Pagini

marți, 12 martie 2013

O rugaciune pentru Postul Mare

Doamne si Stãpânul vietii mele,
Duhul trândãviei, al grijii de multe
al iubirii de stãpânie si al grãirii în desert
nu mi-l da mie!
Iar duhul curãtiei, al gândului smerit,
al rãbdãrii si al dragostei,
dãruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa, Doamne, Împãrate,
dãruieste-mi ca sã-mi vãd greselile mele
si sã nu osândesc pe fratele meu,
cã binecuvântat esti în vecii vecilor. Amin. ( Sf. Efrem Sirul)


Postul este un timp al intoarcerii catre sine, al, introspectiei, un timp in care sa ne amintim de noi insine, de ceea ce sufletul nostru doreste sa ne spuna. Grija de multe ne rapeste linistea necesara pentru a trai din centrul fiintei, pentru a fi prezenti in propria viata. Iubirea de stapanie ne aduce aminte de atasamente, de dorinta de a dobandi, de acele forme de manipulare, adesea subtile, pe care le utilizam din dorinta de a determina lucrurile sa se intample dupa cum vrem. Grairea in desert ne poarta prin pustiul vorbelor aruncate la intamplare si ne aminteste ca un cuvant rostit poate inalta sau rani...
Curatia ne limpezeste, ne lumineaza fiinta, smerenia ne indeamna la cunoasterea de sine, rabdarea ne caleste in valtoarea lumii, dragostea transforma, ne naste din nou ca oameni intregi...
Greselile noastre vorbesc despre umbrele purtate in tacere, greselile fratelui sunt oglinda in care privim pentru a deslusi lectiile iubirii...
Postul este o smerire a inimii, o patrundere in taina iubirii... Sa postim mai mult cu inima...
Trimiteți un comentariu