Pagini

joi, 13 iunie 2013

Meditatia zilei






Is 61,1-3; Ps 18; Lc 10,1-9

Este un mare privilegiu pentru un apostol al Domnului să-şi poată aplica sieşi magnificul text al lui Isaia, pe care Isus din Nazaret l-a aplicat pentru propria-i persoană: „Duhul Domnului este asupra mea, căci Domnul m-a uns şi m-a trimis să duc săracilor vestea cea bună...
Duhul lui Dumnezeu era cu adevărat peste Anton de Padova, care a dus vestea cea bună, evanghelia, săracilor cu un succes extraordinar. El a bandajat rănile inimilor frânte, a anunţat eliberarea prizonierilor, într-un mod atât de strălucit, atât de extraordinar, încât a fost canonizat la doar un singur an după moartea sa. E un lucru care astăzi ar fi imposibil, dar care spune foarte clar cât de profundă a fost veneraţia poporului creştin faţă de el.
În acest text al lui Isaia, în care vedem clar acţiunea Duhului mângâietor ce alină rănile inimii, care îi consolează pe cei întristaţi, aş vrea să subliniez vestea eliberării, care ne prezintă Duhul în acţiune ca creator, aşa cum îl invocă imnul Rusaliilor.
Toţi suntem prizonieri ai atâtor condiţionări, provenind din temperamentul nostru, din circumstanţe, din starea de sănătate, din raporturile cu ceilalţi, care nu sunt întotdeauna armonioaseY Şi căutăm eliberarea.
Dar adevărata eliberare vine într-un mod neaşteptat, într-un mod paradoxal, prin Duhul lui Dumnezeu, care nu rezolvă problemele, dar le depăşeşte, făcându-ne să trăim viaţa la un nivel superior.
În viaţa sfântului Anton putem constata această eliberare operată de Duhul Sfânt. Anton ar fi putut să fie foarte dezamăgit, trist, deoarece toate planurile sale au fost năruite. Voia să fie misionar, voia să fi murit chiar ca martir şi tocmai pentru aceasta s-a îmbarcat pentru a merge între musulmani. Dar călătoria sa nu-şi atinge scopul: în loc să debarce în ţările arabe, el a debarcat tot între creştini, în Sicilia, şi apoi a rămas în Italia.
Ar fi putut să-şi petreacă tot restul vieţii sale compătimindu-se pe sine: „N-am putut să-mi realizez vocaţia!” Şi, în schimb, viaţa sa a înflorit acolo unde Domnul l-a plantat fără să-şi dea seama: a început îndată să predice, să facă binele de care era capabil, şi şi-a dobândit o faimă extraordinară.
Asta înseamnă că Duhul Sfânt l-a eliberat de acele obstacole care ar fi putut să-şi aibă originea chiar în el însuşi şi, astfel, Anton şi-a descoperit darul, carisma sa adaptându-se la circumstanţele neprevăzute ale vieţi sale.
În acelaşi mod, Duhul vrea să ne elibereze şi pe noi şi să ne facă vestitori ai adevăratei libertăţi. Dacă suntem docili faţă de el, nu rămânem prizonieri ai temperamentului nostru, deoarece Duhul poate să-l domine, fără să-l suprime, dar să-i folosească potenţialităţile.
Duhul Sfânt ne eliberează chiar şi atunci când proiectele noastre sunt obstacole dintr-un motiv sau altul. Spre exemplu, dacă avem o sănătate şubredă, am putea să ne lamentăm într-una deoarece nu putem face ceea ce am vrea şi ceea ce ar trebui în serviciul Domnului. Dar dacă suntem docili faţă de Duhul Sfânt, el ne ajută să înaintăm în libertate ca şi cei trei tineri în cuptorul cu foc, adică ne ajută să ne folosim de toate obstacolele şi limitele noastre pentru a aduce slavă lui Dumnezeu şi chiar pentru a-i ajuta pe alţii, prin binele pe care li-l putem face.
Acelaşi lucru se întâmplă când dificultăţile vin din partea altora, din deciziile altora, decizii contrare cu cele pe care le aşteptam. Întotdeauna, dacă îl rugăm, Duhul Sfânt ne ajută să găsim nu soluţia umană, ci soluţia sa, divină, aducătoare de o mare fecunditate spirituală şi apostolică.
Dar pentru a obţine această eliberare şi să putem fi vestitorii ei, este absolut necesară rugăciunea, o rugăciune nu mecanică, nu maşinală, ci asiduă, perseverentă, încrezătoare, plină de dorinţe profunde, docilă faţă de Duhul Sfânt, care pregăteşte sufletul pentru soluţiile divine.
Dacă Duhul Sfânt oferă soluţia, întotdeauna ea este una eliberatoare, care nu ignoră circumstanţele concrete, dar trece dincolo de ele şi creează o realitate „spirituală”, o „nouă creaţie”. Cum spune sfântul Paul, cine trăieşte în Cristos este o creatură nouă, în Duhul Sfânt.

sursa: www.calendarcatolic.ro
Trimiteți un comentariu