Pagini

vineri, 1 noiembrie 2013

Sarbatoarea Tuturor Sfintilor

                 


                         Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor îşi are originea în practica Bisericii din Antiohia, care chiar din primele veacuri sărbătorea cu un fast deosebit pe toţi martirii creştinătăţii, ştiuţi şi neştiuţi, în prima duminică după solemnitatea Coborârii Duhului Sfânt, considerând că tăria, curajul şi statornicia martirilor sunt prin excelenţă opera Duhului Sfânt, promis şi dăruit Bisericii Sale de către Cristos Mântuitorul.Biserica din Roma a adoptat această sărbătoare în secolul al VI-lea. După o sută de ani, Papa Bonifaciu al IV-lea a fixat data sărbătoririi tuturor martirilor la 13 mai, zi în care Panteonul roman, transformat în biserică creştină, a fost sfinţit şi dedicat Născătoarei de Dumnezeu şi tuturor martirilor, primind numele de "Sancta Maria ad martyres" - "Sfânta Maria între martiri". În timpul slujbei solemne din ziua de 13 mai, la un anumit moment, peste mulţimea de credincioşi se revărsă o ploaie de petale de trandafiri roşii-stacojii, coborând lin de la înălţimea cupolei maiestuoase. Ulterior, sărbătoarea şi-a lărgit conţinutul, devenind sărbătoarea "Tuturor Sfinţilor", şi a fost extinsă la toate bisericile din Apus. În anul 835, Papa Grigore al IV-lea a transferat sărbătoarea la 1 noiembrie, dată la care se celebrează şi astăzi.
Alegerea zilei de 1 noiembrie se pare că a fost făcută din motive de ordin simbolic şi de ordin practic. Luna octombrie este luna culesului roadelor de pe câmp, din livezi, din vii; intrând în luna noiembrie, omul începe să se bucure de roadele muncii sale din anul respectiv. Acesta este un prilej potrivit pentru contemplarea roadelor viţei care este Cristos, ale activităţii apostolice a Bisericii, ale eforturilor şi sacrificiilor oamenilor de bunăvoinţă, roade întruchipate în sfinţii din ceruri. Pe de altă parte, după cum ne informează cronicarul Ioan Beleth, cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinţilor, se îndreptau spre Roma mulţimi nenumărate de pelerini dornici să adune în mâini cât mai multe petale de trandafiri, şi în inimi bucuria întâlnirii cu Cetatea Eternă şi cu Părintele Creştinătăţii. Procurarea hranei şi a băuturii necesare pentru mulţimile venite la sărbătoare punea probleme care la 1 noiembrie, după luna culesului, se rezolvau mai uşor decât la 13 mai.
Prin sărbătoarea de la 1 noiembrie, Biserica aduce un omagiu solemn celor care, urmând chemarea lui Dumnezeu, au împlinit cuvântul lui Cristos: "Fiţi desăvârşiţi, precum este desăvârşit Tatăl vostru ceresc" (Matei 5,48). Numărul lor este cu mult mai mare decât al celor declaraţi ca atare de autoritatea bisericească şi înscrişi zi de zi în calendare. Sfântul Apostol Ioan, căruia Dumnezeu i-a dat harul de a contempla pentru o clipă locuinţa fericită a sfinţilor, scrie în Apocalipsul său (7,9-17): "Am privit, şi iată, o mulţime mare pe care nimeni nu o putea număra, din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile... Acestea sunt cei veniţi din asuprirea cea mare, care şi-au spălat hainele şi le-au albit cu sângele Mielului... Nu le va mai fi nici foame, nici sete; nu-i va mai bate soarele, nici căldurile, căci Mielul îi va duce la izvoarele apelor vieţii, iar Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor." Între ei se află oameni de toate vârstele, condiţiile sociale şi profesiunile; din toate timpurile, începând de la cei dintâi oameni şi până în clipa de faţă; de pe toate regiunile pământului, din coliba de gheaţă de la poli, ca şi din junglele Ecuadorului; provenind din toate civilizaţiile pământului, dintre care cele mai multe astăzi sunt acoperite de nisipul pustiurilor şi al uitării omeneşti. Cinstindu-i pe sfinţi noi îl cinstim pe Dumnezeu cel Întreit Sfânt şi pe Fiul omului prin care ajungem la Tatăl: "Nimeni nu vine la Tatăl, decât prin mine" (Ioan 14,6); cunoaşterea şi admirarea vieţii lor, reproducerea înfăţişării lor în icoane şi statui, urmarea exemplelor pe care ni le dau ei, este răspunsul nostru la îndemnul psalmistului: "Lăudaţi pe Domnul în minunatele sale lucrări" (Psalmul 150). Ori, opera supremă a celui Atotputernic sunt sufletele create pentru veşnicie şi sfinţite prin "harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor" (Tit 2,11).
Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor, prin lecturile propuse la Sfânta Liturghie, ne expune învăţătura Bisericii lui Cristos despre sfinţenie; ea nu constă în fapte extraordinare, impresionante, ci în realizarea practică a principiilor cuprinse în predica de pe munte. Sfinţi şi fericiţi sunt cei cu inima dezlipită de cele trecătoare, cei care suferă, cei flămânzi şi însetaţi după dreptate, cei cu inima curată, făcătorii de pace, cei prigoniţi pentru dreptate, cei milostivi şi blânzi. În rândul sfinţilor cinstiţi de Biserică se cuprind şi mulţimi nenumărate de oameni care, fără să îl cunoască pe Cristos, şi-au trăit viaţa în dreptatea şi iubirea arătată de harul divin prin glasul conştiinţei; se află şi nenumăraţi creştini umili, care în tăcere şi resemnare şi-au împlinit datoriile zilnicile şi au purtat crucea suferinţelor fără a atrage atenţia altora, suportând uneori nedreptăţi amare ori ironii umilitoare; toţi aceşti sfinţi necunoscuţi împodobesc firmamentul împărăţiei cereşti asemenea stelelor necunoscute nouă, dar ştiute şi iubite de Creatorul lor.
Aproape de noi, delimitând spaţiul existenţei noastre sufleteşti, se află Soarele Dreptăţii, "Cel singur Sfânt, singur Domn, singur Preaînalt", şi Fecioara Preacurată, luna ce picură lumina speranţei în inimile stăpânite de întunecimea aducătoare de nelinişti şi temeri. Alături de ei, stă Sfântul Ioan Botezătorul, cu ceata venerabilă a patriarhilor, profeţilor şi drepţilor Vechiului Testament, înconjurându-l pe Sfântul Iosif, tatăl purtător de grijă al Fiului lui David şi soţul preacurat al Celei mai distinse fiice a Sionului. Urmează sfinţii apostoli, martirii, mărturisitorii, păstori sufleteşti, învăţători, călugări şi călugăriţe, fecioare şi văduve, taţi şi mame, soţi şi soţii, copiii nevinovaţi şi tinerii demni şi curajoşi, conducători de popoare şi umili servitori, meseriaşi şi oameni de ştiinţă, agricultori şi muncitori industriali, medici şi ostaşi etc... Din mijlocul tuturor grupurilor umane, toţi cei care în viaţa pământească au trăit ca adevăraţi copii ai lui Dumnezeu, astăzi sunt fericiţi în cer şi cinstiţi în sărbătoarea Tuturor Sfinţilor.
Sfântul Augustin ne destăinuie taina sfinţeniei: "Copiii lui Dumnezeu nu se deosebesc cu nimic de fiii întunericului, decât doar prin iubire". Cuvintele Sfântului Episcop de Ippona sunt ecoul învăţăturii fundamentale a credinţei creştine, expusă pe larg în epistolele Sfântului Apostol Ioan (1, 2, 3). "Cine zice că este în lumină, şi îl urăşte pe fratele său, se află încă în întuneric. Cine îl iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, iar în el nu este primejdie de cădere." (2Ioan 2,9-10). "Dragii mei, să ne iubim unii pe alţii, căci dragostea vine de la Dumnezeu şi oricine iubeşte pe aproapele este născut din Dumnezeu şi îl cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte, nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este dragoste... Dumnezeu este dragoste, cine rămâne în dragoste, în Dumnezeu rămâne şi Dumnezeu rămâne în el" (1Ioan 4,7.16).
adaptare după "Vieţile Sfinţilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşt

sursa:        http://www.profamilia.ro/sfinti.asp?vieti=291                                                                                                                                  
Trimiteți un comentariu