Pagini

vineri, 8 martie 2013

Cum ne rugam?


 

 S-a scris mult, foarte mult, despre rugaciune si efectele ei, despre miracolele pe care le daruieste. Si totusi, cei mai multi dintre noi raman fara raspunsurile dorite. Pare ca doar putini sunt cei ascultati in timp ce si mai putini primesc ceea ce spera. M-am intrebat de ce si raspunsul a venit ca o adiere menita sa-mi aminteasca de simplitatea si firescul rugaciunii.
Rugaciunea este un moment de sinceritate, de dezvelire a fiintei pana la esenta sa intima, fara ascunzisuri, fara ganduri pe jumatate rostite. Nu-si au locul in interiorul ei nici promisiunile, nici incapatanarile... este doar un suspin al creaturii in fata Creatorului, o tacere plina de sens in care ceea ce este cu adevarat important pentru fiecare dintre noi devine limpede si se lasa purtat pe valurile universului intr-un abandon total. In rugaciune aflam ca totul este asa cum trebuie, ca durerea are un rost care trebuie inteles, ca bucuria se cere impartasita celor din jur. Cei care pasesc in rugaciune insotiti de orgoliu, de mastile purtate zi dupa zi, raman cu gustul amar al portilor zavorate, pentru ca in rugaciune suntem, ne coboram in noi insine pentru a urca spre Cer. Rugaciunea, in esenta ei, este definita de a fi, nu de a avea, a dori, a spera, a cere...
Trimiteți un comentariu