Pagini

marți, 11 iunie 2013

Gandul zilei


Voi sunteţi lumina lumii
Voi sunteţi lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate aşezată pe munte. Nici nu se aprinde o candelă şi se pune sub obroc, ci pe candelabru, ca să lumineze pentru toţi cei din casă (Mt 5,14-15). Domnul i-a numit pe ucenicii săi sare a pământului, pentru că ei, prin înţelepciunea cerească, au dat gust inimilor oamenilor, care rămăseseră fără gust din pricina diavolului. Acum îi numeşte şi lumină a lumii, pentru că ei, luminaţi de el, care este lumina adevărată şi veşnică, au devenit, la rândul lor, lumină ce străluceşte în întuneric.
El este soarele dreptăţii. Pe bună dreptate el îi numeşte lumină a lumii şi pe ucenicii săi, deoarece, prin ei, ca prin nişte raze strălucitoare, el a luminat întregul pământ cu lumina adevărului său. Răspândind lumina adevărului, ei au îndepărtat întunericul greşelii din inimile oamenilor.
Şi noi am fost luminaţi prin intermediul lor, încât am fost transformaţi din întuneric în lumină, aşa cum spune Apostolul: Odinioară eraţi întuneric, acum, însă, lumină în Domnul; umblaţi ca nişte fii ai luminii (Ef 5,8). De asemenea: Voi nu sunteţi fii ai nopţii, nici ai întunericului, ci sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei (cf. 1Tes 5,5).
Pe bună dreptate ne-a lăsat scris şi sfântul Ioan în scrisoarea sa: Dumnezeu este lumină (1In 1,5) şi cel care rămâne în Dumnezeu este în lumină, aşa cum şi el este în lumină. Deci, pentru că ne bucurăm că am fost eliberaţi de întunericul greşelii, este logic că, fiind fii ai luminii, trebuie să umblăm mereu în lumină. Pentru aceasta, Apostolul spune: Străluciţi ca nişte luminători în lumea aceasta, ţinând cu tărie cuvântul vieţii (cf. Fil 2,15-16).
Dacă nu vom face aceasta, vom ascunde şi vom întuneca prin vălul infidelităţii noastre, în dauna noastră şi a celorlalţi, acea lumină care străluceşte în folosul tuturor. De aceea, şi acel slujitor care, în loc să ducă la bancă talantul primit pentru a câştiga cerul, a preferat să-l ascundă, şi aşa a fost lovit de o pedeapsă meritată.
Acea lumină spirituală, care a fost aprinsă ca să ne folosim de ea pentru mântuirea noastră, trebuie să strălucească întotdeauna în noi. Avem la îndemână lumina poruncilor lui Dumnezeu şi a harului spiritual, despre care David spune: Porunca ta este făclie pentru paşii mei şi lumină pentru cărările mele (cf. Ps 118,105). Despre aceasta vorbeşte şi Solomon când spune: Porunca legii este ca o făclie (cf. Prov 6,23).
Aşadar, nu trebuie să ţinem ascunsă această făclie a legii şi a credinţei. Dimpotrivă, trebuie să o ţinem, în Biserică, ridicată ca pe un candelabru, pentru ca ea să fie mântuire pentru mulţi şi pentru ca noi înşine să ne bucurăm la lumina adevărului şi toţi credincioşii să fie luminaţi de ea.

sursa: www.calendarcatolic.ro
Trimiteți un comentariu