Pagini

duminică, 7 aprilie 2013

Sinca Veche - o poarta intre lumi

                    Sunt locuri in care trebuie sa patrunzi cu ochii inimii deschisi, sa opresti mintea din permanenta forfota si sa taci, lasand locul insusi sa-ti povesteasca molcom propria istorie. Un astfel de loc, in care pamantul si-a pastrat cumintenia sfioasa, este Sinca Veche. Nu sunt prea multi cei care merg acolo, astfel ca locul a ramas ferit de febra comerciala care a cuprins treptat tot mai multe zone, rapind ceva din farmecul trecutului. Si daca va hotarati sa mergeti... nu va grabiti sa scoateti ansa, odata ajunsi, pastrati un moment de liniste, atat cat sa lasati binecuvantarea Ghizilor si a Paznicilor sa va invaluie. Deschideti-va in fata spiritelor padurii, venite sa va ofere darul lor de pace, in bucuria regasirii. Sunt multe lucrurile pe care le puteti afla aici, in tacerea calda a soarelui, daca sunteti dispusi sa ascultati cu inima. 
                   Vechiul templu se deschide primitor, in simplitatea lui, lasand descantecele adanc ascunse in piatra sa-si depene susurul. Poate, cu uimire, veti privi hexagrama aflata pe unul dintre pereti si va veti aminti ca toate sunt... precum in Cer, asa si pe Pamant...Si de ce nu ar fi asa intr-un loc uitat de galceava nesfarsita a vremurilor, in care se savarseste nevazut o neincetata liturghie de lumina?! 
                      Lasati preotii Luminii sa va ofere din intelepciunea celor ce au pasit cu mult, mult timp in urma, pe acelasi drum ca si voi. Si daca un spirit pus pe sotii va va atinge usor, facandu-va inima sa tresara, nu va suparati... nu va doreste raul, ci doar va face atenti la prezentele nevazute care va insotesc.
Putin mai departe, va asteapta o bisericuta si ea uitata de timp, ingrijita de cateva maici sfioase, privind pe sub sprancene la trecatorii veniti sa iscodeasca misterele locului, si ele pasind intre lumi, departe de forfota desarta a oraselor. 
                   Nu sunt putini cei care, dupa ce pleaca spre casa de aici, resimt o stare de usor disconfort, pentru o zi sau doua. Nu-i nimic grav, doar ca vibratia inalta a vechiului templu a produs o mica purificare in structurile energetice, iar corpul o resimte. Daca doriti sa meditati ori sa integrati in structurile voastre ceva din energia locului, este suficient sa va deschideti si sa rugati Ghizii si Paznicii sa va permita patrunderea in spatiul sacru si sa va ghideze. Fiecare va pleca acasa cu darul sau de intelegere.
                 Mirosul de padure salbatica, iarba cruda, uda de roua care intarzie sa se evapore si susurul domol al izvorului abia vizibil va vor urmari o buna bucata de timp, chemandu-va inapoi, lasandu-va in suflet intrebari menite sa va descopere un trecut de care am uitat, sau poate nici nu ni s-a spus, un trecut pe care si dacii il cunosteau din legendele soptite in taina, legende ale preotilor de Lumina care uneau, in chemarile lor, Cerul si Pamantul, deschizand celui smerit tainele altor lumi.



Trimiteți un comentariu