Pagini

joi, 18 aprilie 2013

Lectiile cuplului

                   Cine nu isi aminteste cu placere si nostalgie fiorii primelor intalniri, freamatul gandurilor, furtuna emotiilor care faceau inima sa alerge mai repede? Totdeauna primele intalniri aduceau parfumul noului, al descoperirilor ce se asteptau facute, lasau loc imaginatiei sa creeze lumi intregi in jurul celuilalt, imagini idilice ale vietii impreuna, o viata presarata cu bucurii, permanent noua, proaspata, o continua "prima zi", in care exemplele cuplurilor vechi, obosite de anii lungi, blazati, nu-si aveau locul. Nu, noi n-am fi ajuns niciodata asa, pentru ca eram noi... cei mai...ei bine, cei mai indragostiti, mai dornici de a fi pe placul celuilalt, mai pregatiti sa infruntam cu un zambet fiecare problema.
                     Si totusi... dupa un timp, s-a intamplat ceva...cand, cum...nici nu ne-am dat seama cand ciorapii aruncati langa pat au inceput sa ne enerveze, mancarea n-a mai avut aroma imbietoare de la inceput, telefoanele prietenelor s-au transformat in ore prea lungi de nimicuri, iesirile cu baietii au devenit mai frecvente...si parca statul impreuna s-a transformat din complicitatea strengareasca intr-o penibila tacere in doi. Si totusi... nu eram aceleasi persoane de la inceput? Cu siguranta ca da... doar ca aura noutatii, a perfectiunii in care ne acoperiseram reciproc se risipise zi dupa zi, lasandu-ne exact asa cum eram - doi oameni cu problemele, emotiile, gandurile... in definitiv...drumurile lor personale. In acest punct se poate destrama totul... in punctul in care vraja indragostirii se destrama ( si ea nu dureaza etern...) si face loc sinelui sau... in acest punct se recladeste totul, pornind nu de la magia momentului, ci de la dorinta de a fi impreuna, de a evolua, de a accepta ca celalalt nu este doar o imagine construita de tine, ci este unic, distinct.
                          Uneori cea mai grea lectie pe care o avem de inteles este cea a vietii langa o alta persoana. Evident, putem alege sa ne retragem atunci cand vraja se rupe, cautand o noua vraja...si tot asa... dar lectia ramane acolo, ne pandeste, ne asteapta...pentru ca de fiecare data vraja se va rupe si noi vom fi din ce in ce mai dezamagiti.
                        Solutia ar fi sa ramanem si sa vedem ce se intampla daca devenim constienti de noi, de vietile noastre, de alegerile pe care le facem... de alegerile celuilalt...Daca dorim, putem incepe de aici pentru a constientiza cuplul, misiunea lui in acest moment, temele pe care le are de parcurs.
                    Majoritatea cuplurilor au o componenta karmica...cei doi se intalnesc pentru a-si plati restantele de altadata. Exista relatii "toxice", din care ne putem desprinde abia dupa ce platile sunt incheiate si, daca ne aflam intr-o astfel de situatie este important sa analizam, oricat de dureros pare, ce ne spune relatia respectiva si sa ne cerem iertare, sa iertam ceea ce este de iertat, eliberandu-ne de povara neimplinirilor pe care, altfel, le vom duce cu noi mai departe, intr-un viitor cuplu, sabotandu-ne singuri sansa de a fi fericiti.
                   Abia dupa ce platile s-au incheiat ne aflam fata in fata cu cel de langa noi, pentru ca, pana la momentul respectiv, programele din trecut actioneaza creand situatii, stari menite sa ne arate ce si unde am gresit acum sau altadata, platile de facut... Trezindu-se unul langa celalalt, dincolo de furtuna karmica, partenerii pot alege sa ramana impreuna sau nu, in functie de misiunea personala, temele de viata etc.
                 Momentele de cumpana, cand nimic nu mai merge, tensiunile se acumuleaza fara a fi inca exprimate sunt prilejuri de analiza, de cufundare in sine pentru a ne regasi, a intelege ce avem de invatat, de ce ne aflam in acel cuplu, langa acea persoana si nu langa o alta, de ce am rezonat cu acel om... inainte de a ne striga drepturile, frustrarile, spaimele...sa ne oprim o clipa pentru a ne centra in noi insine, intrebandu-ne care este sensul nostru acolo, in acel moment. Raspunsurile pot fi surprinzatoare si nu totdeauna dreptatea se va afla de partea noastra.
                        Piatra de incercare...monotonia, ne intriga, ne dezamageste, desi, privind propriile vieti, o putem observa in atat de multe aspecte... Surprinzator, ani in sir putem merge in acelasi birou, facand zi dupa zi exact acelasi lucru, alaturi de aceleasi persoane, cu aceleasi discutii, fara a pleca trantind usa pentru ca totul este prea monoton...dar vom reprosa monotonia in cuplu, o vom arata cu degetul, cerand mereu altceva. De multe ori, daca ne analizam, observam ca facem zilnic aceleasi gesturi, ca ne petrecem zilele libere in mod identic, alegem de fiecare data acelasi restaurant... cream tipare, automatisme...dar acestea fac parte din noi, in timp ce monotonia in doi devine deranjanta chiar si pentru simplul fapt ca, in acest spatiu al propriilor tipare, mai apare un altul, cu aportul sau de tipare, scheme...Si monotonia nu dispare pentru ca e descoperita, acuzata...ci in momentul in care alegem sa fim prezenti, centrati in propria viata, traind in acum... in acel acum irepetabil din care ne putem construi viitorul constient, prin alegeri hotarate in clarul sufletului.


Trimiteți un comentariu