Pagini

miercuri, 2 octombrie 2013

Sfantul Ciprian




Viata.
Sf. Ciprian se naste, probabil, in jurul anului 200 la Cartagina, din parinti pagani si bogati. Primeste o educatie aleasa, isi face o cultura intinsa si ajunge retor, calitate in care isi creeaza numeroase legaturi si se inconjoara de un deosebit prestigiu. Sub influenta preotului Caecilianus, Sf. Ciprian se converteste, se boteaza, e hirotonit preot si, la inceputul anului 249, e facut episcop, ca urmas al lui Donat. Episcopatul sau dureaza noua ani, dar e plin de fapte, atitudini si idei mari. La inceputul anului 250, incepe persecutia lui Deciu, in timpul careia Ciprian se refugiaza in jurul Cartaginei, de unde isi conduce Biserica prin scrisori si oameni de incredere. In anul urmator apare problema celor cazuti de la credinta in timpul persecutiei - problema lapsilor - care doreau sa reintre in sanul Bisericii, folosindu-se mai ales de interventia marturisitorilor, adica a acelor crestini care-L marturisisera pe Hristos in timpul persecutiei, fusesera inchisi sau chinuiti, dar scapasera. Sf. Ciprian ia masuri potrivite impunand celor cazuti, dupa gradul de apostazie: libellatici, sacrificati, thurificati, acta facientes, anumite perioade de penitenta, care unora au parut prea severe. Nemultumitii au creat un partid rival, condus de diaconul Felicissimus. In acest partid intra si cinci preoti, fosti rivali ai Sf. Ciprian la episcopat. Unul din ei, Novat, se duce la Roma unde sprijina schisma lui Novatian. Intr-un sinod, Sf. Ciprian ii elimina din Biserica pe turbulenti. In timpul ciumei care parjoleste imperiul in 252-254, Sf. Ciprian organizeaza o admirabila asistenta sanitara si sociala in eparhia sa, alinand nenumaratele suferinte in vremea flagelului si dupa aceea. In 255 apare problema validitatii Botezului ereticilor. Sf. Ciprian nu admitea Botezul ereticilor. In trei Sinoade din 256, la Cartagina, el se pronunta pentru nevaliditatea acestui Botez. Din aceasta cauza a intrat in conflict cu episcopul Stefan al Romei, care sustinea validitatea Botezului ereticilor. Cu toate amenintarile lui Stefan, Sf. Ciprian a ramas inflexibil din punctul sau de vedere. Sub persecutia lui Valerian, Ciprian e intai exilat, in 257, la Curubis, pe malul marii. Dupa un an, in 258, e rechemat, e arestat, e judecat si decapitat la 14 septembrie, la Cartagina. S-au pastrat documentele procesului lui sub numele de "Actele proconsulare ale lui Ciprian". El a fost confundat uneori de catre scriitori sau Parintii bisericesti cu vrajitorul si martirul Ciprian de Antiohia.
Dar Sf. Ciprian este si un pretios scriitor bisericesc. Om de actiune mai mult decat de speculatie, Sf. Ciprian n-are idei prea originale. Marele sau maestru era Tertulian, pe care-l citea zilnic dupa relatarea lui Ieronim. Dar, spre deosebire de Tertulian, el scrie o limba usoara si de o forma aproape perfecta. Ieronim apreciaza limba, stilul si ideile lui Ciprian, ca fiind mai limpezi decat soarele.
Ciprian trece drept scriitorul bisericesc normativ pana la Fer. Augustin.
Opera
Sf. Ciprian se imparte in scrieri apologetice, disciplinare, morale si scrisori.
Scrieri apologetice:
- Catre Donatus - scrisa probabil imediat dupa convertire si expunand sub forma de dialog evolutia sa sufleteasca, pana la primirea si dupa primirea Botezului, numit "a doua nastere" (Cap. 4). isi indeamna prietenul sa-l urmeze. Aceasta scriere pregateste Marturisirile Fer. Augustin.
- Catre Demetrian - adresata unui pagan patimas si cutezator, care-i facea pe crestini responsabili de toate nenorocirile care se abateau asupra imperiului. Autorul arata ca acuzatiile lui Demetrian sunt fara temei si, daca se cere o explicatie pentru nenorociri, aceasta este ca nenorocirile in chestiune se datoresc indaratniciei paganilor de a imbratisa crestinismul. Paganii nu vor scapa de pedeapsa vesnica. Dar ei se pot pocai si Dumnezeu ii va primi.
- Ca idolii nu sunt zei - colectie de texte scoase din "Octavius" al lui Minucius Felix si din "Apologeticul" lui Tertulian, pentru a dovedi neadevarul idolatriei si adevarul crestinismului.
- Dovezi catre Quirinus - in trei carti scrise pe la 249-250, arata cu texte din Vechiul si Noul Testament ca legea iudaica a fost provizorie, ca profetiile Vechiului Testament s-au realizat in Iisus Hristos, care este Dumnezeu, si ca virtutile crestine si credinta sunt necesare.
- Catre Fortunat - in care, cu texte biblice, ii indeamna pe crestini sa fie tari in vreme de persecutie. Aceasta scriere si cea anterioara sunt pretioase pentru cunoasterea textului vechii Biblii latine.
Scrieri disciplinare si morale:
- Despre unitatea Bisericii universale - cea mai importanta si mai originala scriere a lui Ciprian din categoria celor disciplinare. Scrisa in 250-252, inainte de reintoarcerea lui Ciprian din ascunzatoarea in care se retrasese in timpul persecutiilor lui Deciu, ea combate schisma lui Felicissimus si demonstreaza, cu deosebita abilitate si caldura, ca idealul fiecarui crestin trebuie sa fie unitatea in aceeasi Biserica a lui Hristos pe intreg pamantul. Sfasierea Bisericii prin schisme nu poate fi iertata nici prin moarte martirica. Credinciosii trebuie sa fie uniti intre ei, avand-l in centru pe episcop. "Nu poate sa aiba pe Dumnezeu de Tata, acela care n-are Biserica de mama" (cap. 6). E un singur episcopat, care conduce o singura Biserica. Cap. 4, cu doua variante, e socotit de romano-catolici ca fiind un temei pentru primatul papal, sustinere neadevarata, pentru ca in acelasi capitol autorul afirma ca Hristos "dupa inviere acorda Apostolilor putere egala". "Despre unitate" a fost citita de Ciprian la Sinodul din 251 la Cartagina.
- Despre cei cazuti - scrisa o data cu cea anterioara, dupa caderea in timpul persecutiei lui Deciu, cei in cauza trebuie sa faca penitenta serioasa pentru a fi reprimiti in Biserica. "Faceti pocainta multa, aratati mahnirea unui suflet in durere si jale" (Cap. 32). Iar marturisitorilor, care dadeau bilete de indulgenta, pentru ca cei cazuti sa fie reprimiti, autorul le spune: "Iertare de pacatele care s-au savarsit impotriva Lui, poate sa le dea numai Acela care a purtat pacatele voastre, care a suferit pentru noi, pe care Dumnezeu L-a dat pentru pacatele noastre" (Cap. 17).
- Despre moarte - o pastorala din 252, adresata credinciosilor pentru a-i incuraja si mangaia in timpul ciumei. Raspunde la o seama de nedumeriri ale crestinilor care mor de-a valma cu paganii. E cea mai originala scriere a lui Ciprian din operele sale morale.
- Despre fapta buna si milostenie - indeamna la caritate.
- Despre invidie si gelozie - combate pe adversarii sai rosi de pacate.
- Despre tinuta fecioarelor (monahiilor) - atrage luarea-aminte femeilor consacrate lui Dumnezeu sa nu fie cochete si prada duhului lumesc. Imitata dupa Tertulian. Scrisa la 249.
- Despre Rugaciunea domneasca - explica rugaciunea Tatal nostru. Imitata dupa Tertulian. Scrisa la 252.
Scrisorile lui Ciprian sunt productia sa literara poate cea mai de seama. Colectia intreaga cuprinde 81 piese, din care numai 65 apartin lui Ciprian, celelalte fiindu-i adresate lui sau clerului din Cartagina. Ciprian insusi facuse dosare din corespondenta sa. Scrisorile lui Ciprian au o mare importanta pentru istoria timpului, pentru variatele si interesantele probleme care se dezbat in ele, pentru caracterizarea persoanei autorului. Temele dogmatice, indeosebi eclesiologice, sunt deseori puse si solutionate definitiv. Biserica e alcatuita din episcop, din cler si din toti cei ce stau in ea. Episcopul este in Biserica si Biserica in episcop. Cine nu e cu episcopul, acela nu e in Biserica.
Sfantului Ciprian i s-au atribuit si opere care nu i-au apartinut.
Doctrina
Sfantului Ciprian cuprinde cateva puncte importante dintre care unele au fost relevate.
Unitatea Bisericii - una dintre ideile forta ale Sf. Ciprian. Aceasta unitate il are ca centru pe episcop. Cine nu e cu episcopul, nu e in Biserica. Evident, la randul lui, episcopul nu e episcop decat in Biserica. Episcopii trebuie sa fie uniti prin legea dragostei indivizibile si a intelegerii. Bisericile particulare sunt ramurile unuia si aceluiasi copac, care este Biserica una. Asa cum razele soarelui sunt multe, dar lumina e una, asa cum ramurile copacului sunt multe, dar puterea care le tine e una, asa cum paraiele care ies dintr-un izvor sunt multe, dar se pastreaza unitatea de origine, tot asa si Bisericile regionale sunt multe, dar ele stau pe temeiul unei singure Biserici. Biserica e comparata cu camasa cea necusuta a lui Hristos. Nimeni nu se poate mantui decat in Biserica. In afara de Biserica nu e mantuire.
Traditia - e divina numai in masura in care nu trece dincolo de Sf. Scriptura.
Painea si vinul euharistic -devin jertfa lui Hristos prin Sf. Duh. Ca mare preot al lui Dumnezeu Tatal, Iisus Hristos Se aduce pe Sine jertfa Tatalui si ne invata sa facem acest lucru in amintirea Lui. In consecinta, preotul la Sf. Euharistie face ce a facut Hristos, adica aduce jertfa adevarata si plina lui Dumnezeu Tatal in Biserica.
Martirii - ajung imediat dupa moarte sa vada fata lui Dumnezeu, ceilalti asteapta pana la judecata Domnului.
sursa:www.crestinortodox.ro
Trimiteți un comentariu