Pagini

marți, 11 iunie 2013

Papa Francisc: Pentru a înţelege Fericirile trebuie să ne deschidem inimile






10.06.2013, Vatican (Catholica) - Adevărata libertate se naşte din deschiderea porţii inimii pentru Domnul, a subliniat Papa Francisc în cadrul Liturghiei de luni, 10 iunie 2013, din Casa Santa Marta. Papa a afirmat că mântuirea înseamnă a trăi în mângâierea Duhului Sfânt, nu în mângâierea spiritului lumii. La Liturghia – concelebrată cu Cardinalul Stanislaw Rylko, Mons. Josef Clemens şi Mons. George Valiamattam, Arhiepiscop indian de Tellicherry – a participat un grup de preoţi şi colaboratori ai Consiliului Pontifical pentru Laici. Ce este mângâierea pentru un creştin? Sfântul Părinte şi-a început predica observând că Sf. Paul, la începutul celei de-a doua Scrisori către Corinteni, utilizează de mai multe ori cuvântul mângâiere. Apostolul neamurilor “le vorbeşte creştinilor tineri în credinţă”, persoane care “au început de puţin timp să meargă pe calea lui Isus”.
Erau persoane normale, “dar îl întâlniseră pe Isus”. Tocmai aceasta “este o schimbare a vieţii pentru care este necesară o putere specială de la Dumnezeu”, şi această putere este mângâierea. Mângâierea “este prezenţa lui Dumnezeu în inimile noastre”. Dar, a avertizat Sfântul Părinte, pentru ca Domnul “să fie în inimile noastre, trebuie să deschidem porţile”, este necesară “convertirea noastră”: “Aceasta este mântuirea: a trăi în mângâierea Duhului Sfânt, a nu trăi în mângâierea spiritului lumii. Nu, aceea nu este mântuire, acela este păcatul. Mântuirea este a merge înainte şi a ne deschide inimile, pentru ca să vină această mângâiere a Duhului Sfânt, care este mântuirea. Dar nu se poate negocia oare puţin din una şi puţin din alta? Să facem oarecum o salată, nu? Puţin din Duhul Sfânt, puţin din spiritul lumii… Nu! Ori una, ori alta”. Domnul o spune clar: “Nu putem sluji la doi stăpâni: ori îl slujim pe Domnul, ori slujim spiritul lumii”. Nu se pot “amesteca”.
Iată aşadar că, atunci când suntem deschişi faţă de Spiritul Domnului, putem înţelege “noua lege pe care ne-o aduce Domnul”: Fericirile, despre care vorbeşte Evanghelia din această zi. Aceste Fericiri “pot fi înţelese doar dacă avem inima deschisă, pot fi înţelese prin mângâierea Duhului Sfânt”, în timp ce “nu pot fi înţelese doar cu inteligenţa umană”: “Sunt noile porunci. Dar dacă noi nu avem inimile deschise faţă de Duhul Sfânt, ni se vor părea prostii. ‘Uite, a fi săraci, a fi blânzi, a fi milostivi nu pare ceva care să ne conducă spre succes’. Dacă nu avem inimile deschise şi dacă nu am gustat acea mângâiere a Duhului Sfânt care este mântuirea, nu înţelegem aceasta. Aceasta este legea pentru cei care au fost mântuiţi şi şi-au deschis inimile pentru mântuire. Aceasta este legea celor liberi, cu acea libertate a Duhului Sfânt”. Ne putem “aranja viaţa, o putem organiza cu ajutorul unei liste de porunci sau reguli”, o listă “pur şi simplu umană”. Dar aceasta “în cele din urmă nu conduce la mântuire”, doar inima deschisă conduce la mântuire. Au fost mulţi cei interesaţi să “examineze” “noua doctrină, pentru a se certa apoi cu Isus”. Aceasta s-a întâmplat deoarece “aveau inimile închise în lucrurile lor”, “lucruri pe care Dumnezeu dorea să le schimbe”.
Sfântul Părinte s-a întrebat de ce există persoane care “au inima închisă faţă de mântuire?” Deoarece, a răspuns el, “ne este teamă de mântuire. Avem nevoie de ea, dar ne este teamă de ea”, deoarece atunci când vine Domnul “pentru a ne mântui, trebuie să dăm totul. Şi El conduce! De acest lucru ne este teamă”, deoarece “dorim să comandăm noi”. Pentru a înţelege “aceste noi porunci”, avem nevoie de libertatea care “se naşte din Duhul Sfânt, care ne mântuieşte, ne mângâie” şi “ne dă viaţă”: “Putem astăzi să îi cerem Domnului harul de a-l urma, dar cu această libertate. Deoarece dacă dorim să îl urmăm doar cu libertatea noastră umană, la final vom deveni ipocriţi ca acei farisei şi saduchei care se certau cu El. Aceasta este ipocrizia: a nu lăsa ca Duhul să schimbe inima cu mântuirea Lui. Libertatea Duhului, pe care ne-o dă Duhul, este şi ea un fel de sclavie, o ‘sclavie’ faţă de Domnul care ne face liberi, este o altă libertate. În schimb, simpla noastră libertate este o sclavie, dar nu faţă de Domnul, ci faţă de spiritul lumii. Să cerem harul de a ne deschide inimile faţă de mângâierea Duhului, deoarece această mângâiere, care este mântuirea, ne facem să înţelegem bine aceste porunci”.

sursa: www.catholica.ro
Trimiteți un comentariu