Pagini

vineri, 15 martie 2013

Masca...

Inca din copilarie invatam ca pentru a fi acceptati in diferite grupuri - scoala, prieteni etc. - trebuie sa ne construim o imagine care sa corespunda cerintelor celorlalti. Ca adulti, modelam mai departe aceasta imagine, o imbogatim cu tot ceea ce ni se pare necesar pentru a fi apreciati, respectati, dupa canoanele societatii careia ii apartinem. Ne cream o imagine pentru prieteni, o alta pentru familie, inca una pentru colegi, angajati etc... suprapunem masca peste masca, investind timp, energie, bani in intretinerea lor. Orice masca, odata asumata, trebuie intretinuta. Este insotita de teama, de nenumarate griji. Fiecare pornire nepotrivita mastii alese se cere suprimata... fiecare gand ce nu se integreaza trebuie tainuit... intram intr-un vartej al reprimarilor, al rolurilor jucate iar si iar, fara a ne da seama. Cat mai ramane din noi printre rolurile asumate? Cat ne mai putem deslusi propriile trairi si dorinte prin hatisul de masti? Este greu, uneori foarte greu sa renuntam la masca...din teama de a nu fi exclusi, din teama de marginalizare, de nepotrivire in tabloul pe care cu atata atentie l-am creat ani intregi... Si totusi ne excludem singuri din propria viata, ne marginalizam dorintele, trairile, darurile, in incercarea de a ne identifica pe deplin cu masca migalita cu truda.
Poate ca viata pe care am ales s-o traim ne impiedica sa renuntam la masca...dar, sa nu uitam ca, macar atunci cand suntem singuri, sa o dam de-o parte si sa fim noi insine, sa ne ingaduim un moment de sinceritate si prezenta...
Trimiteți un comentariu