atat mai mult il legam de noi. Neiertarea noastra este lantul prin care singuri ne legam de cel / cei care ne produc suferinta. Si astfel se creeaza sau se continua un lant karmic. Iertarea insotita de intelegere si integrarea lectiei va produce ruperea lantului. Nu este un proces usor, dar merita tot efortul nostru.
             Plecand din aceasta viata cu suparari, neiertari... le vom regasi in urmatoarea. Este dificil sa ierti atunci cand esti lovit, acuzat pe nedrept, calcat in picioare, uneori chiar de cei dragi... dar universul nu are nimic personal cu voi, sunteti iubiti si tocmai de aceea vi se da sansa sa intelegeti si sa mergeti mai departe. Vi se dau lectii dure pentru a creste, pentru a intelege ca sunteti fiinte demne de apreciere si iubire, pentru a invata despre voi insiva.
              Incercati un mic exercitiu. Seara, la culcare, cereti-va iertare de la toti cei din familie pentru tot ceea ce ati gresit fata de ei, acum sau altadata, iertati ceea ce v-au gresit si rugati divinitatea sa va ajute sa iertati si sa fiti iertati - faceti acest lucru in gand, vizualizand fiecare persoana in parte. Poate veti simti unele rezistente interioare in a va cere iertare sau a ierta, dar treptat acestea se vor topi si veti putea ierta din inima. Si nu uitati sa va iertati pe voi insiva. Puteti insoti acest exercitiu cu cateva respiratii profunde - inspirati prin centrul pieptului, vizualizand / imaginandu-va cum iubirea divina patrunde in voi si expirati aceasta iubire intai spre voi insiva, apoi spre toate aspectele vietii voastre si spre toate fiintele pe care le-ati intalnit si le veti intalni in aceasta viata si in altele. Efectele nu se vor lasa mult timp asteptate.

joi, 28 martie 2013

Despre karma I

              Karma este o suma a gandurilor, faptelor, trairilor noastre, bune sau mai putin bune, acumulate de-a lungul tuturor intruparilor noastre. Vestea proasta... pentru ca tot mai des se vehiculeaza aceasta idee... este ca nu putem dizolva karma. Nu ne putem trezi intr-o dimineata spunandu-ne "azi nu mai am karma"sau "mi-am ars / dizolvat karma". Este adevarat ca de-a lungul evolutiei spirituale exista un moment in care putem pasi dincolo de legea karmei, dar acest lucru presupune cunoasterea profunda a sinelui, alinierea totala la vointa divina si faptul ca, de-a lungul drumului, ne-am platit datoriile fata de ceilalti si fata de noi insine. Atata timp cat mai exista neiertari de sine si de ceilalti, frustrari, razbunari, neiubiri... ne aflam inca in timpul platilor.
            Ceea ce putem face, si o poate face oricine, daca doreste, fara a fi initiat, fara meditatii indelungate... fara a fi fortat sa aleaga o cale sau alta, este sa devina constient de el insusi, sa faca bine exact in locul in care se afla, sa dea ce poate el mai bun in toate aspectele vietii sale. Putem ierta si ne putem ierta, putem invata sa iubim si sa ne iubim, iar aceste lucruri nu tin de o practica sau alta, ci de dorinta libera a fiecaruia de a trai frumos, de a cladi o lume mai buna pentru el insusi si pentru ceilalti. Putem cultiva compasiunea, toleranta, o moralitate sanatoasa in viata noastra si treptat, ne vom simti mai bine. O plata karmica poate produce suferinta, este adevarat, dar depinde de noi cum ne raportam la ea. Alegem sa continuam lantul platilor prin gandurile, faptele, emotiile noastre sau alegem sa iertam, sa ne iertam si sa mergem mai departe? Nimeni nu poate alege in locul nostru.
           Cand nu suntem constienti de noi insine, acest lucru nu ne afecteaza doar pe noi, ci tot ceea ce se afla in jurul nostru... familia, copiii, modul in care suntem priviti de ceilalti etc. Sunt copii care preiau din platile parintilor si ne trezim ca, fara sa intelegem de ce, copilul nostru frumos, inteligent, se imbolnaveste, nu are noroc, nu se poate casatori, etc. Schimbarea modului nostru de a gandi, modificarea felului in care ne raportam la viata, poate afecta benefic sau negativ viata copiilor, a nepotilor, a sotului / sotiei etc. 
         Isus poate fi modelul pe care sa-l urmam in devenirea noastra, putem citi pildele ( incercand sa intelegem si sa aplicam in vietile noastre) si urma metoda de rezolvare a problemelor folosita de El - compasiunea, intelegerea pentru cel care avem senzatia ca a gresit fata de noi... Pentru a creste spiritual nu ni se cer acte de eroism, ci un strop de prezenta si responsabilitate fata de noi si fata de ceilalti. Iertarea, atunci cand apare in suflet, poate diminua gravitatea unei plati, poate schimba o karma grea intr-o cale de plata mai usoara. Sa spunem ca am ucis pe cineva, intr-o viata anterioara, iar in prezent aceasta persoana vine si ne face necazuri, ne agreseaza etc. Daca raspundem cu aceeasi moneda, lantul karmic va continua. Putem alege in schimb sa intelegem, sa iertam. Treptat, problemele se vor diminua. Cereti iertare celui care va aduce necazuri, o puteti face in timpul rugaciunii, in meditatie sau pur si simplu seara, inainte de a va culca... Nu este necesar sa descoperiti unde si ce anume ati gresit, nu sunt necesare regresii... energia iertarii si a iubirii va topi treptat negativitatea care vine dinspre agresor.

miercuri, 27 martie 2013

Ama Deus





     Ama Deus este un sistem de lucru cu energia mai putin folosit la noi, insa deosebit de folositor celui care doreste sa evolueze spiritual, prin conexiunea profunda ce se realizeaza treptat intre om si iubirea divina.
      Exista, si in cazul acestui sistem, o serie de simboluri care vor fi vizualizate impreuna cu o tehnica simpla de respiratie, insa nu acesta este aspectul esential, ci deschiderea fiintei spre energia iubirii. Lucrand cu Ama Deus ni se descopera aspecte ale fiintei care au nevoie de vindecare, apar intelegeri noi, pe masura ce invatam sa ne mentinem deschisi catre iubire si sa o lasam sa curga liber in noi si in jurul nostru. Practicantul devine un canal prin care iubirea divina se poate manifesta, rezultatele obtinute fiind in stransa legatura cu disponibilitatea fiintei de a integra aceasta energie in viata sa, de a se deschide catre iubire. Dupa initiere are loc un proces de purificare, in special a corpului emotional, iar acest lucru presupune, de cele mai multe ori, constientizarea neiertarilor, a ranilor nevindecate si intelegerea lor, a cauzelor care le-au produs. Nu este un proces simplu si nici usor, dar este un pas necesar in evolutia fiecaruia dintre noi. 
      Ce se intampla dupa initiere, depinde de fiecare dintre cei initiati, de calea pe care o aleg, de deschiderea catre lumina... de misiunea personala. Maestrul deschide poarta prin care cel initiat trebuie sa treaca, ii poate oferi indrumari, dar purificarea, efortul de a creste, incercarile... sunt ale celui care paseste dincolo de poarta. Odata initiat, omul nu devine un altul, nu apar transformari miraculoase, nu se deschid decat portile pe care acceptam sa le deschidem. Da, incepem sa lucram cu energia iubirii divine, care ne poate transforma, dar nu o va face fara acceptul nostru, nu o va face trecand peste neiubirile, neiertarile, rezistentele noastre interioare. De aceea, rezultatele nu vor fi aceleasi, chiar daca doua persoane au primit aceeasi initiere, iar acest lucru nu este o particularitate a acestui sistem, ci este valabil pentru orice sistem de lucru cu energia. Practicantii reiki stiu din propria experienta ca evolutia se produce treptat, prin practica, deschidere, prin dorinta sustinuta de a creste in si prin cunoastere si iubire. 
      A practica Ama Deus inseamna a te deschide catre iubirea divina si a o lasa sa se manifeste in tine si prin tine, topind treptat rezistentele interioare, integrand cu fiecare zi mai mult energia, purificand intentiile... energia iubirii sustine acest drum al devenirii... atat cat ii permitem.

marți, 26 martie 2013

Copiii nostri... sugestii pentru parinti

A fi parinte este o provocare, un rol pe care il desconsideram adesea din pacate... fara sa intelegem ca acest rol, jucat de oameni diversi, de miile de anonimi ce trec pe langa noi, face parte din marile lectii ale universului. Cu totii ne dorim sa fim importanti, sa contam... la locul de munca, in familie, intre prieteni...ne dorim sa fim...sa fim ce? Adesea realizam ca rolul vietii noastre a trecut pe langa noi... si ne amintim sa fim parinti cand copiii sunt prea mari, si prea ocupati la randul lor, pentru a ne asculta regretele. Ne mintim singuri, spunand ca ne sacrificam pentru ei lucrand fara incetare, privindu-i absent printre miile de ganduri legate de ce-am putea face / fi / obtine...Oare ne sacrificam pentru ei?! Nu cumva acest sarificiu este doar nevoia noastra de  fi mai mult? Mai mult decat cine, decat ce? Sunt momente in care nemultumirile ne impiedica sa vedem cine suntem si cat de multe am primit.
Gandindu-ma la rolurile pe care am acceptat sa le jucam in aceasta viata, mi-a venit in minte parabola talantilor. Oare nu fiecare rol asumat este un talant? Daca talantul nostru ni se pare putin, il desconsideram, privind la ai altuia, vom primi mai mult sau ni se va lua si ceea ce avem? Dezgropand prea tarziu banutul pe care l-am considerat doar maruntis in buzunarul vietii, ne-am putea lovi de intrebarile copiilor - unde erai cand am suferit, cand mi-era frica de intuneric, cand am luat un premiu, cand am fost fericit, cand am avut prima intalnire, prima deceptie? Am putea raspunde ca eram prea ocupati sa le oferim ce? Aveau in primul rand nevoie de prezenta noastra langa ei, de o imbratisare, de un zambet... Talantul putea fi inmiit doar in cateva clipe de prezenta in viata lor, pentru ei, cu ei.
Nu le vorbiti copiilor pe un ton superior...noi stim, prin prisma propriilor experiente, ei stiu cu inima...poverile noastre nevazute sunt si ale lor.
Pedepsiti cu iubire si din iubire, explicand consecintele unui comportament gresit, nu descarcandu-va frustrarile de peste zi asupra unui fapt care mai apoi va parea lipsit de importanta. Rana a fost deja produsa...
Ascultati-i... si amintiti-va cat de bucurosi erati voi cand erati ascultati, cand povestile, intamplarile, visele voastre se impleteau cu tacerea plina de intelegere a parintilor... sau cat de mult v-ati fi dorit sa fie asa.
Invatati-i sa zboare frumos, fara teama... nu-i inchideti in colivia propriilor voastre vise neimplinite, descoperiti talentele, darurile lor si ajutati-i sa fie asa cum sunt. Oferiti-le apreciere, au nevoie de voi pentru a pasi prin viata increzatori. Si nu-i laudati pentru ceea ce nu sunt... daca copilul nu are talent la pictura, spre exemplu, nu-l fortati sa picteze ca un artist, in eforturile lui de a va multumi asteptarile, isi va inchide talentele pentru a incerca sa descopere darurile pe care voi le doriti, iar ei doar le cauta, fara a le simti. Daca copilul vrea sa fie dansator... dar nu are nici o inclinatie spre dans, ajutati-l  cu blandete sa-si descopere adevaratele talente... poate nu este un bun dansator, dar scrie foarte frumos, este un atlet bun...
Nu le spuneti ce ar trebui sa faca...faceti voi si fiti un exemplu, va vor urma.
Si amintiti-va, avem copiii cu care rezonam. Am ales sa evoluam impreuna, sa invatam impreuna, sa fim impreuna. Lasati-i sa va aminteasca cine sunteti si amintiti-le cine sunt - scantei din lumina divina intr-un dans al cunoasterii si iubirii.

vineri, 22 martie 2013

Copiii nostri...

Vedem si auzim tot mai des copii care se confrunta cu diferite probleme, fie ca sunt probleme de comportament, fie de sanatate, de concentrare...tot mai multi copii sunt diagnosticati cu ADHD. Parintii privesc de multe ori neputinciosi, psihologii cauta explicatii, psihiatrii recomanda tratamente... si totusi copiii continua sa aiba probleme. Cazurile de autism sunt in crestere, violenta la varste la care altadata inca ne jucam de-a baba oarba si citeam povesti este in crestere...
Si daca nu cautam solutia acolo unde ea se afla, mica si nebagata in seama? Daca copiii nostri nu manifesta decat propriile noastre conflicte interioare, neputinte, neimpliniri? Copiii sunt profund ancorati in campurile noastre, percep schimbarile subtile care apar, rezoneaza pe aceleasi frecvente cu noi... ceea ce incercam sa ascundem iese la iveala in neincetatul dialog tacut dintre noi si ei. Daca suntem nervosi, desi incercam sa ascundem cumva aceste stari, ei le vor manifesta in locul nostru... poverile de neimplinire, frustrarile adanc zavorate ni se vor manifesta prin ei. Alegeti o zi in care nu aveti foarte multe de facut si petreceti-o cu copiii - deschideti-va inimile si fiti prezenti alaturi de ei. Observati cum in  functie de starile voastre mentale, emotionale, modul lor de a se comporta se schimba. Uneori, tot ceea ce ni se cere pentru a avea copiii pe care ni-i dorim este efortul de a fi prezenti in mod constient in propria viata.
Lucrati cu voi insiva, deschideti-va inimile, creati armonie in jurul vostru si in voi. Copiii vor incepe treptat sa reflecte schimbarile, vor deveni mai luminosi, mai calmi. Puteti folosi o muzica linistitoare ca sunet ambiental pentru camera copilului, folositi uleiurile esentiale pentru a crea o stare de pace interioara. Analizati dieta alimentara si alegeti legume si fructe proaspete, mai putina carne, mai putine dulciuri procesate. Jucati-va cu ei. Fiecare copil are propriul ritm de invatare, nu va pierdeti rabdarea atunci cand nu inteleg ceva, schimbati metoda. De multe ori invatarea prin joc este mult mai rapida. Poate ca nu aveti prea mult timp pentru a sta cu ei... dar calitatea timpului petrecut impreuna este mai importanta. Veniti spre ei curati si luminosi, nu plini de gandurile si problemele zilei iar ei va vor raspunde cu bucurie.
Curatati propriile vieti de frustrari, neiertari, neiubiri, impacati-va cu voi insiva si copiii va vor urma, fara a fi nevoie sa-i pedepsiti. Daca va inchideti in negativitate, pedepsele nu vor functiona ci ii vor face sa manifeste si mai mult acele comportamente de care doriti sa-i dezvatati. De multe ori este necesar sa ne oprim si sa ne intrebam ce refuzam sa vedem / acceptam in noi. Vom observa ca ceea ce se manifesta prin ei este tocmai ceea ce refuzam sa recunoastem in interiorul nostru.
Un copil cu probleme nu este un stigmat pentru familie ci o invitatie la cunoasterea de sine, nu-l izolati, nu-l blamati... iubiti-l si multumiti-i pentru trezirile si intelegerile la care va invita. De multe ori, Universul ne trimite lectii prin copii, iar ei, cei mici, devin indrumatorii tacuti... maestrii care ne deschid spre noi, spre o noua perspectiva asupra vietii. Alaturi de ei invatam sa apreciem, sa fim simpli, dar mai ales, SA FIM.

Iertarea II

Poate ne intrebam cum sa-i iertam pe cei care mint si ne mint, pe cei care ne ranesc intentionat... si totusi, trebuie sa-i iertam, nu pentru ei, ci pentru noi. Ramanand ancorati in neiertare continuam sa parcurgem cercul negativitatii, al temerilor, indoielilor, ne refuzam dreptul de a fi liberi. Odata ce lanturile resentimentelor vor fi scuturate, cei care ne fac rau vor pleca singuri, se vor satura sa bata la porti inchise. Inchideti portile neiertarii si tulburarile nu va vor mai atinge. Energia negativa are nevoie de hrana pentru a fi intretinuta, iar aceasta hrana este formata din resentimentele, rzbunarile, neiertarile noastre.
Faceti un mic exercitiu. In timpul unui conflict, detasati-va pentru cateva clipe si renuntati la agresivitate. Veti observa ca cel din fata voastra se va aprinde mai tare, apoi va pleca. In momentul in care refuzam sa ne lasam prada furiei aceasta se intoarce la cel care a incercat sa o creeze, devenim un zid din care energia negativa este proiectata inapoi la agresor si incetam sa mai pierdem din propria energie. Violenta, de orice natura ar fi ea, nu se anuleaza intalnind violenta, ci se amplifica. Acelasi lucru se intampla cand refuzam sa iertam... neiertarea amplifica starea negativa, nu o diminueaza, iar razbunarea, oricat de legitima ni se pare, nu anuleaza fapta, ci ii amplifica efectele.
Cum incepem sa iertam? Poate ca nu putem fi permanent centrati in iubire, nu suntem in fiecare clipa uniti cu lumina...si atunci incepem prin a constientiza. Cand apar resentimentele, pur si simplu opriti-va si constientizati. Cui ii faceti rau? Pe cine tulbura neiertarea voastra? In primul rand pe voi insiva. Amintiti-va ca puteti alege constient sa va eliberati de aceste stari daunatoare. Intai la nivel mental - constientizati ca cei care au de suferit sunteti voi si alegeti sa va detasati. Treptat, detasarea va patrunde in inima iar in final, va va schimba modul de a simti, de a reactiona. Sunteti stapanii propriei deveniri, fiti prezenti in voi, in emotiile, gandurile, trairile voastre, nu va lasati condusi de emotiile momentului, constentizati, alegeti si fiti liberi.

joi, 21 martie 2013

Iertarea I

De cate ori nu ni s-a intamplat sa spunem "te-am iertat" si totusi, dupa o perioada, sa ne simtim invadati de tristete, manie, durere... legate de ceea ce tocmai ni se paruse ca am iertat? Iertarea nu este un simplu cuvant, este o energie care transforma atat pe cel care este iertat cat mai ales pe cel care iarta.
Imaginati-va ca va aflati pe o poteca de munte, urcand spre varful pierdut intre nori. Fiecare neiertare face ca drumul sa fie mai anevoios, mai plin de bolovani care va ranesc picioarele si va ingreuneaza pasii. Caram, de multe ori fara sa intelegem, povara neiertarilor si mai ales a neiertarilor fata de noi insine. Cautam usurarea poverii in spovada, ne simtim mai bine pentru o vreme... apoi povara reapare. Dumnezeu ne acorda iertarea, dar noi ne lasam iertati? Avem liber arbitru... nimeni nu ne poate ierta in locul nostru. Intre noi si ceea ce nu iertam se creeaza mii de fire care ne cuprind, ne trezim intr-un paienjenis din care cu greu mai putem iesi. Cu cat ne intoarcem mai des asupra ranii, cu atat crestem mai mult lanturile din jurul nostru.
Cu cat ne incapatanam mai mult in neiertare, cu atat mai mult ne inchidem la toate nivelurile. Structurile energetice sunt primele care sufera, culorile aurei se intuneca, gandim si simtim prin prisma neiertarilor noastre refuzandu-ne bucuria de a fi. Stim ca viitorul este creat clipa de clipa de suma actiunilor, gandurilor, emotiilor din prezent. Cum va arata acest viitor prin ceata neiertarii? Corpul fizic se imbolnaveste... multe dintre bolile de inima, plamani, ficat ar putea fi evitate daca am invata sa iertam...
In evolutia fiecarei fiinte exista o treapta a iertarii - iertam si mai urcam o treapta, deschizandu-ne spre renasterea interioara, sau alegem sa ramanem acolo. Alegerea ne apartine. Sa meditam insa putin la cuvintele celei mai cunoscute rugaciuni - Tatal Nostru - "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri". Daca noi nu oferim si nu ne oferim iertarea, o putem cere oare?
Puteti cere in rugaciune darul de a ierta, meditati si rugati-va ingerii, ghizii sa va ajute in aceasta calatorie a iertarii de sine... pentru ca de multe ori, ceea ce nu le putem ierta altora este ceea ce nu ne putem ierta noua insine.
Darul iertarii va veni ca o adiere blanda, vindecand, innoind, transformandu-va in fiinte luminoase, intregi. Acceptati-va si iertati-va asa cum sunteti, nu pentru ceilalti, nu pentru Dumnezeu, ghizi, ingeri... ci pentru voi insiva. Oferiti-va darul iertarii...este unul dintre cele mai frumoase daruri pe care vi le puteti oferi... si nu costa nimic...doar iubirea si acceptarea voastra de sine.

In inima Caraimanului

De multe ori citim despre energiile piramidelor egiptene, peruane, tanjim dupa experimentarea meditatiilor in acele locuri, ne dorim sa putem accesa acele vibratii si, daca avem norocul de a ajunge acolo, ramanem fermecati de valurile de lumina care ne imbratiseaza, ne incarca cu iubire si armonie. Uitam insa ca mai aproape, mult mai aproape de noi, pulseaza energii profund transformatoare, intregitoare, care asteapta sa fie descoperite, folosite, apreciate. Ne-am nascut aici, nu din intamplare, ci pentru a invata, creste, evolua in acest spatiu. Va propun o calatorie in inima Caraimanului. Ce veti descoperi depinde de fiecare dintre voi, de drumul si misiunea convenite pentru aici si acum.
Incepeti prin a respira profund, coborand atentia spre centrul pieptului. Doar observati, lasati ritmul respiratiei sa va linisteasca gandurile, lasati in urma asteptarile, emotiile...doar fiti in centrul vostru, prezenti si deschisi. Treptat, lasati lumina universului sa va umple, cu fiecare respiratie. Cand simtiti ca puteti porni ( asteptati pana cand simtiti intuitiv ca sunteti pregatiti ) vizualizati-va deasupra muntelui, priviti in jos, observati Crucea si incepeti sa coborati incet, prin centrul Crucii, pana in interiorul Caraimanului. Simtiti muntele, lasati-l sa va ghideze in interiorul sau. Cereti paznicilor sa va permita accesul acolo unde este spre binele vostru cel mai inalt sa ajungeti. Inspirati iubirea universului si daruiti-o, pe expiratie, muntelui. Simtiti raspunsul Caraimanului invaluindu-va, desteptand amintiri, raspunsuri, regasiri... Ramaneti acolo atat cat simtiti, multumiti paznicilor, ghizilor ( daca ii intalniti) si muntelui pentru permisiunea de a fi una cu el.
Ce se intampla in timpul calatoriei depinde de voi, de puritatea intentiilor, de sinceritatea cu care va apropiati de energie. Cand incercam sa accesam lumina cu intentii impure ( pentru a fi superiori altora, pentru a dobandi un dar ca mai apoi sa-l folosim in scopuri comerciale etc) aceasta se retrage, ni se refuza si ceea ce traim este iluzia propriei imaginatii. Cautati raspunsurile cu inimi de copil, cu dorinta sincera ca ele sa slujeasca binelui vostru si al celorlalti, cu inimile curate si deschise pentru a primi si a darui la randul vostru... iar acestea nu se vor lasa asteptate.

miercuri, 20 martie 2013

Sugestii pentru Postul Mare...

 
A venit si perioada Postului Mare, un timp al reculegerii, al aprofundarii cunoasterii de sine pentru cei mai multi dintre noi, asa ca va propun cateva exercitii pentru a va imprieteni cu voi insiva( daca nu ati facut-o deja) sau pentru a adanci relatia voastra de prietenie cu voi. Poate, daca va veti simti bine urmand acesti cativa pasi, veti continua si dupa ce postul se va fi incheiat. Pentru ca oricine, indiferent de ocupatie, sa poata, daca doreste, sa urmeze aceste sugestii, timpul alocat lor a fost calculat la 60 de minute ce pot fi dedicate practicii spirituale fie intr-o singura sedinta, fie cate 30 de minute dimineata si seara.
1. Incepeti ziua cu o mica rugaciune. Puteti folosi rugaciunile incepatoare din orice carte de rugaciuni, un psalm, Tatal Nostru...sau puteti pur si simplu sa multumiti pentru noua zi care vi s-a dat si sa cereti protectia si ajutorul divin pentru ziua pe care o incepeti. Acest lucru simplu, usor de facut chiar si in timp ce beti cafeaua de dimineata, va va ajuta sa parcurgeti ziua mai senini.
2. Daca aveti timp si sunteti practicanti reiki, faceti dupa rugaciune auto-tratamentul scurt. In acelasi timp puteti asculta muzica pentru stimulare cerebrala, CD-uri motivationale etc. Nu va va rapi mai mult de 15 minute. Daca nu practicati reiki, incercati sa va urmariti respiratia cateva minute, lasati-o sa curga natural, lent si doar observati. Va va linisti gandurile.
3. Seara, inainte de a va culca, faceti o mica introspectie - ce ati facut in ziua respectiva? Ce va bucura? Ce va intristeaza? Ce ati fi putut face / spune si nu ati facut? Ce va doriti sa nu fi spus/facut? Cine v-a suparat? Iertati si iertati-va pentru ziua ce a trecut, apoi gasiti cateva lucruri pentru care sunteti recunoscatori, apreciati-va pentru toate micile lucruri frumoase de peste zi.
4. Pe parcursul zilei oferiti-va cateva pauze doar pentru a fi - respirati lent si profund de cateva ori si ramaneti centrati in voi insiva, conectati-va la viata care palpita in fiecare celula.
5. Oferiti-va 10 minute pentru a respira in inima iubirea Universului. Inspirati prelung iubirea divina lasand-o sa va umple intreaga fiinta, expirati lent, lasand energia sa radieze in jurul vostru, sa va invaluie si apoi lasati-o sa umple intreaga casa, trimiteti iubirea din inima voastra catre cei dragi, catre intreaga zi, catre ceea ce aveti de facut. Lasati iubirea sa radieze catre conflicte, probleme, temeri, catre toate fiintele si intreaga lume.
6. Inainte de a va lasa antrenati in conflicte, asteptati cateva momente si respirati din inima, conectandu-va la iubirea divina si abia apoi raspundeti.
7. Incercati sa cititi in fiecare zi dintr-o carte care sa va hraneasca sufletul. Poate fi un fragment din Biblie, o carte de dezvoltare personala, o poezie... apoi incercati sa meditati asupra celor citite. Ce va spune acel fragment? Ati putea aplica cele citite in viata voastra? Cum?
A fi spiritual nu inseamna neaparat a petrece ore intregi in meditatie, nici a face ceva exceptional, ci a trai frumos, in armonie cu legile si ritmurile Universului. Poate ca nu oricine este chemat sa fie maestru pentru altii, dar oricine poate fi propriul sau maestru traind din inima si invatand sa se cunoasca pe sine.

marți, 19 martie 2013

Agresiunea energetica II

Continuam seria metodelor de protectie:
2. Sugestia si autosugestia pozitiva. Stim ca suntem mai mult decat corpul fizic iar ceea ce gandim si simtim ne poate influenta viata, in bine sau rau. Studiati legea atractiei si meditati asupra modului in care va poate ajuta sa deveniti fiinta plina de lumina si iubire care ati dori sa fiti. Exista diferite CD-uri motivationale, terapeutice etc. pe care le puteti utiliza sau va puteti crea propriile sugestii, adaptate problemelor cu care va confruntati. Sugestiile si auto-sugestiile folosite zilnic va vor da incredere in propriile forte, va vor linisti si vor crea in jurul vostru vibratii pozitive, benefice atat pentru voi cat si pentru cei din jur. Gandirea pozitiva va ajuta la indepartarea vibratiilor negative, a temerilor care va blocheaza evolutia.
3. Meditatia. Folositi acele tehnici de meditatie cu care sunteti familiarizati pentru a va hrani structurile energetice cu lumina de care au nevoie pentru a functiona la parametrii optimi. Vizualizati-va inconjurati de o sfera impenetrabila de lumina care va protejeaza de toate energiile negative. Aceasta sfera-scut va functiona cu atat mai eficient cu cat veti exersa aceasta vizualizare mai des, lasand lumina sa va inconjoare si sa va insoteasca intreaga zi.
4. Tratamentul si auto-tratamentul reiki. Reiki va va curata treptat intreaga fiinta de acele energii care nu folosesc binelui vostru si va va regenera atat structurile fizice cat si pe cele energetice ( cu conditia ca voi insiva sa doriti acest lucru)
5. Masajul. Dincolo de beneficiile evidente asupra corpului fizic, masajul relaxeaza, decongestioneaza meridianele energetice, optimizeaza fluxul de energie prin meridiane, generand o stare de bine a intregii fiinte. Cand aveti o stare psihica buna, sunteti relaxati si optimisti, energiile negative se agata mai greu de structurile voastre. Cu cat va adanciti mai mult in stari negative, de teama, agitatie, manie, invidie etc., cu atat mai mult veti atrage energii de acelasi tip si persoane care au aceleasi probleme ca si voi.
Daca nu puteti ajunge la o sedinta de masaj sau pur si simplu nu agreati ideea de a fi atinsi de o alta persoana, incercati auto-masajul, la voi acasa. Pentru a spori rezutatele va puteti crea singuri un ulei pentru masaj adaugand uleiurile esentiale preferate ( cateva picaturi) intr-un ulei - baza ( de masline, floarea-soarelui, migdale, argan etc.). In timpul masajului puteti asculta muzica preferata, puteti folosi betisoare parfumate sau orice considerati necesar pentru a va relaxa pe deplin. Daca doriti, folositi baghete de turmalina si cristal de stanca.
6. Practicati yoga, qi-gong etc. atat pentru sanatatea voastra fizica, cat si pentru mentinerea ei la toate nivelele fiintei.
Si, nu in ultimul rand... iubiti, iertati, cultivati compasiunea si toleranta fata de toate fiintele vii...

luni, 18 martie 2013

Agresiunea energetica I

Agresiunea psi are o paleta extrem de larga de manifestari, pornind de la simpla dorinta de a cumpara ceva pana la accidente etc. Poate fi categorizata in functie de mai multi factori, astfel sunt forme de agresiune directionate constient, spre o tinta precisa si forme directionate spre un spectru larg de oameni( exemplul reclamelor etc), fara a avea un destinatar anume. In functie de scop, poate afecta imaginea de sine, gandurile, emotiile, comportamentul, familia, situatia economica, sexualitatea etc. Partea pozitiva a acestor agresiuni, daca o putem numi asa, este aceea de a ne arata vulnerabilitatile. Imaginati-va ca fiinta voastra este un program de calculator care indeplineste functiile necesare evolutiei voastre pe aceasta planeta, in aceasta dimensiune. Agresiunile psi sunt virusii care patrund si produc pagube programului, folosindu-se de bresele existente. Atacurile energetice au efect si actioneaza pe acel palier al fiintei unde exista ceva de rezolvat - un conflict interior, o lectie neinvatata, un mod incorect de a gandi / simti referitor la un anume aspect. Desi cele mai multe tipuri de agresiune par a fi directionate din exterior catre noi, la o privire mai atenta vom observa ca, de cele mai multe ori, fie rezonam cu respectiva forma de agresiune, fie ne auto-sabotam, iar agresiunea este o manifestare a unor temeri, credinte irationale etc. interioare.
In mod ideal, pentru a depista si rezolva eficient atacurile energetice, ar trebui sa ne insusim deprinderea unei rutine zilnice de introspectie si sa incercam sa ne cunoastem intr-o masura in care sa ne putem da seama ce ganduri / emotii / trairi / comportamente ne apartin sau provin din exterior.  De asemenea, cultivarea unei atitudini pozitive, tolerante, pline de compasiune ne fereste de posibile atacuri intr-o oarecare masura.
Este posibil ca in urma unei evaluari energetice sa aflati ca sunteti tinta unui atac energetic. Apelati la un maestru reiki, radiestezist, preot, mag etc. si rezolvati problema, dar continuati sa rezonati cu acea cauza care a facut agresiunea posibila. Ar fi indicat sa va intrebati ce va spune acest atac despre voi insiva, ce ati putea schimba / face, ce trebuie inteles si insusit...
Vom enumera cateva metode de prevenire a agresiunilor psi si de protectie, dar retineti faptul ca nimeni si nimic nu va poate proteja si ajuta mai mult decat grija voastra fata de propria evolutie spirituala si credinta in Dumnezeul Iubirii.
1. Pentru ca a inceput Postul Mare, vom incepe cu rugaciunea. Postul, citirea din Psaltire, Paraclisul Maicii Domnului, rugaciunea inimii, Rugaciunea si Acatistul Sfantului Ciprian ajuta la eliminarea actelor de magie, a programelor, blestemelor etc. Toate acestea sunt si o metoda puternica de purificare a intregii fiinte, postiti nu doar cu stomacul, ci cu o intoarcere a sufletului spre Dumnezeu, incercand sa ganditi, simtiti, traiti frumos. Iertati-i pe cei care v-au gresit. Continuand sa fiti suparati, cautand poate razbunare, nu veti face decat sa strangeti si mai mult corzile care va leaga de agresor iar problemele, in loc sa dispara, se vor amplifica.
                          - va urma -

vineri, 15 martie 2013

Masca...

Inca din copilarie invatam ca pentru a fi acceptati in diferite grupuri - scoala, prieteni etc. - trebuie sa ne construim o imagine care sa corespunda cerintelor celorlalti. Ca adulti, modelam mai departe aceasta imagine, o imbogatim cu tot ceea ce ni se pare necesar pentru a fi apreciati, respectati, dupa canoanele societatii careia ii apartinem. Ne cream o imagine pentru prieteni, o alta pentru familie, inca una pentru colegi, angajati etc... suprapunem masca peste masca, investind timp, energie, bani in intretinerea lor. Orice masca, odata asumata, trebuie intretinuta. Este insotita de teama, de nenumarate griji. Fiecare pornire nepotrivita mastii alese se cere suprimata... fiecare gand ce nu se integreaza trebuie tainuit... intram intr-un vartej al reprimarilor, al rolurilor jucate iar si iar, fara a ne da seama. Cat mai ramane din noi printre rolurile asumate? Cat ne mai putem deslusi propriile trairi si dorinte prin hatisul de masti? Este greu, uneori foarte greu sa renuntam la masca...din teama de a nu fi exclusi, din teama de marginalizare, de nepotrivire in tabloul pe care cu atata atentie l-am creat ani intregi... Si totusi ne excludem singuri din propria viata, ne marginalizam dorintele, trairile, darurile, in incercarea de a ne identifica pe deplin cu masca migalita cu truda.
Poate ca viata pe care am ales s-o traim ne impiedica sa renuntam la masca...dar, sa nu uitam ca, macar atunci cand suntem singuri, sa o dam de-o parte si sa fim noi insine, sa ne ingaduim un moment de sinceritate si prezenta...

joi, 14 martie 2013

Lasati copiii sa vina la Mine...


 
De ce copiii? De ce nu noi, cei mari, experimentati, cei incarcati de probleme, ganduri, drame... ? Uitati-va in ochii copiilor vostri... raspandesc lumina in mod natural, fara a avea nevoie de exercitii, tehnici...respira si radiaza lumina. Iubesc fara a cere nimic in schimb, iubesc pur si simplu, cu fiecare fibra a fiintei. Daruiesc si se daruiesc abandonandu-se total lumii spre care abia au deschis ochii. Sunt deschisi si frumosi in inocenta lor gratioasa... si cred... cred cu taria pe care noi, printre experientele amare pe care le-am lasat sa ne intunece inimile, am pierdut-o. Jucandu-se...lumi intregi li se deschid in fata, nu-si imagineaza ca ar putea fi, nu vizualizeaza alte lumi, ci le simt, le traiesc... ei sunt printi si printese, palatele de clestar se cladesc intr-o clipa, balaurii sunt doborati cu o lovitura... poarta ferecata se deschide cu un singur gest...
Copiii nu au nevoie de dovezi pentru a crede, ei cred cu simplitate, au inimi deschise pentru a darui si a primi, in ei universul canta. Ei vad ingerii in care noi am uitat sa credem, le vorbesc icoanele la care noi doar privim, fara a le vedea. Priviti-i cum va roaga, atunci cand isi doresc ceva, cu ochii aprinsi, cu trupurile frematand, cu inimile zbatandu-se ca o pasare inchisa intr-o colivie prea mica... Noi cand am incetat sa ne rugam astfel, cu fiinta intreaga prinsa intr-un singur avant interior? Certati-i... va vor iubi la fel, iubiti-i, le vor creste aripi, ascultati-i... glasurile lor va vor atinge sufletele....
In trupuri mici, neluati in seama de adulti prea seriosi, trec anonimi invatatori ai credintei, trezitori ai puritatii, comori de lumina pe care uitam sa le vedem. Cautam in carti ceea ce Universul, in marea sa intelepciune, a lasat chiar in fata noastra... Pentru o clipa macar, sa incetam a fi adulti, sa fim doar copii ai Universului. Poate asa, portile ferecate ni se vor deschide si ne vom redescoperi intr-o lume a carei existenta doar o visam si o dorim...

miercuri, 13 martie 2013

Atelierele Cameliei Radu

Atelierele Cameliei Radu sunt intalniri de suflet, daruri de sens si bucurie, menite sa ne aminteasca de harurile, darurile si potentele noastre interioare. Puteti intalni acolo oameni frumosi, cautatori si traitori de sens si o Camelie zambitoare, o deschizatoare de porti valsand prin viata cu gratie. Meditatiile si initierile sunt regasiri de sine, treziri la o noua intelegere, pulsand de bucurie si lumina.
Daca simtiti dorul de sine dansand printre gandurile voastre, mergeti la aceste ateliere. Va veti intoarce mai bogati, mai luminosi si mai senini.

Initierea





Initierea este o impreuna-lucrare a celui care daruieste si a celui care primeste, este o deschidere de porti spre intelesuri, sensuri, rosturi... In timpul ei si inca mult dupa se activeaza daruri, potente, se produc curatari, deschideri, intelegeri. Initierea nu este niciodata aceeasi, este o deschidere personala, intima, venind in intampinarea initiatului cu acele daruri care-i sunt necesare, care apartin drumului sau.
Nici o initiere nu este intamplatoare, ea vine in exact momentul potrivit, chiar daca intelegem mai tarziu acest lucru. Vine atunci cand, constient sau nu, alegem sa mai urcam o treapta. Nu apartine doar maestrilor si nici nu este destinata doar celor care doresc sa devina terapeuti, ci tuturor celor care doresc sa se cunoasca mai bine, sa evolueze, tuturor celor care cauta si se cauta pe sine.
Ce se intampla dupa... depinde de mozaicul pe care am ales sa-l cream cu vietile noastre. Nu totdeauna este usor sa coboram in noi insine, sa ne privim in fata umbrele tainuite poate de multi, foarte multi ani. Dar. in aceasta coborare, exista bucuria eliberarii, a scuturarii lanturilor ce ne tin prizonieri in temnita temerilor. Descoperim ca nu suntem singuri, ca nu am fost niciodata singuri. Initierea ne ofera o poarta deschisa. Putem intra, putem zabovi in pragul ei, alegerea ne apartine.
In definitiv, initierea este o invitatie catre noi, din partea Universului. O putem primi si pretui, daca asa simtim, sau o putem pune de-o parte, pana in momentul in care vom fi pregatiti sa pasim mai departe.

Astazi...

Doamne, ajuta-ma ca astazi sa ma privesc prin ochii Tai, sa privesc lumea prin inima Ta
Doamne, ajuta-ma ca astazi sa am curajul de a ma ridica de fiecare data cand problemele imi vor impiedica pasii
Doamne, ajuta-ma sa ma cunosc pe mine insumi si sa vad lumina din mine
Doamne, ajuta-ma ca, in zgomotul strazii sa-mi pot auzi inima
Doamne, ajuta-ma ca astazi sa recunosc prezenta Ta in mine si in ceilalti
Doamne, ajuta-ma ca astazi sa ma iert si sa-i iert pe cei care ma ranesc
Doamne, invata-ma sa citesc in semnele timpului vointa Ta
Doamne, invata-ma sa fiu prezent in propria mea viata
Doamne, invata-ma sa aduc lumina pretutindeni in jur
Doamne, invata-ma sa daruiesc cu bucurie si sa primesc cu smerenie
Doamne, invata-ma ca astazi sa traiesc din centrul fiintei mele

marți, 12 martie 2013

O rugaciune pentru Postul Mare

Doamne si Stãpânul vietii mele,
Duhul trândãviei, al grijii de multe
al iubirii de stãpânie si al grãirii în desert
nu mi-l da mie!
Iar duhul curãtiei, al gândului smerit,
al rãbdãrii si al dragostei,
dãruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa, Doamne, Împãrate,
dãruieste-mi ca sã-mi vãd greselile mele
si sã nu osândesc pe fratele meu,
cã binecuvântat esti în vecii vecilor. Amin. ( Sf. Efrem Sirul)


Postul este un timp al intoarcerii catre sine, al, introspectiei, un timp in care sa ne amintim de noi insine, de ceea ce sufletul nostru doreste sa ne spuna. Grija de multe ne rapeste linistea necesara pentru a trai din centrul fiintei, pentru a fi prezenti in propria viata. Iubirea de stapanie ne aduce aminte de atasamente, de dorinta de a dobandi, de acele forme de manipulare, adesea subtile, pe care le utilizam din dorinta de a determina lucrurile sa se intample dupa cum vrem. Grairea in desert ne poarta prin pustiul vorbelor aruncate la intamplare si ne aminteste ca un cuvant rostit poate inalta sau rani...
Curatia ne limpezeste, ne lumineaza fiinta, smerenia ne indeamna la cunoasterea de sine, rabdarea ne caleste in valtoarea lumii, dragostea transforma, ne naste din nou ca oameni intregi...
Greselile noastre vorbesc despre umbrele purtate in tacere, greselile fratelui sunt oglinda in care privim pentru a deslusi lectiile iubirii...
Postul este o smerire a inimii, o patrundere in taina iubirii... Sa postim mai mult cu inima...

Trezirea spirituala

De cele mai multe ori trezirea spirituala se petrece treptat, in timp. Rar se intampla sa aiba loc brusc, ca urmare a unei revelatii sau traume emotionale, mentale etc. Oricum s-ar petrece, nu momentul in sine este crucial, ci ce facem odata treziti, cand simtim in noi dorinte, ganduri, emotii pe care nu ni le recunoastem, trairi pe care le experimentam altfel. Este posibil ca ceea ce ne dorim sa difere de tot ceea ce eram si aveam inainte de momentul trezirii, se activeaza perceptii, haruri si daruri noi, pe care trebuie sa le intelegem. Totusi, viata continua la fel ca si pana atunci, avem acelasi cerc de prieteni, aceeasi slujba, casa, masina etc. Le putem da de-o parte intr-o secunda pentru ca nu mai coincid cu noile aspiratii? Cu siguranta nu. Am rani persoanele dragi, ar trebui sa ne reconfiguram intreaga viata dupa criterii pe care este posibil ca nici noi insine sa nu le intelegem inca pe deplin. Si atunci, ce este de facut? Putem incepe prin a constientiza ce se intampla cu noi. Alegeti un moment in care sunteti singuri si stati de vorba cu voi insiva in liniste, cu calm. Temperati dorinta de a schimba totul intr-o clipa. Cand ati reusit sa aveti o idee cat de cat clara asupra a ceea ce se intampla, incercati sa descoperiti cum puteti integra devenirea voastra in viata pe care v-ati construit-o deja. Nimic nu este intamplator, trezirea voastra nu s-a produs intr-un moment oarecare, ci in exact acel moment pe care vi l-ati ales inainte de intrupare, in conditiile alese de voi pentru a va sustine evolutia. Si evoluam printre oameni, alaturi de cei din jurul nostru. Este posibil ca familia, prietenii, colegii etc. sa fie contrariati de schimbari si nu ii puteti invinovati, fiecare dintre noi avem un grad diferit de rezistenta la schimbari. Daca pana acum mancati cu placere friptura, nu le puteti spune astazi ca vederea carnii de porc va provoaca greata. Lasati-va timpul necesar pentru a restabili echilibrul interior. Cu pasi mici, constanti, veti putea face treptat toate schimbarile dorite. Si pe masura ce cresteti, nu uitati de unde ati pornit, fiti toleranti cu cei care nu impartasesc aceleasi idei si emotii cu voi. Adoptati o atitudine plina de compasiune si toleranta, atat fata de voi insiva cat si fata de ceilalti, va va fi mai usor. Priviti viata si noua deschidere catre univers pe care o aveti ca pe un dar ce trebuie impartasit, bucurati-va de lumile care vi se deschid inainte si lasati darurile voastre sa infloreasca in ritmul lor. Nu va grabiti, exista un timp pentru toate si Universul va avea grija sa va aduca tot ceea ce va este necesar daca pastrati o atitudine deschisa si plina de iubire.

luni, 11 martie 2013

Schemele comportamentale

Cu unele ne nastem, pe altele le dobandim in copilarie si mai tarziu, ca adulti. Sunt raspunsurile noastre la stimulii exteriori, la interactiunea cu alte persoane, modul in care rezolvam situatiile ce apar in vietile noastre. Pe unele ni le construim pentru a hrani imaginea celorlalti despre noi, pe altele le dobandim inconstient, de-a lungul timpului. Un lucru le este comun tuturor - caracterul repetitiv. In situatii similare, actionam in mod similar. Spre exemplu - ne certam cu un coleg de munca. In functie de schemele comportamentale dobandite, putem fi impaciuitori sau putem manifesta furie, agresivitate, ne putem retrage in tacere pentru a rumega cele intamplate... si lista poate continua. Daca analizam toate situatiile conflictuale, vom observa ca manifestam un comportament aproape identic de fiecare data.
Schemele comportamentale nu sunt bune sau rele, pur si simplu sunt, constientizati-le, acceptati-le si lucrati la modificarea celor care va dauneaza. Primul pas este constientizarea acestor scheme si analizarea lor. Alegeti mai multe situatii similare si urmariti modul in care ati reactionat, apoi incercati sa le retraiti mental. Ce simteati atunci? Ce ati simtit dupa? Ce emotii primau? Ce anume din actiunile / cuvintele celuilalt v-au determinat sa reactionati intr-un anumit mod? Ce v-a deranjat?
Dupa ce ati identificat raspunsurile cu claritate, puneti totul pe hartie - scrisul va limpezi ideile pe care le aveti si va va ajuta sa patrundeti in profunzimea lucrurilor. Puteti identifica un moment sau o perioada de inceput a comportamentului analizat? Poate fi in copilarie ( sa spunem ca erati criticat de cineva pentru care aveati un respect deosebit si in urma acestor critici ati inceput sa va reprimati ideile, preferand sa acceptati opiniile celorlalti, indiferent de ceea ce ganditi, de exemplu ) sau mai tarziu ( dorinta de a fi acceptat de un grup in care exista un anumit tip de comportament si vi l-ati insusit). Odata identificat momentul, incercati sa urmariti cum s-a dezvoltat acel tip de comportament in timp. Hotarati daca este pozitiv, va implineste, va aduce o stare de liniste, de bucurie, sau este un izvor de nemultumire, frustrare etc. Orice schema comportamentala poate fi schimbata, daca doriti acest lucru si perseverati. Incepeti prin a constientiza aparitia ei in prezent. In timpul unui conflict, opriti-va pentru o clipa si constientizati, fiti prezenti si adoptati un alt tip de comportament care sa va fie benefic. Puteti insoti constientizarea cu afirmatii pozitive, menite sa sustina schimbarea dorita. Poate nu veti reusi de prima data, dar rezultatele se vor face simtite pe masura ce lucrati cu voi insiva. Amintiti-va ca o schema comportamentala hranita ani intregi nu poate fi schimbata intr-o zi, dar cu siguranta poate fi schimbata.

Despre simboluri

Vorbeam zilele trecute cu o prietena care fusese la un curs de spiritualitate. Imi spunea ca tendinta generala este de a utiliza din ce in ce mai mult sisteme si tehnici energetice care lucreaza fara simboluri, prin simpla intentie etc. Toate bune si frumoase, este bine sa existe mai multe sisteme, dintre care fiecare sa-si aleaga ceea ce i se potriveste, dar acest lucru nu anuleaza acele sisteme care folosesc simbolurile.
Venim in lume pe diferite trepte de evolutie, de multe ori in aceeasi familie sunt oameni care au varste astrale diferite, perceptii si trairi diferite. Simbolurile sunt chei de acces catre anumite nivele de vibratie / cunoastere si, pentru cei mai multi dintre noi, sunt necesare. Sufletele batrane, care au inceput drumul regasirii de sine cu mult timp in urma poate ca au trecut de acest prag si este timpul sa-si continue evolutia folosind alte mijloace, dar trebuie sa tina cont de faptul ca langa ele exista multe suflete tinere, care acum isi incep drumul spre sine, iar pentru acestea simbolurile sunt un ajutor de nadejde. Asa cum nu putem cere unui copil sa rezolve o problema de analiza matematica, si acest lucru ni se pare firesc - nu putem acuza un copil ca este copil - la fel ar trebui sa intelegem necesitatea simbolurilor si a acelor sisteme care nu ni se mai par de actualitate.
Cu fiecare treapta urcata, observam ca ceea ce ni se parea adevarat si logic nu mai functioneaza, descoperim o noua logica si alte intelesuri. Insa acest lucru nu anuleaza adevarul si frumusetea treptelor deja parcurse, ele raman acolo si vor fi urcate de alte si alte suflete, la timpul lor.

Despre marile lucruri mici...

Zi dupa zi alergam prin vacarmul lumii sufocati de gandurile care se intrec in a ne rapi linistea. Probleme nesfarsite defileaza prin minte - bani, certuri, rautatile colegilor sau ale vecinilor, scoala copiilor, tensiunile sociale, economice care par sa nu se mai opreasca. Suntem ocupati, foarte ocupati. Ajungem acasa istoviti, coplesiti de ziua care a trecut si de ziua care sta sa vina. In fata televizorului, o alta invalmaseala de probleme ne inunda, insotite de temeri, incertitudini... griji... Traim intr-o lume cenusie, uitam sa zambim, sa traim, emotiile se sting treptat...
Si totusi viata isi continua drumul, primavara aduce aceiasi muguri pulsand de seva, florile continua sa infloreasca chemandu-ne in tacere, pasarile isi refac cuiburile ciripind zgomotos. Mai vedem? Mai auzim? Mai gasim ragazul de a simti primavara in noi? Intrebati-va cand ati facut ultima oara un lucru care sa va umple sufletul de bucurie - si raspundeti sincer. Nu trebuie sa fie ceva mare, poate este doar o ora petrecuta intr-un parc sau in fata unui ceai aromat, cu o carte in mana, poate este doar o plimbare cu copiii sau un joc care v-a amuzat, o intalnire cu prieteni dragi... Nu conteaza ce este, ci cum simtiti, ce simtiti. V-ati facut timp pentru a privi in propria viata si a intelege sumedenia de mici miracole pentru care sunteti recunoscatori? Poate este un loc de parcare atunci cand credeati ca veti fi nevoiti sa lasati masina in mijlocul strazii, poate este o veste buna asteptata de mult timp, poate ca ati primit o floare sau vanzatoarea de la magazinul din colt v-a zambit amabil, desi de obicei este acra si incruntata...
Doar astazi permiteti-va un ragaz din forfota zilnica si priviti o floare, zambiti celor dragi, deschideti o carte, aprindeti o lumanare, hraniti un caine... nu conteaza ce alegeti sa faceti, doar fiti acolo, fiti prezenti in acel moment. Daca va veti aminti de marile lucruri mici care ne arata ca viata nu este cenusie, ci poate straluci in toate culorile in care ii permiteti sa o faca, poate si maine veti gasi un asemenea moment...

duminică, 10 martie 2013

Materializarea

De multe ori, desi folosim tehnici diverse, meditatii, cristale, proiecte reiki etc. pentru a obtine ceea ce ne dorim, ceva pare sa nu functioneze... sau cel putin sa nu functioneze in cazul nostru. Cine sau ce ne saboteaza? Pentru a aduce in planul material un proiect trebuie sa stim cu claritate ce vrem, de ce vrem, pentru ce vrem. Materializarea este un proces care implica intreaga fiinta - emotiile, gandurile, chiar si corpul fizic, prin actiunile menite sa provoace rezultatul dorit. Daca intentiile sunt impure - sa spunem ca dorim sa ne razbunam pe cineva sau sa obtinem mult fara a da nimic in schimb etc. - proiectul nostru fie nu va functiona, fie rezultatele vor fi cu totul altele ( daca insistam suficient, probabil vom obtine un rezultat, dar cu efecte adverse...). Daca nu stim clar ce ne dorim, nici nu vom putea transmite universului un mesaj suficient de puternic pentru a ne oferi ceea ce speram sa obtinem. Daca stim ce dorim, intentiile ne sunt curate si totusi nu obtinem rezultate, este bine sa ne intrebam daca acel lucru serveste binelui si evolutiei noastre.
Va puteti pune cateva intrebari inainte de a dori sa materializati ceva in vietile voastre:
Ce imi doresc cu adevarat? De ce?
Imi este necesar acest lucru? Ma ajuta in evolutia mea?
Exista persoane / situatii etc. care ar avea de suferit daca obtin ceea ce imi doresc?
Ma cunosc suficient pentru a sti ca ceea ce doresc nu este doar un moft de moment?
Cunosc consecintele dorintei mele si mi le pot asuma?
Ce as putea face pentru a obtine ceea ce doresc?
Exista multe alte intrebari pe care vi le puteti pune inainte de a incepe un proiect de materializare. Tineti cont de legile universului si de faptul ca pentru a sti cu adevarat ce ne dorim trebuie sa ne cunoastem, sa putem discerne intre ceea ce provine din interiorul nostru si ceea ce credem ca ne dorim sub influenta unor factori externi. Si, daca exista incertitudini, nu va fie teama sa discutati cu un consilier spiritual aceste lucruri. Nu va va oferi raspunsurile, dar va va ajuta sa le descoperiti voi insiva.

sâmbătă, 9 martie 2013

Efectul Reiki

       Simplitate... puritate... lumina...
      In momentul in care venim pentru prima oara in contact cu reiki, avem diferite asteptari, motivatii, dorinte: curiozitate, nevoia de vindecare, dorinta de a evolua, de a ne rezolva diverse probleme cu care ne confruntam etc. Si pasim spre reiki ca spre o cheie universala pentru tot ceea ce ne dorim. Dupa un timp, sunt oameni care practicand obtin rezultate, oameni care le obtin partial si oameni care, oricat s-ar stradui, nu obtin nimic si trec mai departe, punand reiki-ul in cutia cu povesti frumoase dar lipsite de adevar. Greseste cineva? Nu. Reiki functioneaza in masura in carem sa ne deschidem catre noi insine si catre lume, acceptam sa ne vedem pe noi insine asa cum suntem - cu tot ceea ce avem bun si mai putin bun in noi.
      Faceti un mic exercitiu - imaginati-va ca intrati intr-o casa, deschideti usile, priviti fiecare camera - unele camere au fost locuite si va imbie sa intrati, au un aer familiar, placut, altele sunt parasite, praful s-a adunat si ar trebui curatate, altele nu au fost locuite niciodata si ar trebui mobilate. Reiki este acela care lumineaza intreaga casa - toate camerele - cu tot ceea ce se afla acolo. Puteti alege sa locuiti doar in camerele primitoare, sa le mobilati pe cele nelocuite sau sa aranjati intreaga casa pentru a corespunde dorintelor si nevoilor voastre. Este o alegere personala pentru ca, la fel cu acea casa, este fiecare dintre noi. Si putem alege - sa fim noi insine pe deplin sau sa alegem acele parti care ne plac, ignorandu-le pe celelalte, dar ignorandu-le, nu le vom face sa nu mai existe, isi vor pune amprenta asupra noastra. Odata luminate, toate camerele vor trebui curatate, infrumusetate. Nu putem cere ca reiki sa actioneze doar intr-un anumit domeniu, pentru ca nu o va face din cauza a ceea ce alegem sa ignoram. Doar locuind intreaga casa ne vom putea bucura de toate darurile, harurile si miracolele pe care Universul ni le asterne inainte.

vineri, 8 martie 2013

Terapia Treptelor

Terapia treptelor este o impreuna-mergere pe Cale, pe acea Cale a sufletului, unica si irepetabila pentru fiecare dintre noi. Si fiecare zi, fiecare moment de adancire in sine, de regasire - devine o treapta spre Cer, spre revelarea scopului ultim al existentei in acest plan.
Terapia treptelor nu isi propune sa vindece corpul fizic, nici sa ofere o noua cale a desavarsirii, ci sa ajute sufletul sa-si descopere si sa-si inteleaga propriul drum. Este o experienta menita sa ghideze individul - ca fiinta unica - spre el insusi, oferindu-i nu raspunsuri, ci posibilitatea de a-si descoperi intrebarile si raspunsurile necesare pentru a creste in Lumina.

Cum ne rugam?


 

 S-a scris mult, foarte mult, despre rugaciune si efectele ei, despre miracolele pe care le daruieste. Si totusi, cei mai multi dintre noi raman fara raspunsurile dorite. Pare ca doar putini sunt cei ascultati in timp ce si mai putini primesc ceea ce spera. M-am intrebat de ce si raspunsul a venit ca o adiere menita sa-mi aminteasca de simplitatea si firescul rugaciunii.
Rugaciunea este un moment de sinceritate, de dezvelire a fiintei pana la esenta sa intima, fara ascunzisuri, fara ganduri pe jumatate rostite. Nu-si au locul in interiorul ei nici promisiunile, nici incapatanarile... este doar un suspin al creaturii in fata Creatorului, o tacere plina de sens in care ceea ce este cu adevarat important pentru fiecare dintre noi devine limpede si se lasa purtat pe valurile universului intr-un abandon total. In rugaciune aflam ca totul este asa cum trebuie, ca durerea are un rost care trebuie inteles, ca bucuria se cere impartasita celor din jur. Cei care pasesc in rugaciune insotiti de orgoliu, de mastile purtate zi dupa zi, raman cu gustul amar al portilor zavorate, pentru ca in rugaciune suntem, ne coboram in noi insine pentru a urca spre Cer. Rugaciunea, in esenta ei, este definita de a fi, nu de a avea, a dori, a spera, a cere...

LA MULTI ANI!

La multi ani, Doamnelor! Astazi, mai mult ca oricand, bucurati-va de propria voastra feminitate, lasati, fie si pentru un moment, agitatia zilei sa treaca pe langa voi si pasiti in interior, bucurati-va ca sunteti, ca existati. Si permiteti universului sa va imbratiseze, sa va multumeasca pentru ca sunteti. Iubiti-va, multumiti-va pentru ca sunteti femei, mame, sotii, iubite... multumiti-va pentru ca stiti, mai bine ca oricine, sa daruiti iubire, zambete, mangaiere, speranta... iubiti-va pentru ca universul v-a ales pentru a fi femei. In taina care suntem, creati in tacere mii de lumi pentru cei din jur, oferiti mii de vise...
Si astazi... onorati-va feminitatea, lasati-o sa se joace in valurile vietii. Bucurati-va de puterea tacuta, ascunsa adanc in voi, de acea putere calda care sustine tainic creatia, de acea putere pe care doar blandetea, compasiunea si frumusetea voastra o poate dezvalui.
La multi ani, Doamnelor!


joi, 7 martie 2013

Taina

  Cand a murit bunica, pentru bunicul meu s-a naruit o lume, o lume tesuta cu firele nenumarate ale intamplarilor vietii inca din adolescenta. Se zbatuse cu frenezie salbatica s-o tina in viata... o zi... o ora... o clipa in care s-o mai stie acolo, chiar daca nu mai era constienta de prezenta lui. Si totusi, intr-o dimineata s-a stins asa cum adoarme un copil, frumos si cuminte, lasandu-se pe aripile primelor raze de soare. Abia atunci am citit in ochii lui acea taina a impreuna-vietuirii pe care, in putinele momente petrecute impreuna fusesem prea grabita, prea absorbita de aventurile propriei existente pentru a o observa. Fusese un dans frumos, o impreuna-plonjare in valurile unei vieti care in aparenta ei banalitate crease pentru ei doi un univers tainic, care ii mentinuse uniti chiar si atunci cand furtunile inerente oricarei existente ii aruncase in directii opuse. Totusi, gasisera o modalitate de a se regasi de fiecare data - dorisera sa se regaseasca, urmand cantecul unic creat de ei insisi clipa de clipa.
  Priveam cu o noua uimire un om banal, un om care isi dusese viata monoton, fara sa se faca remarcat, cuminte in banca pe care universul i-o croise. Reusise mai mult, mult mai mult decat mine, care ma zbateam sa aflu mai multe, sa cunosc, sa disec fiecare atom al universului si totusi nu intelegeam, nu auzeam cantecul tesut de propria mea existenta. Poate ca divinitatea ne ofera lectia relatiilor nepotrivite pentru a invata sa ne ascultam propriul cantec, pentru a deprinde ritmul in care sufletul nostru vibreaza si a-l urma. Si abia atunci cand il aflam gasim acea persoana care vibreaza in acelasi ritm si ne incepem propriul dans. Mai apoi trebuie sa ne si dorim sa sustinem acest dans, sa ni-l amintim in acele momente cand muzica inceteaza in zgomotul haotic al lumii. Si cat de greu poate fi uneori sa ne amintim propriul ritm... Este unul dintre miracolele nebagate in seama, create de cei mici si simpli.
  Ma uitam la cuplurile din jur incercand sa vad cati dansau in acelasi ritm... majoritatea erau trecuti de prima tinerete, oameni frumosi care isi mentineau cu dibacie ritmul. Prea putini tineri insa...prea putini isi pastrau ritmul, aruncati de colo - colo de iuresul neintrerupt al unui cotidian agitat. Printre acestia ma aflam si eu. Si m-am intrebat de unde trebuie sa incep, care este misterul acestei impreuna-vietuiri? Nu era nevoie de acte de bravura, nici de printi pe cai albi, printese inchise in turnuri prea inalte, ci doar de atentie, de dorinta sincera de a crea un dans al meu, unic. Treptat, am inceput sa ma intorc catre mine, catre ungherul parasit in care vibra stins cantecul meu si sa-l las sa se auda, sa-si croiasca un drum prin mine. Si mai apoi sa-l las sa se auda in afara mea, daruindu-se celor din jur.
  Lasandu-ne liber propriul cantec reusim sa-i intalnim pe cei asemeni noua si sa dansam impreuna pe ritmurile pe care le recunoastem, deschizandu-ne spre sine si spre ceilalti in simplitate, cu curajul celui ce se lasa calauzit de muzica inimii.