Pagini

vineri, 13 decembrie 2013

Cauzele spirituale ale bolilor II - diabetul

                 De multe ori avem tendinta de  de a privi doar efectele bolii - modul in care organismul este afectat de o boala, fara a incerca sa analizam cauzele care au determinat manifestarea acesteia in corpul fizic. Pornind de la ideea ca boala se manifesta initial in plan energetic, ca urmare a unor dezechilibre in campurile si chakrele fiintei, putem preveni si uneori trata unele probleme, descoperindu-ne, in acelasi timp, ca fiinte perfecte, pline de lumina si iubire.
                 Drumul spre vindecare trece prin lectia cunoasterii sinelui, a intoarcerii catre noi insine pentru a ne remodela viata, valorile, trairile urmand ghidarea interioara.
                      Diabetul este una dintre afectiunile din ce in ce mai des intalnite... si la un nivel subtil ne vorbeste despre haosul in care societatea contemporana se adanceste. Una dintre principalele cauze ale aparitiei acestuia o constituie blocajele in exprimarea sanatoasa, naturala a afectivitatii. Traim intr-o lume tot mai inclinata spre materialism, spre superficialitate si ne este tot mai greu sa ne pastram un camp emotional armonios, intreg si bine dezvoltat. Totodata purtam cu noi schemele comportamentale insusite in familie, in mediul in care ne ducem viata si care, de multe ori, nu servesc binelui nostru cel mai inalt. Radacinile acestei afectiuni sunt ascunse in primele trei chakre si, treptat, blocheaza chakra inimii, persoana avand probleme in exprimarea iubirii, a afectiunii cat si in primirea acesteia.
                       Se spune despre diabet ca se poate mosteni... si asa este, pentru ca aparitia lui implica existenta unor scheme mentale si comportamentale, a unor blocaje si greseli in modul de raportare la sine si la univers care se pot transmite din generatie in generatie, ca mod de a fi si a actiona specific familiei, mediului in care individul se dezvolta.
                       Generatiile trecute si... cele actuale in mare parte, educa in mod diferit baietii si fetele in ceea ce priveste exprimarea afectivitatii. Daca unei fete ii este permis sa se exprime intre anumite limite, baietii sunt adesea privati de acest lucru - faptul de a fi barbat implica, pentru multi, inhibarea emotionalului - barbatul nu poate plange in public...si uneori nu o va putea face nici in singuratate, nu are voie sa-si exprime afectiunea liber, prin cuvinte, gesturi, aceste manifestari fiind privite ca un semn de slabiciune si lipsa de masculinitate. Perceperea masculinitatii in acest mod duce, in timp, la blocaje de comunicare, la conflicte interioare care se pot manifesta la maturitate sub forma unor comportamente dure, autoritare, lipsite de empatie... atat fata de sine cat si fata de cei din jur. Imaginea barbatului dur, neinfricat este inca asociata cu lipsa exprimarii libere a sentimentelor. 
                    Fetele, desi lasate sa-si exprime liber emotiile, intalnesc un alt tip de obstacol... sunt invatate sa suporte comportamente negative, sa-si reprime feminitatea odata ajunse mame, sa accepte dependenta emotionala fata de o alta persoana, aceste lucruri generand alte dezechilibre. Femeia adulta care a crescut intr-un mediu in care exprimarea emotiilor, a sentimentelor a fost considerata a slabiciune sau in care a invatat ca este de preferat sa pastreze pentru sine propriile trairi, fara a le exterioriza din cauza posibilelor consecinte, va avea tendinta de a urma aceste tipare intreaga viata, intalnind probleme de comunicare, stima de sine...
                  In cateva cuvinte, cauza spirituala a diabetului este teama - teama de exprimarea si manifestarea sentimentelor, emotiilor. 
                       Se poate vindeca? Acest raspuns nu poate fi dat in mod sincer, realist. Ar fi o minciuna sa spunem ca urmand o cale sau alta vom vindeca total efectele in planul fizic. Se poate ameliora? Cu siguranta, insa acest lucru cere curajul de a te privi in fata, de a-ti analiza credintele, comportamentul, reactiile, de a-ti reevalua viata, valorile... si, in final, de a-ti remodela existenta in functie de adevarul interior, spargand barierele grupului, ale mentalitatii colective care ne invata ce "se cade si nu se cade"sa fii, sa crezi, sa traiesti.
                     Si puteti incepe acest drum cu cateva intrebari care sa va descopere cum ati fost modelati de realitatea inconjuratoare in copilarie si cat din aceasta ati adus in prezent, ca adulti:
1. Parintii isi manifestau iubirea fata de voi in copilarie prin cuvinte, gesturi... sau era de la sine inteles ca va iubesc, fara a exprima acest lucru? Voi erati incurajati sa exprimati ceea ce simtiti? 
2. Ce cuvinte asociati cu imaginea tatalui - siguranta, iubire, caldura sau autoritate, raceala, duritate? 
3. Ce cuvinte asociati cu imaginea mamei - caldura, iubire, protectie sau autoritate, raceala, supunere?
4. Ca parinti, va exprimati afectiunea fata de copii? In ce mod?
5. In cuplu, va manifestati iubirea fata de partener / partenera sau preferati sa spuneti ca "gesturile conteaza"?
6. Cum va simtiti atunci cand sunteti pusi in situatia de a va exprima verbal emotiile - va este usor sau deveniti crispati si cuvintele refuza sa vina? Dar atunci cand cineva isi exprima emotiile, sentimentele referitoare la voi?
                   Aceste intrebari sunt un prim pas pentru a descoperi cum si cat de mult ne putem exprima liber afectiunea, ce tipare comportamentale si mentale am preluat si in acelasi timp ne pot ajuta sa ne schimbam treptat modul de a fi astfel incat sa corespunda nevoii naturale de afectivitate. Putem depasi teama de a ne exprima liber, teama ca manifestarea senimentelor este o slabiciune si poate fi exploatata de ceilalti... trebuie sa avem doar curajul de a fi cei care suntem, fiinte intregi, de lumina.

pentru orice intrebari, nelamuriri va sta la dispozitie adresa de e-mail: terapiatreptelor@gmail.com
Trimiteți un comentariu