Pagini

marți, 25 iunie 2013

Din soaptele ingerilor I

                       Suntem totdeauna alaturi de voi pentru a va sustine si a va proteja... dar pentru ca noi sa putem face acest lucru, este necesar sa ne permiteti... De multe ori va rugati... ne chemati in ajutor, si totusi nu ne permiteti sa actionam spre binele vostru pentru ca va doriti ca lucrurile sa se intample doar asa cum va imaginati, asa cum credeti ca este cel mai bine pentru voi, din perspectiva voastra.  Rugaciunile va sunt ascultate si indeplinite, daca ceea ce va doriti este spre binele vostru. Totusi, pentru ca modul in care se intampla nu corespunde cu ceea ce aveati planificat voi, la final, sunteti nemultumiti, credeti ca Dumnezeu nu va asculta si nu intelege ce simtiti... Daca tot ne cereti ajutorul, tineti cont de faptul ca modul nostru de a actiona difera de al vostru. Noi privim lucrurile dintr-o perspectiva mai ampla, observam ce efecte va avea in viitor indeplinirea cererilor voastre si va sugeram cele mai potrivite metode de a reusi in ceea ce va propuneti. Nu putem trece peste liberul vostru arbitru si nici nu putem face lucrurile in locul vostru. Va asistam, va deschidem drumurile... va ajutam sa ajungeti in locurile potrivite, sa cunoasteti oamenii potriviti... vorbim inimilor voastre... dar deciziile va apartin. Noi va aratam calea, voi sunteti cei care alegeti sa faceti primul pas.

sâmbătă, 22 iunie 2013

Obiceiuri de Rusalii




La 40 de zile dupa Pasti se sarbatoreste Ispasul sau Inaltarea Domnului. In aceasta zi abunda obiceiurile si practicile magice legate de cultul mortilor, deoarece se credea ca sufletele mortilor se ospatau acum, in zborul lor catre cer. Se credea ca, in drumul catre cer, sufletele mortilor se puteau rataci si ramane pe pamant, transformandu-se in strigoi ce provocau neajunsuri oamenilor si animalelor. De aceea in ziua de Ispas se practica, si astazi, ritualuri magice de aparare: sunt culese si sfintite plante despre care se crede ca au proprietati apotropaice (leustean, alun, paltin); oamenii si animalele se ating cu ramuri de leustean; se buciuma la raspantia drumurilor si pe dealuri; femeile si fetele se incing peste brau cu ramuri de leustean; abunda pomenile pentru morti; se fac vraji si descantece.

In aceasta zi, dupa terminarea slujbei religioase, preotul iese cu credinciosii in camp pentru a sfinti apa folosita la stropitul semanaturilor iar oamenii impodobesc mormintele cu flori si frunze verzi.

Duminica Mare care incheie Ciclul Pascal, cunoscuta si sub denumirea de Pogorarea Sfantului Duh, se suprapune peste sarbatoarea populara a Rusaliilor, sincretismul lor ingreunand disocierea obiceiurilor si practicilor crestine de cele precrestine.

In traditia populara, Rusaliile sunt niste fiinte fantastice, malefice, asemanatoare ielelor, care umbla prin vazduh incepand cu ziua de Strat de Rusalii (miercuri, a 25-a zi dupa Pasti) si provoaca mult rau oamenilor: ii pocesc, ii schimonosesc si ii innebunesc pe toti cei care nu le respecta zilele. De aceea, femeile nu lucrau nimic in toate miercurile care se derulau de la Stratul de Rusalii pana la Duminica Mare. Pentru a apara gospodaria de invazia acestor spirite, in sambata Rusaliilor oamenii obisnuiesc si astazi, in virtutea traditiei, sa arboreze la porti, in foisoare, pe ganguri sau la intrarile in case, ramuri verzi de tei, planta considerata a avea proprietati apotropaice.

Mosii de vara, tinuti in sambata Rusaliilor, sunt unul dintre cele mai importante momente ale cultului mortilor. Inainte se credea ca sufletele mortilor, dupa ce au parasit mormintele in Joia Mare si au zburat slobode timp de 50 de zile, se intorc in lumea subterana in sambata Rusaliilor. Pentru ca aceasta reintoarcere sa se desfasoare fara incidente, oamenii savarseau rituri de induplecare si de imbunare a spiritelor mortilor: impodobeau gospodariile si mormintele cu ramuri de tei si faceau pomeni fastuoase, practici ce s-au pastrat pana astazi in satele bucovinene.

De Rusalii se dau de pomana vase de lut sau de portelan, cani, strachini si vase de lemn (cofe, cofaiele), impodobite cu flori si umplute cu lapte, vin sau apa. In unele sate bucovinene Mosii de vara incep inca in dimineata sambetei de Rusalii, cand pomenile amintite mai sus se trimit pe la casele vecinilor. Dar ritualul de pomenire are loc mai ales in cimitire, unde mormintele sunt curatate si impodobite din timp iar lumanarile ard intreaga perioada in care se desfasoara ceremonialului de pomenire. Impacarea sufletelor mortilor si intoarcerea lor fara incidente in morminte depinde de bogatia ofrandelor (pomenilor) si de respectarea ritualului. In aceste zile, la portile cimitirelor, se intind mese pline cu colaci si sticle de vin impodobite cu verdeata si flori si au loc slujbe de pomenire, oficiate de preotul satului, dupa care acesta parcurge intregul cimitir pentru a sfinti fiecare mormant. Dupa incheierea ceremonialului, satenii isi daruiesc unii altora ofrandele sfintite de catre preot sau le impart saracilor.

Parte dintre ramurile de tei folosite la Rusalii sunt pastrate peste vara pentru a putea fi folosite in practicile de alungare a furtunilor si a grindinii. Alta data, preotul si satenii ieseau in camp, in ziua a doua de Rusalii, pentru a sfinti apa si a stropi campul, crezandu-se ca, astfel, nu va bate grindina.

Duminica Mare a asimilat si elemente specifice renovarii timpului. Acum se deschidea sezonul culegerii plantelor de leac ce se considerau a fi contaminate, pana la aceasta data, de catre Rusalii.

sursa: crestinortodox.ro

vineri, 21 iunie 2013

Text pentru meditatie




Faptele Apostolilor, cap. 2

1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.
4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.
5. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.
6. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.
7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni?
8. Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut?
9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia,
10. În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi,
11. Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!
12. Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta?
13. Iar alţii batjocorindu-i, ziceau că sunt plini de must.
14. Şi stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a vorbit: Bărbaţi iudei, şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi în urechi cuvintele mele;
15. Că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi;
16. Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil:
17. "Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa.
18. Încă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu şi vor prooroci.
19. Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pământ semne: sânge, foc şi fumegare de fum.
20. Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare şi strălucită.
21. Şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui".
22. Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între voi de Dumnezeu, prin puteri, prin minuni şi prin semne pe care le-a făcut prin El Dumnezeu în mijlocul vostru, precum şi voi ştiţi,
23. Pe Acesta, fiind dat, după sfatul cel rânduit şi după ştiinţa cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi luat şi, pironindu-L, prin mâinile celor fără de lege, L-aţi omorât,
24. Pe Care Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morţii, întrucât nu era cu putinţă ca El să fie ţinut de ea.
25. Căci David zice despre El: "Totdeauna am văzut pe Domnul înaintea mea, căci El este de-a dreapta mea, ca să nu mă clatin.
26. De aceea s-a bucurat inima mea şi s-a veselit limba mea; chiar şi trupul meu se va odihni întru nădejde.
27. Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune.
28. Făcutu-mi-ai cunoscute căile vieţii; cu înfăţişarea Ta mă vei umple de bucurie".
29. Bărbaţi fraţi, cuvine-se a vorbi cu îndrăznire către voi despre strămoşul David, că a murit şi s-a îngropat, iar mormântul lui este la noi, până în ziua aceasta.
30. Deci el, fiind prooroc şi ştiind că Dumnezeu i S-a jurat cu jurământ să aşeze pe tronu-i din rodul coapselor lui,
31. Mai înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos: că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui şi nici trupul Lui n-a văzut putreziciunea.
32. Dumnezeu a înviat pe Acest Iisus, Căruia noi toţi suntem martori.
33. Deci, înălţându-Se prin dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, L-a revărsat pe Acesta, cum vedeţi şi auziţi voi.
34. Căci David nu s-a suit la ceruri, dar el a zis: "Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea,
35. Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale".
36. Cu siguranţă să ştie deci toată casa lui Israel că Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-aţi răstignit, L-a făcut Domn şi Hristos.
37. Ei auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli: Bărbaţi fraţi, ce să facem?
38. Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.
39. Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.
40. Şi cu alte mai multe vorbe mărturisea şi-i îndemna, zicând: Mântuiţi-vă de acest neam viclean.
41. Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete.
42. Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
43. Şi tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin apostoli, şi mare frică îi stăpânea pe toţi.
44. Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte.
45. Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.
46. Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii.
47. Lăudând pe Dumnezeu şi având har la tot poporul. Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau.

joi, 20 iunie 2013

Terapia prin rugaciune

                



                       Traim intr-o lume haotica si care, vrem, nu vrem, ajunge treptat sa ne afecteze. Nu trece zi in care sa nu aflam de suferinte, boli cauzate de dezechilibrul sufletesc in care alunecam fara sa ne dam seama, de cele mai multe ori. Alergam de la un doctor la altul, de la un terapeut la altul, fara a lua in seama rugaciunea - un medicament simplu, eficient, menit sa ne reaseze pe drumul nostru.
                           Rugaciunea curata, purifica toate structurile fiintei, reface sufletul, deschizand inima spre un dialog sincer cu divinitatea, un dialog care aduce in timp multiple beneficii in toate aspectele vietii. Depresia - atat de frecventa astazi, stress-ul, disconfortul emotional, mental pot fi combatute prin programe personalizate de rugaciune, potrivite gradului de evolutie, vibratiei personale, suferintelor pe care le avem. 
                        Prin botez, suntem initiati in Crestinism, avem acces la lumina. la entitatile celeste care, atunci cand sunt chemate in ajutor, ne calauzesc si ne sustin in procesul de vindecare. Rugaciunea se invata, in orice etapa a vietii ne-am afla, nu este niciodata prea tarziu pentru a invata sa ne rugam, sa vorbim cu Cerul. Cu siguranta, metodele orientale de terapie, meditatie etc. par mai interesante, complexitatea unora dintre tehnicile la moda fascineaza... si totusi dupa ce le parcurgem, ramanem la fel de departe de noi insine, dorul de acel ceva nedefinit dupa care tanjim se adanceste dureros... si o luam de la capat, sperand ca noua tehnica pe care o vom invata va fi, in sfarsit, ceea ce cautam. Si totusi... daca tot am fost botezati... daca tot ne numim crestini... nu am putea arunca o privire in bogatia de sens si cunoastere pe care am mostenit-o? Daca, dincolo de ritualuri, canoane... am descoperi ca exista un dialog simplu, permanent, intre noi si Cer, o cale pe care ne redescoperim, ne regeneram prin simplitate, firesc, reinvatand sa traim frumos?
                     Evident, cel mai usor ar fi sub indrumarea unui om care a trecut prin aceleasi etape, cautari, regasiri... care ne poate asculta si indruma spre noi insine pana in momentul cand vom putea naviga singuri, in siguranta, spre portul sufletului nostru. Nu orice rugaciune se potriveste oricui, oricand... nu pentru ca ar fi nefolositoare ori periculoasa, ci pentru ca fiecare avem trairi, rani sufletesti, ganduri, ispite si greseli diferite... si atunci, medicamentul potrivit unuia, ar putea dauna celuilalt. Daca ati merge la doctor pentru o raceala, cu siguranta nu v-ar recomanda medicamente pentru hipertensiune, nu-i asa?
                       Uneori, pentru a ne motiva lipsa de interes pentru rugaciune folosim diverse argumente: nu avem timp, nu avem chef, am incercat odata si nu am primit ceea ce doream, este demodat, este greoi... si multe altele. Si totusi... in momentele dificile, este prima care ne vine in minte.... Daca am invata sa o includem in vietile noastre, sa o traim, oare nu ne-am trezi intr-o zi ca ceea ce ne impiedica sa privim cu optimism viata a disparut? E nevoie doar de curajul de a face primul pas intr-o calatorie care ne va transforma in ceea ce suntem meniti a fi.

miercuri, 19 iunie 2013

Litania Duhului Sfant


 

Doamne, miluieşte-ne,
Cristoase, miluieşte-ne,
Doamne, miluieşte-ne,
Isuse, auzi-ne,
Isuse, ascultă-ne,
Tată din cer, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi! (*)
Fiule, Răscumpărătorul lumii, Dumnezeule, *
Duhule Sfânt, Dumnezeule, *
Sfântă Treime, un singur Dumnezeu, *
Duh al adevărului şi al înţelepciunii, *
Duh al înţelegerii şi al sfatului, *
Duh al tăriei şi al ştiinţei, *
Duh al evlaviei şi al fricii de Dumnezeu, *
Duh al iubirii, al bucuriei şi al păcii, *
Duh al răbdării, al bunătăţii şi al blândeţii, *
Duh al bunăvoinţei şi al statorniciei, *
Duh al credinţei şi al modestiei, *
Duh al înfrânării şi al curăţiei, *
Duh al umilinţei şi al prudenţei, *
Duh al vieţii şi al mântuirii, *
Duh al virtuţilor şi al harurilor, *
Duh al dumnezeieştii înfieri, *
Duh care purifici sufletele, *
Dumnezeule care cercetezi inimile şi adâncul fiinţei omeneşti, *
Împărţitor al harurilor cereşti, *
Cunoscător al gândurilor şi al intenţiilor inimii, *
Apărător sigur în timp de încercare, *
Mângâierea celor care încep să te slujească, *
Tăria şi curajul celor care merg pe calea virtuţii,*
Cununa celor desăvârşiţi, *
Fericirea tuturor îngerilor, *
Lumina Patriarhilor, *
Inspiratorul Profeţilor, *
Graiul şi ştiinţa apostolilor, *
Biruinţa Martirilor, *
Înţelepciunea Mărturisitorilor, *
Puritatea Fecioarelor, *
Frumuseţea lăuntrică a tuturor sfinţilor, *
Fii milostiv, iartă-ne Duhule Sfinte,
Fii milostiv, ascultă-ne Duhule Sfinte,
De orice păcat, mântuieşte-ne pe noi, (**)
De vicleniile diavolului, **
În ziua judecăţii, **
Noi, sărmanii păcătoşi, te rugăm ascultă-ne, (***)
Ca să ne ierţi toate păcatele, ***
Ca să binevoieşti a ne lumina şi ajuta intenţiile şi faptele noastre, ***
Ca să ne învredniceşti să suferim cu generozitate, în toate încercările, din dragoste către tine, ***
Ca să aprinzi în inimile noastre o dorinţă statornică şi pururi vie pentru desăvârşirea creştină, ***
Ca să ne întăreşti în pacea interioară şi adevărata linişte sufletească, ***
Ca să ne păstrezi în harul tău până la ultima noastră suflare, ***
Ca să ne primeşti printre aleşii tăi, ***
Ca să ne faci vrednici de mântuire, ***
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, revarsă asupra noastră pe Duhul Sfânt.
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, trimite-ne de la Tatăl pe Duhul Sfânt pe care ni l-ai făgăduit.
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, dăruieşte-ne pe Duhul tău cel bun.
V. Trimite Duhul tău şi se vor crea!
R. Şi vei reînnoi faţa pământului!
Să ne rugăm:
      Dumnezeule, pentru care nimic nu este ascuns, te rugăm ca prin revărsarea Duhului Sfânt să purifici gândurile inimilor noastre ca să te putem iubi din ce în ce mai mult şi să te lăudăm de-a pururi.
Amin!

Text pentru meditatie




Corinteni I, cap. 13



1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

marți, 18 iunie 2013

Novena in cinstea Sfantului Duh




Ziua întâi

Duhule Sfânt, Mângâietorule, mă închin cu umilinţă şi te rog cu toată ardoarea inimii să binevoieşti a mă ajuta în primirea sfintelor tale daruri. Eu nu le pot primi, Duhule dumnezeiesc, fără ajutorul harului tău prevenitor. Fără tine, nu pot să-ţi fiu plăcut.

De aceea, te rog, precum ai pregătit sfânta Inimă a Mariei pentru întruparea Cuvântului veşnic, să pregăteşti şi inima mea, ca să poată primi flăcările fericite ale iubirii tale, tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

V. Vino, Duhule Sfânt,

umple inimile credincioşilor tăi.

R. Şi aprinde în ele focul iubirii tale.

Să ne rugăm:
Pătrunde, Doamne, cu focul Duhului tău Sfânt inimile noastre, ca să-ţi slujim cu inimă curată şi plăcută ţie. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.


Ziua a doua

O, Marie, Maica mea preaiubită, fiindcă tu eşti Mireasa Duhului Sfânt şi împărţitoarea darurilor sale sfinte, cu umilinţă, îngenunchez la picioarele tale şi implor harul divin care îmi este foarte trebuincios, şi, te rog, mijloceşte ca el să coboare asupra mea, precum te-ai rugat şi pentru apostoli, şi ajută-mă şi pe mine să urmez atât cât pot exemplul umilinţei tale, al curăţiei şi iubirii tale! Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

V. Vino, Duhule Sfânt,

umple inimile credincioşilor tăi.

R. Şi aprinde în ele focul iubirii tale.

Să ne rugăm:
Dumnezeule, în faţa căruia fiecare inimă este deschisă şi fiecare voinţă vorbeşte; în faţa căruia nu se poate ascunde nici un mister: curăţă dorinţele inimilor noastre, prin insuflarea Duhului Sfânt, ca să te putem iubi şi cinsti după cum eşti vrednic. Amin.


Ziua a treia

Sfinte Petru, principele apostolilor, te rog cu umilinţă să binevoieşti a mă ajuta, ca să-l primesc pe Duhul Sfânt. Eu l-am tăgăduit pe Mântuitorul meu nu de trei ori, ci de mai multe ori. Deşi îmi vine greu să nădăjduiesc că însăşi sfinţenia va voi să rămână într-o locuinţă atât de săracă, totuşi, exemplul tău, o, sfinte şi mare apostol, îmi dă curaj să nădăjduiesc totul! Tu ai deplâns amar păcatul tău iar lacrimile tale au fost spre spălarea sufletului, şi astfel, ai putut primi plinătatea darurilor Sfântului Duh.

Şi eu doresc să deplâng asemenea ţie, din adâncul inimii, toate păcatele mele. De aceea, te rog din toată inima, mijloceşte pentru mine să pot primi plinătatea darurilor Duhului Sfânt. Amin.

V. Vino, Duhule Sfânt,

umple inimile credincioşilor tăi.

R. Şi aprinde în ele focul iubirii tale.

Să ne rugăm:

Dumnezeule, care, prin luminarea Duhului Sfânt, ai învăţat inimile credincioşilor, dă-ne ca în acelaşi Duh să cunoaştem cele drepte şi să ne bucurăm întotdeauna de mângâierea lui. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.


Ziua a patra

Sfinţilor apostoli ai Domnului nostru, care aţi primit în ziua de Rusalii Duhul Sfânt cu atâta plinătate, încât aţi fost copleşiţi de iubirea dumnezeiască, vă rog, pentru iubirea pe care aţi avut-o faţă de Sfântul Duh, să-mi dobândiţi înţelegere cu aproapele meu, statornicie în rugăciune şi evlavie gingaşă către Maica Domnului, prin care voi aţi grăbit coborârea Sfântului Duh. Amin.

V. Vino, Duhule Sfânt,

umple inimile credincioşilor tăi.

R. Şi aprinde în ele focul iubirii tale.

Să ne rugăm:
Fă, o, Doamne, ca insuflarea Duhului Sfânt să cureţe inimile noastre şi înviorarea harului său să le facă rodnice pentru toate faptele bune. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.


Ziua a cincea

O, Tată veşnic, cum aş putea să te laud îndeajuns sau cum aş putea să-ţi mulţumesc cum se cuvine? De mii de ori să fie binecuvântată abundenţa harului tău, care te-a determinat să ne mântuieşti de mizeria noastră sufletească şi să ne dai un Dar în care este cuprins tot binele la care ne putem gândi.

Tu ni l-ai dăruit pe Fiul tău, care purcede de la tine. Tu ni l-ai dat, de asemenea, pe Duhul Sfânt, care este iubirea negrăită dintre tine şi Fiul tău. Ce am putea dori şi ce am putea să-ţi dăm pentru o iubire aşa de mare? O, Doamne, eu te rog să primeşti ca ispăşire tot ce am: mintea mea, voinţa mea şi pe mine însumi cu totul, pentru toată veşnicia. Amin.

V. Vino, Duhule Sfânt,

umple inimile credincioşilor tăi.

R. Şi aprinde în ele focul iubirii tale.

Să ne rugăm:
Te rugăm, Doamne, fă ca Mângâietorul, care de la tine şi de la Fiul purcede, să lumineze sufletul nostru şi, după făgăduinţa Fiului tău, să ne conducă pe noi la tot adevărul. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.


Ziua a şasea

Duhule Sfânt, Dumnezeule, cine are mai mare trebuinţă de ajutorul harului tău decât eu, care sunt orbit de patimi, prizonier continuu în lâncezeala mea şi sunt înlănţuit de mii de imperfecţiuni?

Vino, deci, Duhule Sfânt, şi luminează-mă; aprinde în mine zelul sfânt şi distruge în mine tot ceea ce îi displace ochiului tău. Cu cât mai mare este mizeria mea, cu atât mai măreaţă va fi victoria ta împotriva patimilor mele. Vino şi creează în mine o inimă nouă, care să bată numai pentru Dumnezeu şi să nu mai simtă nimic pentru lume; creează în mine o inimă curată, tu, Duhul înţelepciunii, care cu Tatăl şi cu Fiul vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

V. Vino, Duhule Sfânt,

umple inimile credincioşilor tăi.

R. Şi aprinde în ele focul iubirii tale.

Să ne rugăm:
Doamne Dumnezeul nostru, dă-ne harul ca, prin puterea Duhului Sfânt, să rămânem statornici pe calea mântuirii şi să-ţi slujim cu fidelitate. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.


Ziua a şaptea

Duhule Sfânt, Mângâietorule, abia îndrăznesc să te rog să vii în sufletul meu, căci cunosc preabine cât de păcătos şi necurat este. Cum aş putea într-o astfel de stare să primesc un oaspete care nu este altcineva decât însuşi Dumnezeu? Totuşi, tu voieşti, prin iubirea ta, să le dai încurajare sărmanilor oameni, prin aceea că-i pregăteşti prin harul tău prevenitor pe cei la care voieşti să-ţi faci locuinţa.

Tu nu dispreţuieşti dorinţa acelora care te caută pe tine plini de râvnă şi strigă necontenit după tine. Şi eu te doresc şi strig mereu după tine cu toată ardoarea posibilă. Vino cu milostivire la mine şi nu amâna vizita ta bogată în haruri, căci nu voi înceta să strig şi să mă rog, ca să binevoieşti a mă mângâia cu venirea ta îmbelşugată. Tu, care, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

V. Vino, Duhule Sfânt,

umple inimile credincioşilor tăi.

R. Şi aprinde în ele focul iubirii tale.

Să ne rugăm:
O, Doamne, noi implorăm bunătatea ta, ca să binevoieşti a-l trimite în sufletele noastre pe Duhul Sfânt, de a cărui providenţă să fim conduşi. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.


Ziua a opta

O, Sfântă Treime, vrednică de închinare! Eu vin cu cea mai mare umilinţă înaintea tronului tău şi mă închin Maiestăţii tale înalte. Îţi mulţumesc pentru iubirea nemăsurată pe care ne-o arăţi nouă, sărmanilor oameni. Îţi mulţumesc, veşnice Tată, şi ţie, Fiule dumnezeiesc, pentru Darul minunat pe care l-aţi dat prin Duhul Sfânt, deoarece, dăruindu-ne iubirea voastră, care purcede de la voi, v-aţi dăruit nouă pe voi înşivă. Îţi mulţumesc, Duhule Preasfânt, care eşti în acelaşi timp dar şi dătător de daruri, şi te rog din toată inima să binevoieşti a mi te da pe tine însuţi.

Nici un alt dar, în afară de tine, nu poate să mulţumească sufletul meu, şi dacă te am pe tine, atunci am totul. Însă ce aş putea să-ţi dau în schimb pentru binefacerile tale atât de mari? Primeşte pentru totdeauna gândurile şi dorinţele mele şi întreaga mea fiinţă, tu, care, cu Tatăl şi cu Fiul, vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

V. Vino, Duhule Sfânt,

umple inimile credincioşilor tăi.

R. Şi aprinde în ele focul iubirii tale.

Să ne rugăm:
Te rugăm, Doamne, fă să fim aprinşi de focul Duhului Sfânt pe care l-a adus pe pământ Domnul nostru Isus Cristos şi pe care l-a dorit cu cea mai mare ardoare să ardă în inimile noastre. El care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin.


Ziua a noua

Preasfântă Fecioară, preaminunată Maică a Domnului, tu ai fost cea mai vrednică dintre toate creaturile să-l primeşti pe Sfântul Duh.

O, scăparea păcătoşilor, dobândeşte-mi o căinţă desăvârşită pentru păcatele mele, ca să-l pot primi pe Duhul Sfânt, chiar dacă nu într-un chip aşa de nevinovat ca tine, totuşi, cel puţin ca un penitent! Aceasta să mi-o dobândeşti, nu pentru meritele mele, ci pentru inima ta de mamă şi prin iubirea către Duhul Sfânt care te-a ales ca mireasă. Amin.

V. Vino, Duhule Sfânt,

umple inimile credincioşilor tăi.

R. Şi aprinde în ele focul iubirii tale.

Să ne rugăm:
Te rugăm, Doamne, fă ca strălucirea măreţiei tale să se reverse asupra noastră şi ca Lumina din Lumina ta, prin darul Duhului Sfânt, să întărească sufletele acelora care au fost renăscuţi prin har. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Text pentru meditatie





 Luca, cap. 13
1. Şi erau de faţă în acel timp unii care-I vesteau despre galileienii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor.
2. Şi El, răspunzând, le-a zis: Credeţi, oare, că aceşti galileieni au fost ei mai păcătoşi decât toţi galileienii, fiindcă au suferit aceasta?
3. Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.
4. Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim?
5. Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.
6. Şi le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin, sădit în via sa şi a venit să caute rod în el, dar n-a găsit.
7. Şi a zis către vier: Iată trei ani sunt de când vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar?
8. Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur şi voi pune gunoi.
9. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia.
10. Şi învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta.
11. Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum;
12. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.
13. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu.
14. Iar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei!
15. Iar Domnul i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape?
16. Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei?
17. Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi care erau împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El.
18. Deci zicea: Cu ce este asemenea împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna?
19. Asemenea este grăuntelui de muştar pe care, luându-l, un om l-a aruncat în grădina sa, şi a crescut şi s-a făcut copac, iar păsările cerului s-au sălăşluit în ramurile lui.
20. Şi iarăşi a zis: Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu?
21. Asemenea este aluatului pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit totul.
22. Şi mergea El prin cetăţi şi prin sate, învăţând şi călătorind spre Ierusalim.
23. Şi I-a zis cineva: Doamne, puţini sunt, oare, cei ce se mântuiesc? Iar El le-a zis:
24. Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea.
25. După ce se va scula stăpânul casei şi va încuia uşa şi veţi începe să staţi afară şi să bateţi la uşă, zicând: Doamne, deschide-ne! - şi el, răspunzând, vă va zice: Nu vă ştiu de unde sunteţi,
26. Atunci voi veţi începe să ziceţi: Am mâncat înaintea ta şi am băut şi în pieţele noastre ai învăţat.
27. Şi el vă va zice: Vă spun: Nu ştiu de unde sunteţi. Depărtaţi-vă de la mine toţi lucrătorii nedreptăţii.
28. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară.
29. Şi vor veni alţii de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în împărăţia lui Dumnezeu.
30. Şi iată, sunt unii de pe urmă care vor fi întâi, şi sunt alţii întâi care vor fi pe urmă.
31. În ceasul acela au venit la El unii din farisei, zicându-I: Ieşi şi du-Te de aici, că Irod vrea să Te ucidă.
32. Şi El le-a zis: Mergând, spuneţi vulpii acesteia: Iată, alung demoni şi fac vindecări, astăzi şi mâine, iar a treia zi voi sfârşi.
33. Însă şi astăzi şi mâine şi în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putinţă să piară prooroc afară din Ierusalim.
34. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-aţi voit.
35. Iată vi se lasă casa voastră pustie, că adevărat grăiesc vouă. Nu Mă veţi mai vedea până ce va veni vremea când veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!

luni, 17 iunie 2013

Meditatia zilei





Evanghelia dupa Matei, cap. 5


1. Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El.
2. Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând:
3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
11. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.
12. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.
13. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.
14. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă.
15. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
16. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.
17. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.
18. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.
19. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor.
20. Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
21. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă.
22. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.
23. Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
24. Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.
25. Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă.
26. Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban.
27. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu săvârşeşti adulter".
28. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.
29. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă.
30. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.
31. S-a zis iarăşi: "Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărţire".
32. Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter.
33. Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: "Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale".
34. Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu,
35. Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat,
36. Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru.
37. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.
38. Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte".
39. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.
40. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.
41. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.
42. Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta.
43. Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău".
44. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,
45. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
46. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?
47. Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?
48. Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.

sâmbătă, 15 iunie 2013

Rozariul - Misterele de bucurie








1. Primul mister: Vestirea arhanghelului: "Iată roaba Domnului".
În acest mister, medităm cum arhanghelul Gabriel, a vestit sfintei Fecioare Maria, că ea va zămisli de la  Duhul Sfânt şi va naşte pe Domnul nostru Isus Cristos.

2. Al doilea mister: Vizita Mariei la Elisabeta: "Căci mari lucruri a făcut pentru mine Cel Puternic".
În acest mister, medităm cum după vestirea arhanghelului Gabriel, sfânta Fecioară Maria s-a dus la  verişoara sa Elisabeta şi a rămas trei luni la ea.

3. Al treilea mister: Naşterea lui Isus: "Vi s-a născut vouă un Mântuitor".
În acest mister, medităm cum preasfânta Fecioară Maria, l-a născut pe Domnul nostru Isus Cristos, la  Betleem, într-un grajd sărac.

 4. Al patrulea mister: Prezentarea în templu: "Şi l-au dus pe prunc la Ierusalim, ca să-l pună înaintea Domnului".
În acest mister, medităm cum la patruzeci de zile după naşterea lui Isus, preasfânta Fecioară Maria şi sfântul Iosif l-au dus în templu şi l-au oferit lui Dumnezeu.

5. Al cincilea mister: Regăsirea lui Isus în templu: "Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui meu se cădea ca eu să fiu?"
În acest mister, medităm cum preasfânta Fecioară Maria şi sfântul Iosif, pierzând pe Fiul lor în vârstă de  doisprezece ani, căutându-l trei zile, l-au găsit la Ierusalim în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, pe care  îi asculta şi-i întreba.

Text pentru meditatie:

Luca, cap. 1

26. Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,
27. Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
28. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.
29. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?
30. Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.
31. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.
32. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.
33. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.
34. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?
35. Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.
36. Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă.
37. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.
38. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.
39. Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda.
40. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta.
41. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt,
42. Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?
44. Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.
45. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.
46. Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.
47. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
49. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.
50. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.
51. Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
52. Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi,
53. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
54. A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa,
55. Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac.
56. Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa.
57. Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu.
58. Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea.
59. Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia, după numele tatălui său.
60. Şi răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan.
61. Şi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta.
62. Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit.
63. Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Şi toţi s-au mirat.
64. Şi îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.
65. Şi frica i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte.
66. Şi toţi care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci mâna Domnului era cu el.
67. Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a proorocit, zicând:
68. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său;
69. Şi ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său,
70. Precum a grăit prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac;
71. Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi.
72. Şi să facă milă cu părinţii noştri, ca ei să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt;
73. De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru,
74. Ca, fiind izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă fără frică,
75. Să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre.
76. Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui,
77. Să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor,
78. Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus,
79. Ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii.
80. Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.



vineri, 14 iunie 2013

Rozariul - Misterele de durere










1. Primul mister: Agonia lui Isus în Grădina Măslinilor În acest mister, medităm cum Isus Cristos, rugându-se în Grădina Măslinilor, a transpirat sânge.

2. Al doilea mister: Biciuirea lui Isus În acest mister, medităm cum Isus Cristos a fost biciuit groaznic în casa lui Pilat.

3. Al treilea mister: Încununarea cu spini a lui Isus În acest mister, medităm cum Isus a fost încununat cu o coroană de spini.

4. Al patrulea mister: Isus îşi duce crucea În acest mister, medităm cum Isus a fost condamnat la moarte şi cum i s-a pus crucea grea pe umeri.

5. Al cincilea mister: Moartea lui Isus pe cruce În acest mister, medităm cum Isus, ajungând pe muntele Calvar, a fost răstignit pe cruce, de faţă fiind şi preamâhnita sa Mamă.

Text pentru meditatie:
  Ioan, cap. 19

1. Deci atunci Pilat a luat pe Iisus şi L-a biciuit.
2. Şi ostaşii, împletind cunună din spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie.
3. Şi veneau către El şi ziceau: Bucură-te, regele iudeilor! Şi-I dădeau palme.
4. Şi Pilat a ieşit iarăşi afară şi le-a zis: Iată vi-L aduc pe El afară, ca să ştiţi că nu găsesc în El nici o vină.
5. Deci a ieşit Iisus afară, purtând cununa de spini şi mantia purpurie. Şi le-a zis Pilat: Iată Omul!
6. Când L-au văzut deci arhiereii şi slujitorii au strigat, zicând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! Zis-a lor Pilat: Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, căci eu nu-I găsesc nici o vină.
7. Iudeii i-au răspuns: Noi avem lege şi după legea noastră El trebuie să moară, că S-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu.
8. Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s-a temut.
9. Şi a intrat iarăşi în pretoriu şi I-a zis lui Iisus: De unde eşti Tu? Iar Iisus nu i-a dat nici un răspuns.
10. Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te eliberez şi putere am să Te răstignesc?
11. Iisus a răspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus. De aceea cel ce M-a predat ţie mai mare păcat are.
12. Pentru aceasta, Pilat căuta să-L elibereze; iar iudeii strigau zicând: Dacă Îl eliberezi pe Acesta, nu eşti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului.
13. Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afară pe Iisus şi a şezut pe scaunul de judecată, în locul numit pardosit cu pietre, iar evreieşte Gabbata.
14. Şi era Vinerea Paştilor, cam la al şaselea ceas, şi a zis Pilat iudeilor: Iată Împăratul vostru.
15. Deci au strigat aceia: Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L! Pilat le-a zis: Să răstignesc pe Împăratul vostru? Arhiereii au răspuns: Nu avem împărat decât pe Cezarul.
16. Atunci L-a predat lor ca să fie răstignit. Şi ei au luat pe Iisus şi L-au dus ca să fie răstignit.
17. Şi ducându-Şi crucea, a ieşit la locul ce se cheamă al Căpăţânii, care evreieşte se zice Golgota,
18. Unde L-au răstignit, şi împreună cu El pe alţi doi, de o parte şi de alta, iar în mijloc pe Iisus.
19. Iar Pilat a scris şi titlu şi l-a pus deasupra Crucii. Şi era scris: Iisus Nazarineanul, Împăratul iudeilor!
20. Deci mulţi dintre iudei au citit acest titlu, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape de cetate. Şi era scris: evreieşte, latineşte şi greceşte.
21. Deci arhiereii iudeilor au zis lui Pilat: Nu scrie: Împăratul iudeilor, ci că Acela a zis: Eu sunt Împăratul iudeilor.
22. Pilat a răspuns: Ce am scris, am scris.
23. După ce au răstignit pe Iisus, ostaşii au luat hainele Lui şi le-au făcut patru părţi, fiecărui ostaş câte o parte, şi cămaşa. Dar cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută în întregime.
24. Deci au zis unii către alţii: Să n-o sfâşiem, ci să aruncăm sorţii pentru ea, a cui să fie; ca să se împlinească Scriptura care zice: "Împărţit-au hainele Mele loruşi, şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţii". Aşadar ostaşii acestea au făcut.
25. Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena.
26. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău!
27. Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.
28. După aceea, ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura, a zis: Mi-e sete.
29. Şi era acolo un vas plin cu oţet; iar cei care Îl loviseră, punând în vârful unei trestii de isop un burete înmuiat în oţet, l-au dus la gura Lui.
30. Deci după ce a luat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a. Şi plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul.
31. Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice.
32. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale celuilalt, care era răstignit împreună cu el.
33. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele.
34. Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă.
35. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e adevărată; şi acela ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi.
36. Căci s-au făcut acestea, ca să se împlinească Scriptura: "Nu I se va zdrobi nici un os".
37. Şi iarăşi altă Scriptură zice: "Vor privi la Acela pe care L-au împuns".
38. După acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat trupul Lui.
39. Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe.
40. Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei.
41. Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, şi în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat.
42. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era aproape.