Pagini

miercuri, 24 decembrie 2014

Craciun fericit



                      Va multumesc tuturor celor care mi-ati fost alaturi in acest an, celor care mi-ati fost viscol si celor care mi-ati fost primavara, celor care m-ati insotit pentru o clipa si celor care mi-ati devenit tovarasi de drum, celor care mi-ati permis sa fiu parte din calatoriile voastre si celor care m-ati binecuvantat cu prezenta pe propriul meu drum. 
                         Imi cer iertare pentru tot ceea ce as fi putut face si n-am facut, pentru tot ceea ce v-as fi putut spune si nu am spus, pentru ploile pe care vi le-am oferit. 
                        Va multumesc suflete dragi pentru bucuria de a ne fi regasit dincolo de timp si spatiu, va multumesc pentru ca prezenta voastra face lumea mai plina de culoare si va doresc un Craciun binecuvantat!

sâmbătă, 20 decembrie 2014

Despre Craciun

                 


                      De cateva zile toata lumea alearga, forfota in piete, in magazine... nervi, oboseala, agitatie... rezervari la pensiuni, restaurante. Si in tot acest haos ne pierdem pentru un timp, ca apoi sa ne intrebam - gata, asta a fost tot? Asta este Craciunul? Pentru ce atata agitatie? Apoi, in saptamanile ce urmeaza... ne refacem dupa sarbatori. Doamnele constata ca au nevoie de dieta, domnii isi amintesc cu nostalgie aceleasi mese copioase... fara a se simti vinovati fata de silueta mai plina. 
Asta e tot? Atat a ramas din Craciun? O perioada a meselor intinse, a cadourilor si nervilor intinsi peste limita de vizitele la rude? 
                         Ceea ce sarbatorim poate ramane cumva ascuns printre legende, povesti, deformat pe alocuri de trecerea timpului si interpretarile fiecarei epoci. Craciunul, inainte de a fi o celebrare a nasterii lui Isus, ori o celebrare a soarelui, este un timp in care celebram un nou mod de a fi, de a trai, un mod de a percepe lumea care ne-a fost revelat acum doua mii de ani. Celebram Lumina, nu cea a podoabelor din brazi, nu cea din reclamele colorate... ci acea lumina din noi, acea lumina care ne inspira sa dorim o lume mai plina de pace, de iubire... 
                         Poate ca, in aceste zile, cel mai frumos cadou pe care ni-l putem face si il putem face celorlalti este sa lasam lumina din noi sa straluceasca, sa-i ascultam pe cei din jur cu inima, sa le dam posibilitatea sa fie ceea ce sunt, fara judecati, fara asteptari... si sa ne permitem sa fim. Lumina nu judeca, nu e partinitoare, nu imparte lumea in buni si rai, in crestini si pagani... nici macar in treziti si adormiti. Ii lumineaza pe toti cu aceeasi blandete. Daca in timpul anului suntem prea ocupati cu ceea ce credem ca suntem, cu ceea ce vrem ca ceilalti sa creada ca suntem... poate in aceste zile gasim ragazul sa fim noi insine.
                       In acest an, faceti-va voua insiva cadoul cel mai pretios pe care doar voi insiva vi-l puteti face - lasati-va sa fiti.

marți, 16 decembrie 2014

Misiunea personala


Am cautat-o pana cand, prea obosit de atatea rataciri, m-am oprit... si atunci ea m-a gasit pe mine...

                  Motiv de obsesie, depresie, dezamagire... misiunea asta personala tulbura gandurile, ne poarta pe aripile visului de a ne regasi ca salvatori ai lumii pentru ca, intr-o clipa, sa ne arunce in deznadejde. Totusi, ce este misiunea personala? Cuvantul misiune ne duce cu gandul la ceva important, ceva pentru care sa meritam recunoastere... daca s-ar putea, recunoastere din partea lumii intregi. Mintea fabrica vise dupa vise... cand vom sti care este acea misiune, viata se va schimba, vom arata noi lumii cine suntem. Si ea, mult cautata, mult ravnita misiune, nu se arata. O cautam pe la seminarii, pe la cursuri. meditam... si ne invartim in cerc, se joaca cu noi, ne amageste, este un cantec de sirena...
                Toate aceste jocuri, scenarii ii apartin mintii. Ea este cea care sopteste gandul maririi, al martiriului, al sacrificiului, al sanctificarii... urzeste scenarii, asteptari in functie de convingerile si programele ascunse in subconstientul fiecaruia. Crestinul se vede chemat la sacrificiu, misiunea sa imbraca aura unui martiriu subtil. Cei care urmeaza diferite curente spirituale nou aparute se simt chemati la a fi invatatori ai lumii, maestrii veniti sa aduca o alta lume... preoti renascuti ai unor religii demult apuse... Cate povesti nu ne sopteste mintea in dorinta ei de a ne tine ocupati... In dorinta uneori acerba de descoperire a misiunii personale se ascunde insa si nevoia de a detine controlul. A nu stii, a pluti in deriva... este inspaimantator pentru minte. Ea are nevoie sa stie, sa controleze, sa continue iluzia ca stapaneste totul in jur, ca neprevazutul este tinut la distanta. Are nevoie de proiectii, argumente, planuri... fara ele viata pare un haos sufocant. 
                  Si daca misiunea personala nu are nimic deosebit? Daca i se rapeste aura de maretie? Daca misiunea ta personala ar fi sa faci ceea ce faci deja? Daca ar fi ca maine sa te trezesti, sa mergi la lucru, ca in orice alta zi, sa intalnesti aceeasi oameni, sa mergi in aceleasi locuri? Pentru ca asta este misiunea personala, viata pe care o traiesti deja, devenita o viata traita constient. Daca vrei sa-ti implinesti misiunea personala, trezeste-te si fii prezent, mergi la lucru si fii prezent in ceea ce faci, fa ce ai de facut cu iubire, cu intelegere, cu compasiune, asculta oamenii pe care ii intalnesti... opreste larma ta interioara si asculta ceea ce ei au de spus, nu franturile care ajung pana la tine cu greu, printre propriile tale ganduri, mergi in locurile in care ai de mers si fii prezent, observa-le, da-le sansa de a fi vazute cu inima. Esti deja in centrul misiunii tale personale, o traiesti si faci asta de cand te-ai nascut. Nu trebuie sa mergi in varf de munte si nici sa cuceresti lumea, ai doar un lucru de facut - sa fii prezent, prezent in tine, in viata ta. Misiunea ta este aceeasi cu a tuturor. Toti avem o singura misiune - sa fim, sa fim prezenti, constienti, centrati in propria fiinta si sa le dam voie celorlalti sa faca acelasi lucru. Modul in care implinim acest lucru este doar un detaliu. Fiecare suntem exact in locul potrivit pentru a fi, pentru a-si straluci propriul dar de lumina. Nu sunt erori, nu sunt greseli... suntem acolo unde este necesar sa fim, acum si aici. Nu exista competitie, nici misiuni mai importante sau mai putin importante. Poate ca maine parte din misiunea ta va fi sa speli podeaua iar a altuia sa pregateasca masa, a altora sa opereze un bolnav... Sunt doar detalii, moduri de implinire a misiunii unice de a fi, de a creste in iubire si a impreuna-impartasi darurile luminii. 

miercuri, 10 decembrie 2014

Despre magie


                  Magia fascineaza, este un domeniu care de mii de ani inflacareaza mintile, trezeste teama, admiratie, groaza si curiozitate… In fata ei nu poti ramane indiferent. Este raspunsul intrebarilor fara raspuns si solutia posibila atunci cand logica spune ca orice rezolvare este imposibila.
                   Invaluita in mister, ascunsa de ochii omului de rand, soptindu-se in locuri ferite de priviri iscoditoare… dincolo de aura de nepatruns a secretului, magia nu are nimic magic, in sensul in care magia nu este nici lipsita de logica, nici rezervata unor anumiti initiati, mai buni, mai intelepti ori mai altfel decat ceilalti. Este pur si simplu o problema de cunoastere, perseverenta, munca interioara.
                 Ceea ce se pastreaza in zonele rurale si uneori in camarute intunecate la margini de orase este o vaga amintire a stiintei magice. Baba care bolboroseste descantece si deschide cartile de cele mai multe ori nu stie cum si de ce face, care sunt mecanismele pe care actiunea ei le declanseaza si tocmai de aceea ar fi indicat sa nu apelam la ea, asa cum nu apelam la un om de pe strada la intamplare atunci cand avem o problema medicala. Daca medicina de azi se adreseaza corpului fizic mai ales, actul magic se adresa candva corpului energetic, sufletului, sortii. Era o stiinta precisa si atent practicata, cu legi clare. Odinioara magia era stiinta utilizarii legilor universale si cei care ii urmau calea treceau prin ani, uneori zeci de ani de pregatire. Pentru a deveni maestru al acestei arte aspirantul trecea prin purificari treptate, teste, incercari. Legile universului si mai ales modalitatile prin care se puteau folosi pentru a vindeca, influenta vremea, societatea etc. nu puteau fi lasate in seama unei fiinte dominate de orgoliu, dorinte personale, lacomie, sete de putere… Evident, cand idealurile inalte ale primilor practicanti au inceput sa cada in uitare pe poarta initierii au inceput sa intre si fiinte aflate departe de gradul inalt de moralitate cerut de nobila stiinta de altadata si s-a nascut ceea ce se numeste azi magia neagra. La inceput magia nu era nici alba nici neagra, ci o stiinta aflata in slujba luminii, menita sa sustina bunul mers al lumii. Mostenirea ajunsa pana azi apartine in mare parte, din pacate, acelei clase de practicanti ai magiei aparuti in perioada de decadere a acestei arte, cand manipularea energiilor ajunsese sa fie un act lipsit de discernamant.
                   Legile care stau la baza actului magic, fie el malefic ori benefic sunt legea atractiei si legea rezonantei. Practicantul se foloseste de aceste doua legi pentru a obtine rezultatul dorit de client. Deschiderea cartilor necesita antrenament in psihologie si citirea informatiilor aflate in campurile energetice. Foarte rar ocultistul de azi este un clarvazator inzestrat. Citirea si interpretarea cartilor se face prin decodarea informatiilor aflate in structurile energetice ale clientului. Partenerii de viata, copiii, posibilele boli pot fi citite in campurile care inconjoara corpul uman. Si cu putin talent in citirea oamenilor, a caracterelor… previziunile sunt gata. Ocultistul de azi stie bine ca cel ajuns in fata sa a apelat la el pentru ca a epuizat celelalte posibilitati de rezolvare a problemelor si este sugestionabil, credul, gata sa-si puna sufletul pe tava.
                      Pentru unele actiuni magice se cer obiecte, fire de par, haine ale persoanei asupra careia se va actiona pentru ca acestea contin amprenta energetica a posesorului si sunt folosite ca suport si mijloc de influentare. Orice act magic presupune crearea unei corzi prin care sa circule informatia intre agresor si cel agresat. Chiar si atunci cand lipsesc obiectele personale, coarda poate fi creata prin utilizarea unei fotografii, a unor date personale ale celui agresat. Ceea ce este important in toate situatiile posibile este ca ceva din interiorul persoanei sa rezoneze cu actul magic pentru ca acesta sa functioneze si acesta este si motivul pentru care practicile de purificare interioara ca rugaciunea, postul, spovada etc. rup corzile prin care ocultistul actioneaza. Actul magic negativ actioneaza asupra umbrei aflate in subconstient, o hraneste, in timp ce actele de purificare interioara ii slabesc fortele.
Intr-adevar sunt persoane asupra carora influenta magica de anumite tipuri nu functioneaza nu pentru ca ar fi fost gresit folosita ci pentru ca nu exista rezonanta necesara.
                Ce se intampla cu cei care folosesc magia dupa ureche, pentru beneficii personale ori doar din amuzament, pentru ca pot? Tulburarea legilor universului are totdeauna consecinte. Lipsa purificarii gandurilor, a emotiilor il pot impinge pe practicant spre influentele spiritelor de vibratie joasa si pot produce involutie spirituala si efecte nocive nu doar asupra lui ci si asupra celor din familie, uneori pentru generatii intregi.

                Cei tentati de magie ar trebui sa stie ca stapanirea acestei arte este un drum lung si anevoios. Daca totusi doresc sa porneasca la drum, primul act magic pe care ar fi de dorit sa si-l insuseasca este rugaciunea.

Renuntarea la asteptari




                   Toti avem asteptari, asteptari legate de familie, copii, prieteni, slujba, ziua de maine, evolutia societatii...suntem atat de plini de asteptari incat ne este de multe ori greu sa vedem unde ne aflam in prezent. Chiar si cand cititi aceste randuri aveti asteptari legate de ceea ce veti citi in continuare. Mintea alearga permanent, anticipeaza, creeaza linii de viitor bazate pe asteptari si in timp ce ne lasam purtati prin labirintul de ganduri si proiectii mentale alunecam pe nesimtite intr-un ocean de conditionari si auto-conditionari. Toate asteptarile noastre sunt create de minte pe baza experientelor trecute, a amintirilor si programelor care ruleaza in fundal fara a fi bagate in seama. Mintea analizeaza datele situatiei in care ne aflam si proiecteaza asteptarile noastre in functie de ceea ce am experimentat in trecut iar acest lucru ne limiteaza propriile experiente. Retraim iar si iar aceleasi frustrari, dezamagiri, emotii. 
                     Fiecare asteptare avuta ne limiteaza potentialul creator, ne sopteste ca avem un numar restrans de rezultate posibile pentru fiecare problema intampinata. Incercati sa renuntati la asteptari si mintea se blocheaza pentru un moment, dupa care incearca sa va demonstreze ca nu puteti trai fara asteptari, ca nu ati sti ce sa faceti, ca nu ati avea un sens, un scop... ca v-ar lipsi motivatia de a face lucrurile sa mearga. Mintea se teme de lipsa controlului asupra lucrurilor, se teme sa dea drumul trecutului, indiferent cat de dureros sau plin de bucurie ar fi fost. Un om care a avut experiente placute va avea asteptari pozitive de la viata, in timp ce omul trecut prin incercari va privi cu teama spre viitor. Luati un exemplu simplu - o dezamagire in dragoste. Dupa ce ati suferit un esec sentimental si cunoasteti o alta persoana o mai priviti cu aceeasi incredere si deschidere ca inainte de a experimenta suferinta sau perspectiva unei alte relatii este umbrita de indoieli? Va trece prin cap gandul ca noua relatie va fi un nou prilej de suferinta? Cel putin o perioada indoielile va vor da tarcoale. De fapt, nimic nu va indica si nu va garanteaza o noua dezamagire, dar mintea opereaza prin baza de date pe care o detine, in baza voastra de date apare amintirea dezamagirii anterioare si prin urmare creeaza asteptari si proiectii de viitor in functie de ceea ce stie ea. 
In momentul in care renuntam la asteptari ne deschidem spre noi experiente, lasam oamenii sa fie asa cu sunt, lasam lumea sa fie, doar sa fie, fara a o limita la ceea ce credem ca stim. Si realitatea este ca nu stim nimic... mintile noastre functioneaza in baza unui numar limitat de date, experiente iar acestea sunt extrem de subiective. Ar putea fi complet false din perspectiva unei persoane care a avut parte de alte experiente. 
Suntem obisnuiti sa ne identificam cu mintea, sa dam o logica, o ratiune lucrurilor care ni se intampla. Spunem ca totul are o explicatie logica si cautam aceasta logica in sacul cu amintiri, apoi ne plangem ca trecem prin aceleasi situatii. Renuntarea la asteptari nu presupune o viata in deriva, ci acceptarea despartirii de trecut, depasirea iluziei ca suntem una cu povestea noastra. 
Faceti un exercitiu - daca va confruntati cu o problema si aveti nevoie de solutii, pentru cateva momente ramaneti in starea de a fi. Respirati pur si simplu si urmariti doar fluxul de aer care va inunda plamanii. Opriti mintea. In aceasta stare asteptarile, proiectiile mentale se opresc si aveti acces la potentialul creativ al universului. Observati solutiile care vin de nicaieri, acel "aha" care dezleaga problemele avute. Acest "aha" nu a venit datorita mintii, nici datorita asteptarilor ori planurilor de viitor bine structurate... ci in lipsa acestora, in momentul in care le-ati dat drumul si ati devenit liberi sa fiti.

luni, 8 decembrie 2014

Calaul! Marte in Varsator (5 decembrie 2014 - 12 ianuarie 2015)


Din 5 decembrie 2014 pana pe 12 ianuarie 2015, punctul actiunii si al curajului se muta in semnul Varsatorului. Marte face un tur de forta rapid prin zodia care poarta amprenta planetelor Saturn si Uranus.

Finalul de an 2014 si debutul lui 2015 vin sa stearga toata indecizia si inconstanta in care ne-a scaldat Marte mai bine de 7 luni, cat a stat si a mai si retrogradat in Balanta. Abia acum putem spune ca stim clar ce vrem si ce nu vrem. A venit, in sfarsit, sezonul clarificarilor. Apele se limpezesc, toate dubiile noastre se cern pentru a face fata unor certitudini dupa care tanjeam atat de mult, dar pe care ne-a fost imposibil sa le atingem pana acum. Putem spune cu mana pe inima categoric DA sau NU!

Numai ca acolo unde am ezitat sa facem schimbari, ele vin peste noi cu incercari si obstacole mai greu de dus. Fortele nevazute ne spun asa: ''Aha, deci n-ai vrut si n-ai putut sa duci un sac de 10 kg? Perfect! Poftim unul de 20!'' Marte aduce si increderea ca, pe termen lung, tot ceea ce ne provoaca acum disconfort, va lua pentru noi o forma extrem de favorabila. Marte in Varsator transmite impulsul unor schimbari bruste in viata noastra, cu rasturnari de situate la 180 de grade. Insa nici el nu poate face minuni decat daca vrem noi sa ni se intample! Daca am stagnat indelung, lucrurile nu se pot aseza pe alt curs chiar peste noapte. Treptat, intre 5 decembrie si 12 ianuarie, pas cu pas, o noua ordine a lucrurilor se instaleaza insa in viata noastra.

Marte in Varsator aduce vremea schimbarilor necesare. Lucrurile ascunse ies brusc la suprafata, tot ce nu mai functioneaza se opreste definitiv din evolutie, iar inceputurile de drum au o viteza ametitoare. Oricat am incerca sa oprim ce ni se intampla, e nevoie sa acceptam ca evenimentele din viata noastra se accelereaza si se petrec mult mai repede decat ne-am fi putut imagina.

Marte in Varsattor ne da un ritm ametitor. El nu stie de mila si actioneaza prin lovituri necrutatoare. Primim electrosocuri ca sa vedem ce anume avem de indreptat. Marte in Varsator declanseaza in viata noastra un ''Blitzkrieg'', cum este denumit in istorie si in strategiile militare: ''un razboi fulger''. E ca si cum vine peste noi din senin ceva ce trebuia sa rezolvam de mult sau ceva ce am cerut de mult. Iata ca acum primim. Sa vedem cum ne descurcam de aici inainte...


Deciziile pe care le luam in acest interval de timp sunt definitive, nu prea sunt sanse sa ne intoarcem asupa lor. Daca ne opunem, o sa amanam doar un deznodamant care era deja scris dinainte. Acolo unde loveste fulgerul, se imparte lumea in doua: ceea ce a fost inainte si ceea ce vine de acum incolo. Tentativele de resuscitare a trecutului in forma in care am fi dorit noi sa fie, dar n-au apucat niciodata sa fie, devin consumatoare de resurse. Marte priveste numai spre viitor si ne suceste cu forta capul spre drumul pe care-l avem in fata. Cine nu accepta ca trecutul nu se mai intoarce, risca acum sa ramana blocat in regrete, frustrari, vinovatii, lupte sau acuzatii.

Securea lui Marte in Varsator taie ca un calau: scurt, fara remuscari, cu detasare. Adevarat, s-ar putea sa lase in urma multe victime, multe persoane care sa planga dupa ceva ce n-au facut la timp. Insa cine intelege ca nu exista moarte, ci doar transformare, si alege cu hotarare un nou drum fara sa priveasca inapoi cu manie sau frica, arde foarte multe etape si poate ajunge departe dintr-un singur salt.

Metafora calaului mai are o interpretare. Ce face un calau? Taie capul! Acest gest trebuie inteles ca pe o nevoie de a elimina mintea din tot ceea ce ne impiedica sa traim acum viata pe care ne-o dorim. Capul simbolizeaza sediul mintii. Sangele, care curge prin taiere, reprezinta viata si bucuria de a trai. Deci, ca sa curga sangele, calaul trebuie sa taie capul. Ca sa simtim ca traim, avem nevoie sa nu ne impiedicam de mintea asaltata de prejudecati sociale sau de tipare mostenite din mediul in care ne-am format.

Cu Marte in Varsator, traim o perioada in care se incalca foarte multe subiecte tabu, in care traditia si valorile sociale ori religoase nu isi mai gasesc justificarea. Evident, cei care isi asuma curajul de a trai altfel decat a facut-o toata lumea pana acum si de a-si lua toata aceasta lume in cap, au mari sanse sa fie omorati simbolic cu pietre, deci judecati, condamnati, pusi la zid. Dar, prin ei, ca si prin sfintii care au suportat acelasi tratament, se naste un nou sistem de convingeri.

Marte in Varsator aduce in prim-plan eroii pregatiti sa infrunte dogmele si limitarile pentru a instaura un nou cod al vietii si al fericirii.

Ce domeniu de viata reteaza Marte in Varsator pentru fecare zodie? (Cu alte cuvinte, in ce domeniu sunt de asteptat transformari iminente si absolut necesare? Unde anume se sparg baloanele umflate peste limta de presiune?)

Berbec: prieteni, planuri de viitor, aspiratii, idealuri
Taur: cariera, imagine publica, reputatie, statut social
Gemeni: convingeri, principii, relatii cu strainatatea, studii
Rac: renuntari, putere, sexualitate, bani nemunciti
Leu: relatii, cuplu, asocieri, casnicie
Fecioara: sanatate, munca, colegi, program zilnic
Balanta: iubire, copii, creativitate, hobbyuri
Scorpion: casa, familie, locuinta, suflet
Sagetator: drumuri, comunicare, aparatura, studii
Capricorn: bani, bunuri si valori personale, talente
Varsator: ambitie, corp fizic, imagine, vestimentatie
Pesti: sanatate, relatie cu Dumnezeu, autoanaliza, renuntare la lupta. 

sursa: http://valeriupanoiu.blogspot.ro/2014/12/calaul-marte-in-varsator-5-decembrie.html

sâmbătă, 6 decembrie 2014

Cat de neconditionata este iubirea neconditionata?

                     



                         Ne place sa vorbim despre iubirea neconditionata, ne place sa dorim, sa visam o astfel de iubire care sa ne ofere libertatea de a fi tot ceea ce putem fi, de a inflori deplin, eliberandu-ne de masti, de limitari. Ne place sa o si declaram altora, sa le spunem ca ii iubim neconditionat, ca ii acceptam asa cum sunt, in plinatatea luminii lor si in tenebrele cele mai adanci in care ar putea aluneca intr-o zi. Si oare am putea spune altfel? Am putea spune celui de langa noi ca il vom iubi neconditionat atata timp cat va actiona, gandi, simti in limitele impuse de propriile noastre programe? Ar mai sta langa noi? Poate ar fi o dovada de sinceritate sa o facem, sa recunoastem ca limitam acest concept la ceea ce am fost conditionati sa credem ca este. Te iubesc atat de neconditionat cat imi permit propriile mele conditionari – da, ar fi o declaratie onesta. Te iubesc atat cat pot eu de neconditionat.
                           Intr-o lume in care temerile, spaimele domina invatam ca pentru a supravietui este necesar sa ne protejam, sa purtam masti pentru a evita sa fim raniti. Am invatat sa lovim pentru a nu fi loviti, sa mintim, sa disimulam, sa traim in neiertare pentru ca experientele ne-au aratat ca a fi deschis catre ceilalti, a arata compasiune si toleranta costa. Am invatat ca deschiderea emotionala ne face vulnerabili si ne poate aduce dezamagiri profunde, dureroase. Suferinta emotionala ne-a invatat sa punem ziduri intre noi si potentialii agresori. Am inceput sa traim intr-o stare de separare din ce in ce mai profunda, in care fiecare trebuie sa se protejeze de ceilalti, sa se izoleze cumva pentru ca altfel ar fi prea multa durere de suportat. Asa a crescut teama… si in prezenta ei iubirea neconditionata nu poate exista. Teama produce inchidere, conditionare, izolare. Programele preluate de-a lungul timpului din familie, din mentalul colectiv, din vietile anterioare ne soptesc ca deschiderea asta totala presupusa de iubirea neconditionata nu este in regula… ca vom fi raniti si vom suferi iar. In acelasi timp, subconstientul nostru a pastrat, adanc ingropata, nevoia de deschidere totala, de impreuna impartasire… si s-a nascut un conflict interior care ne-a umplut si inca ne umple de frustrari, dezamagiri si suferinte. Traim un paradox – ne dorim iubire neconditionata si fugim de ea pentru ca ne este teama de ce ni s-ar putea intampla daca o acceptam.
                   Poate ca unii se vor gandi la Isus – a adus iubirea neconditionata si ce I s-a intamplat? Perspectiva de a iubi neconditionat nu pare prea surazatoare. De fapt… parca ne cam trece cheful de a iubi neconditionat. Da, s-a intamplat. Iubirea a fost rastignita de teama. Libertatea a fost rastignita de conditionari. Nu suna bine, nu arata bine… dar ceea ce s-a intamplat cu timp in urma continua sa se intample zi de zi in interiorul nostru. Iubim intre zidurile impuse de teama, suntem atat de liberi cat ne permit programele dupa care functionam.
                   Ceea ce nu intelegem e ca este in regula sa ne acceptam conditionarile. Este in regula daca ne-am trezit dimineata cu ideea ca nu iubim neconditionat si ca ne este teama sa o facem. Nu inseamna ca suntem mai rai, mai prosti, mai putin evoluati. Este in regula sa ne fie teama. In momentul in care acceptam propria teama facem primul pas spre iubirea neconditionata. Teama si iubirea nu pot exista sub acelasi acoperis. Respingerea temerilor interioare le da acestora forta, le hraneste. Acceptarea existentei lor, acceptarea a ceea ce credem ca ne face vulnerabili nu face altceva decat sa le topeasca. Recunoasterea propriilor limite si acceptarea lor ne ajuta sa le vindecam. Nu putem vindeca ceea ce refuzam sa vedem.

                       Mintea ne spune ca daca iesim din teama si alegem sa ne deschidem total fata de ceilalti vom suferi, vom fi neintelesi, izolati, tratati ca niste ciudati… Nu se va intampla. Nu se va intampla pentru ca legile Universului ne spun ca atragem ceea ce suntem, experimentam ceea ce simtim si gandim. Astfel, daca traim in teama, speriati ca vom fi raniti de ceilalti, vom atrage oameni care ne vor intari convingerile. Daca alegem iubirea… asta vom experimenta. Pare o utopie, nu? Din perspectiva temerilor, iubirea neconditionatat este o nebunie si este taxata ca atare. Revenim la exemplul Isus pentru ca este cel mai cunoscut. Pare o nebunie sa suporti ocara, sa te lasi rastignit… Dar este doar perspectiva spaimei. Din perspectiva iubirii neconditionate lucrurile apar diferit. Sacrificiul nu exista, este o misiune asumata pentru a arata ca se poate, se poate chiar si atunci cand sunt trecute toate limitele suferintei. Nu ne va rastigni nimeni si pe noi daca alegem sa iesim din teama si nici nu ni se cere sa o facem acum. Este in regula sa ne fie teama, sa cantarim perspectivele, sa le evaluam. Ce avem de pierdut? Ce avem de castigat? Putem pierde teama, putem pierde iluzia separarii, putem pierde durerea de a trai in izolare, ne putem pierde frustrarile… Ne putem castiga eliberarea de propriile conditionari, regasirea de sine, stingerea dorului de impreuna impartasirea dupa care tanjim de acum si de totdeauna. Ce alegem? Orice am alege este in regula. Nu exista alegere gresita. Putem alege oricand altceva.

joi, 4 decembrie 2014

Despre iertare...

                  



                        De ce sa iertam? Ce forta te poate face sa ierti, sa-l ierti pe cel / cea care te-a ranit, te-a dezamagit, a facut ca lumea ta sa se naruie? Chiar asa, de ce sa ierti persoana care-ti face sangele sa clocoteasca in vene? De ce sa ierti cand tot ce ai vrea sa faci este sa-i arati tu cine esti, sa te razbuni, sa-i platesti cu aceeasi moneda? De ce sa ierti cand mintea ta tese planuri peste planuri pentru pedepsirea vinovatului?
                   Si cu fiecare rememorare a intamplarii furia, neputinta, senzatia aceea neplacuta de a fi fost prins cu garda jos, vulnerabil, cresc, devin sufocante. De ce sa-l ierti pe cel care, dupa ce te-a ranit, isi vede de viata lui, in timp ce tu esti prabusit la pamant?
                 Tu insuti esti cel pentru care trebuie si merita sa ierti. Iertand nu ii faci celuilalt o favoare, nu te arati mai slab, mai fraier, nu te umilesti, ci iti aduci tie insuti un omagiu de iubire si vindecare. Nu exista un altul care te-a ranit, nu exista un altul care te-a tradat, nu exista un altul care te-a respins ori te-a umilit... nu exista un altul, esti doar tu, tu insuti reflectat in ceea ce se afla in jur, tu insuti privindu-te in ochii, gesturile, atitudinile celorlalti... iar ceilalti sunt tot tu. Furia fata de celalalt este indreptata spre tine, spre acele parti din tine pe care refuzi sa le privesti in ochi, spre acele parti din tine pe care le negi cu inversunare. Ceea ce ti se intampla este manifestarea unui program interior, a unei amintiri care se doreste eliberata iar furia, starea de victima, incrancenarea de acum nu fac decat sa hraneasca mai departe aceste programe si amintiri. Iertand, te eliberezi, tai legatura cu programul care se manifesta. Iertarea nu este un exercitiu de umilinta ci de constienta, nu este un gest nobil catre altul, ci un act de iubire de sine. 
                   Chiar este necesar sa traiesti in neiertare? Este necesar ca zilele si noptile sa-ti fie umbrite de amintirea ranilor trecute? Este necesara lacrima aninata in coltul ochiului? Este necesar ca zambetul sa-ti fie umbrit de teama, de indoieli? Tot ceea ce vine spre noi si apare ca neplacut vine pentru a fi iertat si eliberat, nu pentru a ne arata ca ceilalti au ceva cu noi, nu pentru a ne arata ca viata este o lupta. Viata este ceea ce alegem sa fie. 
                        De multe ori ceea ce percepem ca fiind un atac energetic nu este altceva decat energie reziduala care se manifesta pentru a fi eliberata si care ne apartine. Primul impuls este sa cautam vinovati in exterior. Poate cineva are ceva de impartit cu noi... poate ne invidiaza... poate ne doreste raul... Toate aceste ganduri va agreseaza. Nu este nevoie de un altul pentru a ne face rau, suntem maestri in a ne pedepsi si agresa singuri, suntem maestri in a ne fragmenta sufletele, in a ne slabi si distruge campurile. Si daca tot suntem atat de buni in a ne face rau, poate este timpul sa devenim cel putin la fel de buni in a ne face bine, in a ne vindeca si a ne iubi pe noi insine. Iertarea pune bun inceput impacarii cu noi.

marți, 2 decembrie 2014

Despre responsabilitate III - karma si responsabilitatea

 

sursa foto:http://www.choprayoga.com/vancouver/wp-content/uploads/2014/08/karmic-horacio-cardozo.jpg

                  Cu ani in urma, atunci cand treceau prin dificultati, oamenii vorbeau despre ghinion, nesansa, zile rele... acum, tot ceea ce vine spre noi si creeaza disconfort este karma... Avem relatii karmice, boli karmice, vieti aflate sub legile karmei. Si, de multe ori, acest termen devine un obstacol, o bariera care ne impiedica sa vedem solutiile pentru rezolvarea propriilor probleme. Ni se pare ca, daca o situatie este numita karmica tot ceea ce putem face este sa ne resemnam, sa acceptam ideea ca asta este... am facut ceva rau si trebuie sa suferim pentru ca problema sa dispara. Ne asezam siguri in pozitia de victima ori calau, in functie de ceea ce credem ca avem de ispasit. Si totusi, facand acest lucru nu urmam decat jocurile mintii, ne cream iluzia ca avem totul sub control si ca, suferind o anumita perioada sau prestand servicii gratuite in folosul unor grupuri etc. diminuam povara actiunilor gresite.
                In definitiv, karma nu este nici buna, nici rea. Este consecinta fireasca a actiunilor, gandurilor si emotiilor noastre. Nimeni si nimic din afara noastra nu creeaza aceste consecinte si nici nu le poate prelua si suporta in numele nostru. Exteriorul, viata noastra, asa cum o percepem, este reflectarea fidela a interiorului, a neiertarilor, neiubirilor, resentimentelor noastre iar ceea ce percepem ca fiind de natura karmica este cumulul acestor amintiri dureroase si programe care se manifesta pentru a fi eliberate. Nimeni in afara de noi insine nu ne pedepseste. 
In momentul in care alegem sa devenim responsabili pentru ceea ce cream si atragem in vietile noastre incepem sa observam aceste tipare, programe si le putem elibera prin intelegere, acceptare, iertare. Avem nevoie sa ne iertam, sa dam drumul poverilor pe care singuri ni le-am pus in carca. 
               Sunt oameni care indura ani intregi relatii nepotrivite, relatii care le aduc durere, frustrari... asteptand ca plata karmica sa se incheie. Si nu este vorba doar de relatii de cuplu, ci de orice tip de relatie abuziva. Vestea proasta este ca putem astepta mult si bine...nu asa se rezolva lucrurile. Daca ne transformam in victime nu ne eliberam, ci atragem tot mai multe situatii care sa ne confirme starea de victima. Deveniti responsabili pentru voi, ganditi pentru voi, simtiti pentru voi, nu ceea ce trebuie sau da bine, ci ceea ce percepeti cu adevarat in interior. Ati fi surprinsi sa observati cat de mult din acel voi pe care credeti ca il stiti este o iluzie cladita din ceea ce vi s-a spus ca sunteti. Nu va cedati puterea interioara altora, fie ca sunt fiinte la care tineti, grupuri cu care credeti ca va identificati... fiti voi responsabili pentru alegerile pe care le faceti. Si eliberati programele, resentimentele, vinovatiile. Da, este posibil ca, undeva, candva, faptele voastre sa fi tulburat armonia universului iar acum consecintele sa se manifeste sub o forma sau alta, dar asta nu inseamna o condamnare la ispasirea vesnica. Ceea ce ne leaga, corzile karmice prin care "pedeapsa"se manifesta sunt propriile noastre neiertari. Noi suntem cei care pastram amintirea a ceea ce am facut si o retraim iar si iar. Universul nu are nevoie de fiinte ingenucheate, aflate in suferinta sau care-si pun cenusa in cap pentru nu se stie ce. Universul are nevoie de fiinte care simt, gandesc, fiinte creatoare care traiesc constient, responsabile pentru ceea ce aleg sa manifeste in vietile lor.
                Iertati-va, iertati, iubiti-va pe voi insiva, iubiti viata... si fiti responsabili.

joi, 27 noiembrie 2014

Despre responsabilitate II

               


                    Invatam de mici ca trebuie sa fim responsabili... ni se repeta la nesfarsit o lista intreaga de responsabilitati fata de familie, societate, etc. Si pe masura ce crestem... lista creste si ea, devenind uneori coplesitoare. Si totusi, nimeni nu ne invata ca este necesar sa fim responsabili pentru noi insine, pentru ceea ce sadim si crestem in interior, nimeni nu ne spune ca ceea ce gandim si simtim astazi devenim maine. Nici parintii, nici parintii parintilor nu sunt vinovati... A existat un moment in trecut cand am uitat pur si simplu faptul ca suntem creatorii propriilor vieti si ca fiecare clipa a vietii este responsabilitatea noastra. Da, prima si cea mai importanta responsabilitate a fiecaruia este fata de sine insusi, fata de ceea ce permite sa creasca in interiorul sau pentru ca astfel isi construieste, constient sau nu, experientele traite si in acelasi timp influenteaza crearea experientelor colective. 
                    Acum ceva timp a venit la mine o domnisoara convinsa ca are cununiile legate. Draguta, cocheta, o companie agreabila... si totusi cu o serie de relatii dezamagitoare in spate. Discutia a decurs cu gratie pana cand a fost intrebata care este parerea ei despre barbati... Si atunci a inceput potopul de apelative nefericite la adresa domnilor... barbatii sunt mitocani, misogini, nu pot face nimic singuri, sunt depravati, lenesi... Descrierea a continuat o buna bucata de timp... Si domnisoara, care nu contenea cu enumerarea minunatelor calitati masculine se intreba, totusi, de ce e singura... gasind ca unicul raspuns este magia. Si cazul nu este singular si nici nu apartine in exclusivitate femeilor. Cum poti avea o relatie normala cu o fiinta la adresa careia ai doar cuvinte de ocara? Ceea ce este in interior se reflecta in exterior si atragi acele experiente si relatii care sa-ti confirme convingerile interioare. Asa ca... inainte de a da vina pe magie ori cine stie ce alte cauze... opriti-va un moment si intrebati-va unde va situati voi, ce convingeri aveti fata de oameni, femei, barbati, lume in general. Incepeti din interior, fara a cauta vinovati. Doar deveniti constienti de programele care ruleaza in fundal si deveniti responsabili pentru credintele si convingerile voastre. Apoi le puteti schimba si astfel veti schimba realitatea exterioara.
                    In aceeasi categorie se regasesc soti si sotii nefericite care se intreaba de ce stau langa asemenea parteneri... angajati nemultumiti, cetateni nemultumiti, gata sa arunce in propria tara cu noroi pana dincolo de saturatie. Au fost alegerile personale ale fiecaruia... sau poate nu erati acolo cand ati ales? Au ales programele care rulau nestingherite pe pilot automat? Avem partenerii pe care ii avem pentru ca, la nivel interior, ne place sau nu, am rezonat cu ei. Avem sefii, colegii, prietenii pe care ii avem pentru ca rezonam cu ei... si daca nu ne place, e timpul nu sa plecam de acasa, sa ne dam demisia ori sa urcam pe un varf de munte, ci sa ne intrebam ce anume din noi insine atrage aceste persoane, situatii in viata noastra. Odata ajunsi aici putem incepe schimbarea. Si schimbarea presupune sa intelegem si sa acceptam ca suntem responsabili pentru ceea ce atragem, fie acestea experiente sau oameni. 
                    Ne intrebam uneori de ce, desi sunt atatea miscari spirituale, vechi si noi, nu se vad rezultate... Rezultatele vin pe masura ce intelegem ca nu exista vina, nu exista vinovati ci doar lipsa de responsabilitate fata de noi insine si alegem sa schimbam acest lucru nu prin trantirea usilor si alergarea la alte cursuri, alte teorii... ci prin lucrul interior cu noi insine, cu convingerile, credintele si limitele pe care ni le-am impus.

miercuri, 26 noiembrie 2014

Despre responsabilitate I

Intr-o zi, la poarta unei cetati se opri un tanar calator si, vazand un batran odihnindu-se la umbra copacilor din apropiere, il intreba:
- Batrane, ce fel de oameni locuiesc in aceasta cetate?
- Cum sunt locuitorii cetatii din care ai plecat?
- Pai... sunt oameni rai, dusmanosi, vesnic pusi pe harta, raspunse tanarul.
- Ei bine, asa sunt si oamenii acestei cetati, spuse batranul.
La cateva ceasuri dupa ce calatorul plecase, dezamagit de ceea ce i se spusese, la poarta cetatii poposi alt calator. Si acesta, vaandu-l pe batranul care se odihnea la umbra arborilor inalti, intreba:
- Batrane, cum sunt oamenii care locuiesc in aceasta cetate?
Batranul ii puse si acestuia aceeasi intrebare:
- Cum sunt cei care locuiesc pe meleagurile de unde vii?
- Sunt oameni buni, primitori, tare rau mi-a parut ca am parasit acele locuri.
- Fii linistit, asa sunt si locuitorii acestei cetati.
Un om, care, avand treaba cu negustorii din jurul cetatii, fusese martor la ambele intalniri, se apropie de batran si-l intreba:
- Batrane, am auzit ce le-ai spus calatorilor. Amandoi te-au intrebat acelasi lucru. Cum le-ai putut da asemenea raspunsuri diferite?
- Raspunsurile n-au fost deloc diferite. I-am intrebat de unde vin si le-am spus ca acelasi lucru vor gasi si aici. Nimeni nu poate gasi in afara altceva decat ceea ce este inauntru. Cel care a plecat dintre oameni haini tot astfel de oameni va gasi oriunde s-ar duce pana ce-si va fi curatat sufletul iar cel cu sufletul curat va gasi oameni pe potriva lui oriunde il va purta viata.

luni, 10 noiembrie 2014

Ce nu se spune despre evolutia spirituala

                     


                       Adesea ni se pare ca cei care tin seminarii ori scriu carti despre spiritualiate traiesc intr-o altfel de lume, capata cumva o aura speciala care ii face imuni in fata problemelor celor multi care le cumpara cartile ori merg la conferintele/ seminarele lor. Ceea ce se intampla cand cortina cade, cand spectatorii sunt departe, la casele lor... este cu totul altceva. Redevin oameni, simpli cautatori ai adevarului, ai unor solutii pentru a se ajuta pe sine si pe cei din jur... In unele cazuri... sper ca putine, in spatele cortinei se ascunde o afacere fara nici o umbra de spiritualitate, hranita din nevoia oamenilor de a se regasi, de a se cunoaste...
                         De multe ori maestrii, scriitorii sunt nevoiti sa imbrace haina misticului, a celui care stie totul pentru ca, daca ar veni in fata oamenilor si ar spune "sunt la fel ca voi, am temeri, angoase cu care ma lupt uneori, sunt momente in care nici eu nu mai cred ceea ce spun, am momente de slabiciune..." ceilalti ar pleca iar mesajul lor, oricat de benefic ar fi, ar ramane fara ecou. Avem o nevoie chinuitoare de a judeca, de a face semi-zei din cei pe care dorim sa-i urmam, iar acestia devin sclavii proiectiilor noastre mentale. Pedepsim orice abatere, orice cadere, orice slabiciune... pentru ca ei, cei luminati, nu au voie sa fie oameni, nu le acordam permisiunea de a fi la fel ca noi.
                      Poate tocmai de aceea pierdem o parte importanta a ceea ce inseamna calatoria spre sine. Nu suntem dispusi sa intelegem ca intre punctul in care ne aflam si ceea ce credem a fi capatul drumului... exista o intreaga aventura, cu suisuri si coborasuri, cu perioade de stagnare, cu obstacole pe care avem senzatia ca nu le vom depasi niciodata.
                       Ei bine... nimeni... sau aproape nimeni n-a venit pe lume plutind pe nori albi si pufosi. Toti ne-am nascut si am crescut intr-un noian de limitari, conditionari, am fost marionetele acelorasi sisteme de educatie. Ceea ce s-a inamplat pe parcurs a fost faptul ca in timp ce unii au inceput sa traiasca pe pilot automat, conform conditionarilor sociale, culturale, economice, ceilalti au inceput sa-si puna intrebari, sa incerce o evadare din temnita conditionarilor primite. Fiecare a gasit propria solutie, nu intr-o zi, ci dupa o lunga cautare. S-au impiedicat, au cazut, s-au ridicat, au mai facut un pas... dar nu s-au oprit. Ceea ce primim este rezultatul eforturilor facute de ei in ani intregi de cautari. Dar este mai simplu sa primim direct rezultatele, fara efortul presupus de ajungerea la el. Un fel de teorema matematica pe care o aplicam fara a face de fiecare data calculele care au condus la aparitia ei. Este de ajuns sa stim ca funcioneaza, nu ne intereseaza de ce si cum.
                       Totusi, cel care se angajeaza in calatoria spre sine va parcurge propriul drum cu tot ceea ce acesta presupune. Fiecare reteta functioneaza pentru cel care a creat-o. Este adevarat, unele pot fi aplicate cu oarecare succes de majoritatea oamenilor... dar pana la un punct, punctul care face din fiecare o fiinta unica in valsul vietii. 
                       Da, vor fi obstacole, da, va fi pace o vreme, dar doar pentru a prevesti o noua furtuna, da, veti crede de mii de ori ca portul lunistit este in fata voastra, doar pentru ca odata ajunsi acolo sa descoperiti ca incepe o noua calatorie, un nou port la care trebuie ajuns. Va veti zdreli picioarele de spinii drumului, veti plange si veti fi hotarati sa aruncati la gunoi tot ceea ce visati... si, daca exista suficienta determinare, va veti ridica iar. Veti spune de mii de ori ca v-ati trezit spiritual, pentru ca apoi sa aflati ca orice trezire este punctul de plecare pentru o noua spirala evolutiva, urmata de o noua trezire. 
                       In orice ridicare exista o adancire in sine, cu cat te ridici mai sus, cu atat cobori mai jos, pana cand cele mai adanci umbre sunt transmutate in lumina. Vor fi momente cand, fata in fata cu voi insiva, veti intoarce capul infiorati de intunericul din voi si totusi, in ziua cand il veti accepta ca fiind parte din voi, va va lasa liberi de judecati, de neiertari... Cea care judeca in noi, cea care pune etichete si e gata sa arunce prima cu piatra in presupusul vinovat este umbra, partea intunecata, nu lumina. 
                      Daca i-ati fi vazut pe cei ridicati azi pe altarele cunoasterii spirituale in timpul calatoriei lor... i-ati fi apreciat pentru efortul depus? I-ati fi observat macar? Ati fi trecut dincolo de etichetele de ciudati, neadaptati etc. pe care altii le atarnau de gatul lor? 
                      Evolutia spirituala nu este o plimbare printre flori, intr-o zi calda de primavara. Va va lasa cu picioarele insangerate de spinii din cale, dar va va duce, la momentul cel mai potrivit pentru voi, acolo unde nimeni altcineva nu va va putea conduce, in miezul fiintei voastre, acolo unde niciodata nu ati incetat sa fiti perfecti, unici, eterni, fiinte de lumina pura.

joi, 6 noiembrie 2014

Teama de a ierta

                 



              Cred ca ni s-a intamplat tuturor... sau aproape tuturor sa spunem "te iert"cuiva, pentru ca apoi, la prima "abatere"sa-i aruncam in fata, sau sa ne aducem aminte tot conflictul anterior. Acel "te iert"declarativ spus din politete, pentru ca asa e frumos, pentru ca e bine sa ierti etc. a ramas la nivel declarativ, reducand la tacere ceea ce simteam si gandeam de fapt... dar fiind oameni educati, ne-am fi socat pe noi insine daca i-am fi strigat celuilalt in fata "nu te iert, nu am chef sa iert nimic din ce consider ca mi-ai facut si o sa te tin minte... o sa tin minte tot si n-am sa te mai las sa ma ranesti, am sa ma inchid in mine insumi si poate chiar am sa ti-o platesc, cu prima ocazie". Nu ar suna prea magulitor pentru noi, nu? Si totusi, la nivel interior, asta se intampla de multe ori. Fie ascuns, pentru ca ne-ar fi rusine sa recunoastem ceea ce gandim si simtim, fie cat se poate de deschis...dar nerostit. E bine, e rau? Este, si atat. Iertarea autentica ne scoate din zona noastra de confort, ne zdruncina convingerile, programele dupa care functionam. Mintea rationala ne sopteste ca daca am sterge cu buretele ceea ce tocmai ni s-a intamplat am fi iar raniti, am suferi... si atunci, solutia este sa ne agatam de resentimentele mocnite, de acel "iert, dar nu uit". Iertarea ne impinge in necunoscut, dincolo de limitele pe care ni le impunem. Ce se va intampla daca iert orice? Nu as deveni un fraier? Nu m-ar calca toti in picioare? Nu, cu siguranta nu. Ceea ce te va calca in picioare fara doar si poate este teama ca asta ti se va intampla. Teama va atrage exact experienta care sa-ti confirme ca ai avut dreptate. Este un cerc vicios... nu iert pentru ca as fi luat de fraier, pentru ca as fi vulnerabil... si teama mea de ceea ce s-ar putea intampla atrage dupa sine o experienta care sa-mi confirme reactiile. Mintea creeaza limite, bariere in calea iertarii pentru ca asta a fost invatata sa faca. Programele pe care le purtam cu noi in subconstient, amintirile dureroase ne soptesc ca daca vom pune o bariera intre noi si ceilalti, daca vom pedepsi, vom arata neincredere ... vom fi protejati, vom suferi mai putin. Suntem raniti pentru ca ne asteptam la asta. De cand ne-am nascut si multe alte vieti inainte am invatat ca trebuie. sa ne protejam, sa punem bariere intre noi si ceilalti, ne-am creat convingerea ca fara aceste ziduri emotionale, mentale am fi vulnerabili, lumea noastra s-ar prabusi. Astfel am creat cercul in care ne tot invartim... ne temem de viata, de ceilalti, de iubire, de moarte, de pierderi etc. ...si atragem tot mai multe experiente care sa ne confirme temerile, afundandu-ne tot mai mult. 
                      Iertarea elibereaza pentru ca deschide, dizolva tiparul, convingerea care creeaza experienta dureroasa. Te elibereaza in primul rand pe tine, cel care ierti, te scoate din tiparele obisnuite si te conduce in necunoscut... in libertatea de a fi, de a exista fara resentimente, fara teama ca ai putea fi ranit din nou. Si totusi, tocmai aceasta libertate sperie. Am uitat ce inseamna, mintea se sperie de aceasta lipsa de programe si convingeri pe care libertatea interioara o presupune.
La inceput exercitiul iertarii nu este confortabil... este chiar neplacut, pentru ca rascoleste convingeri tot mai profunde. Pe parcurs se schimba ceva... incepem sa experimentam gustul libertatii, al vietii lipsite de bariere, temeri si incep sa se petreaca lucruri magice. Lumea inceteaza sa ne mi fie ostila, ne deschidem spre viata si observam ca si viata se deschide spre noi.
                        Iertati, iertati in primul rand pentru voi, pentru ca meritati sa fiti liberi, sa imbratisati viata cu bucurie. Iertati pentru a trai frumos, pentru a va vindeca sufletele. Primul pas poate fi dificil... dar restul vor veni de la sine.

marți, 4 noiembrie 2014

Despre trezirea spirituala...

      



                   Citesc si iar citesc despre noul "must have" al spiritualitatii... Daca vrei sa fii in randul lumii, este musai sa fii trezit spiritual. Ce inseamna trezirea asta... e prea putin relevant. Si cum orice e la moda trebuie bifat pe lista, incepe colindatul pe la cursuri, seminarii, conferinte... meditatii, uneori ore intregi de asane, pentru cei care au imbratisat aceasta cale. Intri in diferite cercuri si... daca nu ai aerul usor superior, grav sau aerian al unui trezit... esti privit cumva compatimitor, cu indulgenta subtila... ce sa-i faci...nu esti trezit. 
                   O intreaga aventura, trezirea asta. Ceea ce se spune mai rar, daca totusi se spune, este ca te trezesti exact la nivelul la care esti si ca fortarea trezirii prezinta pericole majore pentru propriul echilibru. Nu devii dintr-o data un iluminat radiind in jur iubire neconditionata, nu-ti dispar problemele... ba chiar se inmultesc, uneori, nu castigi la loto... ramai tot tu, sau, in sfarsit ramai tu, gol golut, asa cum esti, asa cum ai crescut sau nu in lunga perioada in care nu erai treaz. Si cu tine se trezesc si umbrele tale, partile intunecate... tot. Daca pana acum aspirai pe furis la capacitati extraordinare... ce te faci daca le dobandesti... dar nu stii cum sa le controlezi, ce faci daca incepi sa vezi... si nu vezi doar ingerasi si maestrii... ci si acele energii mai putin frumoase... ii vezi pe cei de langa tine cu toate energiile din jurul lor... 
                    Exista un rost pentru care toate au timpul lor. Fiecare are momentul sau in care trezirea se produce de la sine, fara a fi fortata, cautata, grabita. Este acel moment in evolutia fiecaruia in care ai suficient discernamant, maturitatea spirituala necesara pentru a te descurca cu tine insuti, pentru a intelege ce ti se intampla, ce ai de facut tu cu tine insuti. 
                      Rabdarea si discernamantul pot muta muntii din loc. Cresteti incet, cu grija, cu iubire fata de voi insiva... veti ajunge acolo unde ati fost meniti sa ajungeti la momentul optim pentru voi. Pana atunci, savurati calatoria... este magica.

Consilierea spirituala - intre ajutor si manipulare





                              In ultima perioada a tot plouat cu consilieri spirituali. Se ofera consiliere cu ingeri, cu diferite energii, care mai de care cu nume mai sofisticate, cu extraterestrii...in fine, se consiliaza cu aproape orice. Evident, printre consilieri exista oameni bine intentionati care doresc sa isi aduca o contributie, oricat de mica, la evolutia planetei, oameni care doresc sa ajute si sa evolueze... dar mai exista si o alta categorie, uneori foarte bine camuflata sub masca spiritualitatii, a celor care au vazut in nevoia fiecaruia de a se descoperi pe sine si de a creste spiritual posibilitatea unei afaceri profitabile. Cum ne ferim de acestia? Destul de greu, la prima vedere. Cei care ajung in fata unui consilier sunt, cu rare exceptii, oameni care au framantari interioare, probleme carora nu le-au gasit o rezolvare si apeleaza la consilier ca la o ultima solutie. Si atunci, omul vine cu inima deschisa, gata sa-si puna sufletul pe tava, receptiv la tot ceea ce i se spune, vine cu dorinta sincera de a intelege ce este cu el insusi, ce i se intampla. E vulnerabil, sugestionabil, gata sa primeasca orice sugestie, orice idee... Consilierea este extrem de delicata, iar consilierul trebuie sa trateze fiecare caz in parte cu atentie pentru a fi capabil sa ajute fara a crea dependente, fara a incerca sa convinga clientul ca o cale sau alta este ceea ce i se potriveste. Consilierul este doar o umbrela pe timp de ploaie. In momentul in care clientul incepe sa se descurce singur, sa-si lamureasca framantarile si sa se echilibreze, este necesar sa se retraga.
                             Ce se intampla cand avem de-a face cu o pseudo-consiliere? Initial lucrurile decurg normal, suntem ajutati, indrumati cu amabilitate. Consilierul afiseaza o atentie deosebita fata de problemele noastre... o atentie chiar "prea deosebita", ne este alaturi, vrea sa ne cunoasca orice miscare sufleteasca, orice gand si emotie... pentru a ne ajuta. Dar, treptat, ideile, gandurile, emotiile noastre cunosc modificari, simtim nevoia sa-i spunem consilierului orice, suntem agitati cand nu reusim acest lucru. Indiferent de orientarea spirituala anterioara incepem sa fim interesati de calea urmata de cel care ne ofera ajutor si parca simtim ca aceasta este cea mai potrivita pentru noi. Uneori consilierul incepe sa ne inoculeze subtil sentimente de vinovatie... avem probleme pentru ca am gresit candva, acum x vieti, pentru ca modul in care privim lucrurile este gresit, pentru ca ceea ce credeam inainte de a ajunge la consiliere ca este calea noastra este o mare eroare... in fine, se gasesc diferite motive pentru a ne simti vinovati, in functie de propriile sensibilitati. Inocularea acestor sentimente de culpabilizare ne fac si mai vulnerabili in fata consilierului binevoitor. In cel mai fericit caz, clientul ajunge treptat...dar aproape sigur, un discipol al consilierului, cotizand regulat, de obicei sume modice... dar pe durata nedefinita. In cazurile mai putin fericite, omul pleaca fie total dezechilibrat, fie scarbit de ceea ce inseamna consilierea spirituala, devenind un adversar al ideii de spiritualitate.
                        Cateva semne care ne pot da de gandit si care ar trebui sa ne dea de gandit, sa trezeasca un semnal de alarma fata de consilierea primita si de beneficitatea acesteia sunt: schimbarea brusca a gandurilor, a preferintelor, nevoia de a fi in contact permanent cu consilierul, santajul emotional pe care consilierul il exercita asupra clientului - daca nu faci asa...nu o sa evoluezi/ nu o sa te vindeci etc, nu te voi mai primi la consiliere, imbratisarea neconditionata a ideilor sugerate de consilier, sentimente crescute de culpabilitate etc.
                     De ce practica unele persoane asa ceva? Pentru ca pot...sunt persoane care si-au dezvoltat anumite capacitati pe care le folosesc in interes personal. Ar trebui judecate? Nu. Isi au locul lor si cei care ajung in astfel de situatii rezoneaza cu aceste persoane si au ceva de invatat din aceasta experienta. Exista o fascinatie a puterii care devine uneori irezistibila... sa stii ca poti exercita o influenta majora asupra oamenilor, ca ii poti manipula in avantajul tau... ca poti avea astfel discipoli care sa-ti gadile orgoliul... toate acestea pot provoca o cadere spirituala serioasa. Si, totodata, pot fi o lectie pentru respectiva fiinta... sa invete despre mirajul puterii, despre manipulare...si cat de dureros poate fi atunci cand roata se intoarce.
                         Ceea ce este fiecare dator sa faca este sa fie constient, sa gandeasca pentru sine, sa-si puna intrebari si sa-si lase intuitia sa vorbeasca... iar daca este victima unui asemenea consilier, sa inteleaga ca ceea ce i s-a intamplat nu are nimic in comun cu ceea ce inseamna spiritualitatea.

miercuri, 29 octombrie 2014

Cauzele spirituale ale bolilor III - afirmatii pentru vindecare

          


                    Acest articol si cele urmatoare trateaza boala ca manifestare a unor programe aflate la diferite nivele  ale fiintei ( fizic, emotional, mental, spiritual). Afirmatiile pozitive pot fi un punct de pornire in calatoria spre vindecare, dar si o invitatie la auto-cunoastere. Adesea traim pe pilot automat, purtati prin viata de convingeri dobandite in copilarie, in scoala, in alte intrupari, convingeri care nu ne sunt in totalitate benefice, ori care ne blocheaza evolutia, ne impiedica sa ne descoperim si sa folosim potentialul fiintei in mod optim. Utilizand afirmatiile de vindecare reusim treptat sa dizolvam limitarile create de aceste programe si le inlocuim cu altele noi, benefice, care sa ne sustina pentru a dobandi o stare generala de bine, de implinire, in toate aspectele vietii.
                     Functioneaza totdeauna? Functioneaza daca sunt folosite cu consecventa, saptamani, luni in sir, nu sunt chei magice de manifestare instantanee a dorintelor. Daca 40 de ani v-ati privat de iubirea de sine, ati hranit o stare de victima, etc., nu va puteti astepta ca totul sa se schimbe in doua zile. Afirmatiile rostite mental au nevoie de timp pentru a fi interiorizate, pentru a patrunde la nivel emotional si a fi, mai apoi, manifestate la nivel fizic. Roma nu a fost construita intr-o zi, nu-i asa? Nici fiinta umana nu se poate transforma peste noapte, cu rare exceptii. Avem fiecaare un grad de rezistanta la schimbare, lucru care se va manifesta pe parcursul calatoriei de vindecare, pe masura ce vom inainta spre straturile profunde ale fiintei si vom explora convingerile aflate la nivelul sufletului, traumele, temerile ramase la acest nivel. Rezultatele vor aparea in timp si pot fi accelerate prin combinarea afirmatiilor cu terapiile energetice la care aveti acces sau pe care le preferati.

 Acnee 
Cauze - neacceptarea propriei persoane, neiubire de sine
Afirmatii - Ma iubesc si ma accept total si profund, asa cum sunt. Eu sunt, dintotdeauna, acceptare de sine.

Artrita
Cauze - neiubire, rigiditate in gandire, criticism
Afirmatii - Eu sunt, dintotdeauna, iubire de sine. Eu sunt manifestarea iubirii divine. Eu sunt dintotdeauna intelegere si compasiune divina.

Astm
Cauze - teama de a-si afirma adevarul interior, blocaje de comunicare, teama de a-si sustine propriile pareri, neincredere in sine, lipsa de stima de sine
Afirmatii - Eu sunt, dintotdeauna, protejat si in siguranta. Eu sunt, dintotdeauna stima si iubire de sine. Am incredere in mine insumi. Stiu cum sa imi exprim adevarul interior cu gratie si usurinta divina. Eu sunt, dintotdeauna, comunicare divina.

Bronsita
Cauze - dorinta de a se izola de un mediu agresiv, insecuritate, nevoie de protectie, dorinta de a avea liniste
Afirmatii - Eu sunt, dintotdeauna, pace si armonie divina. Eu sunt, dintotdeauna, in siguranta.

Cataracta
Cauze - viitor lipsit de bucurie, incapacitatea de a vedea un viitor pozitiv
Afirmatii - Eu sunt, dintotdeauna, bucurie divina. Viata este plina de bucurie. Stiu cum sa ma bucur de viata in fiecare clipa.

Diabet
Cauze - nevoia excesiva de control si dominare, teama de pierderea iubirii, regrete si resentimente legate de iubire, teama de a-si exprima afectivitatea
Afirmatii - Sunt in sigurnata atunci cand imi exprim sentimentele. Imi exprim sentimentele cu gratie si usurinta divina. Stiu cum sa-mi traiesc viata fara teama de a fi parasit. Eu sunt, dintotdeauna, iubire divina.

- va urma - 


marți, 28 octombrie 2014

Portalul pleiadian - Transmisiile de toamnă (4)


Date fiind ultimele evenimente, la această transmisie - așa cum și bănuiam, și-a făcut simțită prezența Oryen. Eram deosebit de curios să aflu ce s-a mai întâmplat cu rețeaua, așa că am trecut direct la întrebări.
Remer Ra: Bine ai revenit, Oryen! Am simțit că tu îmi vei transmite următoarele informații cu privire la rețea. Interesant e că, imediat după ce Zaryiena mi-a spus că transmisiile încetează pentru câteva săptămâni, eu nu am simțit că au încetat ci, dimpotrivă, am simțit că rețeaua funcționează non stop. M-am conectat de câteva ori și chiar a fost o conexiune puternică. Ce poți să-mi spui despre asta?
Oryen: Da, rețeaua funcționează între anumiți parametri dar încă se fac reglaje! E recomandat să vă conectați la ea începând cu data de 10 noiembrie.
Remer Ra: Zaryiena mi-a spus că trebuie să fie elaborat un nou protocol de acces pentru a elimina eventualele bruiaje sau interferențe. Ce poți să-mi spui despre asta.
Oryen: Protocolul seamănă cu cel de accesare a sinelui divin (prezentat la N1G1 – n.a.) la care vei adăuga încă un aspect. Pe de altă parte, recomandăm ca fiecare să-și aleagă o anumită oră pentru transmisii. Recomandăm să alegeți una din orele fixe (de exemplu, ora 12, 16, 19, 21, 23 – n.a.) iar timpul de conectare nu trebuie să depășească 20 minute.
Remer Ra. Am simțit că se dorește acest lucru din ultima transmisie a Zaryienei. Am intuit cumva că, datorită fenomenului de rezonanță, se vor forma mici entități matriceale energo-informaționale, pentru că vor fi cu siguranță rezonanțe subtile între anumite persoane și vor alege aceeași oră.
Oryen: Ai intuit bine. E mult mai bine așa, din foarte multe puncte de vedere. În acest fel se pot face schimburi de informații, energii și chiar vibrații. Veți lucra, în principal, cu legea rezonanței, sincronicității, mentalismului, vibrației și a necesității.
Remer Ra. Deci până la urmă, interferențele au avut un rol pozitiv. Este un mare pas înainte, din punctul meu de vedere.
Oryen: Orice piedică, orice blocaj, orice cădere are darul de a scoate la suprafață mai multă hotărâre și schimbări pozitive. Însă nu vom renunța la grupul colectiv, astfel că vor fi și transmisii care au o temă anume.
Remer Ra: Practic, vor fi avute în vedere două planuri, unul general, care îi are în vedere pe toți cei care participă la aceste transmisii, și altul în care se vor forma rezonanțe subtile între cei care au structuri asemănătoare.
Oryen: Exact! Din când în când, în funcție de dinamica de ansamblu a zonei, îți vor fi transmise tematici pentru transmisiile care au în vedere întregul grup.
Remer Ra: Vă mulțumesc în numele tuturor!
*******
De fiecare dată când veți dori să accesați rețeaua, veți avea în vedere următorul protocolul de accesare:
1. Vă veți așeza într-o poziție cât mai confortabilă, pe un scaun, fotoliu sau în șezut, având coloana vertebrală în poziție verticală. Pentru început, vă veți relaxa fiecare membru și fiecare parte a corpului, astfel încât să nu aveți niciun fel de deviere a atenției către propriul corp.
2. Aduceți în memorie amintirile în care ați simțit cel mai intens iubirea față de cei din jur. Nu contează personajele, poate fi față de partenerul de viață, față de anumite persoane din tinerețe, față de frați, părinți etc.
3. Aduceți în memorie amintirile în care ați simți cel mai clar îmbrățișarea divină - când ați simțit o stare de fericire și armonie fără a avea aparent legătură cu oamenii, fără să fi câștigat ceva sau care să aibă legătură cu exteriorul. Adesea, aceste momente apar în timpul meditațiilor, în natură, în rugăciuni, sau pur și simplu...
4. Vizualizați că ați atins deja cel mai mare potențial al vostru, adică ați materializat sinele înalt. După cum se știe, sinele înalt este potențialul cel mai mare pe care îl putem realiza în această viață, din toate punctele de vedere (trup, minte și suflet).
5. Revărsați din inima voastră cele mai pure sentimente de iubire față de toți oamenii, indiferent de rasă, religie, culoarea pielii, nație, etichetă socială etc.
6. Vizualizați că trăiți deja într-o lume de vis, fără niciun fel de conflict; o lume plină de iubire, pace, armonie.
7. Vizualizați că deja s-a realizat contactul cu alte civilizații extraterestre, iar relațiile sunt bazate pe respect, iubire și armonie.
Alocați 1-2 minute pentru fiecare din punctele de mai sus! Parcurgând acești șapte pași, vibrația voastră va crește suficient de mult încât să nu vă afecteze niciun fel de bruiaj sau interferență telepată negativă!
Rămâneți apoi în această stare de înaltă vibrație câteva zeci de secunde, după care vă întoarceți atenția spre zona Anahatei (plexul cardiac). “Priviți” lumina din inima voastră. Lăsați-o să vă inunde toată ființa. În continuare, tot ce aveți de făcut este să cereți sinelui vostru divin (cu vocea caldă a inimii) o sferă cristalină, pentru a vă conecta la rețea! Ea vă este oferită chiar înainte de a termina cererea! Sfera va avea un diametru de circa 6-8 cm (cam cât o minge de tenis de câmp)! Apoi veți relua tehnica sferei-probă, adică o veți culisa de 20 ori pe direcția celor doi centri energetici inimă-minte (Anahata-Sahasrara), în rezonanță cu respirația, după care o veți plasa în mijlocul creierului, ”îmbrățișând” glanda pineală. Veți face acest lucru printr-un simplu act de voință. Urmează apoi să o programați, adică să ”informați” sfera” pentru a se deplasa la rețea și să-i determinați clar care va fi scopul acelei transmisii! După programare veți expulza sfera afară, prin Sahasrara, printr-un simplu act de voință interioară. Ea va ajunge la rețea în foarte scurt timp și vă va trimite informații și energie pentru a vă ajuta în legătură cu scopul propus. Veți vizualiza o lumină aurie care pătrunde prin coroană în ființa voastră.
Puteți „informa” sfera pentru hrănirea corpurilor subtile, purificare, alinare sufletească, vindecarea sau ameliorarea unor afecțiuni, dezvoltarea unor aptitudini și talente, amplificarea unor capacități, rafinarea unor simțuri, atragerea unor evenimente, armonizarea pe relația trup-minte-suflet, implementarea unor afirmații pozitive etc.

Pentru cei care nu au stabilit conexiunea cu rețeaua pleiadiană de sateliți le recomand să facă, timp de trei săptămâni următoarea tehnică:
 Cereți sinelui vostru divin, cu vocea inimii, să vă ofere o sferă energetică cristalină, pentru a realiza contactul cu rețeaua. Vizualizați că în interiorul vostru, în zona mediană a plexului cardiac, se află o sferă de lumină cristalină de mărimea unei mingi de tenis. Îndreptați-vă atenția și privirea interioară spre această sferă și încercați să-i conștientizați prezenta, luminozitatea, forța, consistența. Respirați adânc și ritmic, timp de 2-3 minute, având atenția concentrată pe această sferă. Veți alimenta astfel sfera cu energia voastră vitală. După aceea, în timpul inspirului, veți ridica sfera până în zona creștetului și apoi, în timpul expirului, o veți aduce înapoi în plexul cardiac.
Veți face cel puțin 20 de curse inimă-minte cu sfera cristalină, după care o veți expulza către Cosmos, direct din creștetul capului, în timpul ultimului expir.

Acest exercițiu va fi făcut timp de 3 săptămâni, în fiecare zi. Este recomandat ca în primele șapte zile să faceți acest exercițiu în timpul dimineții, în următoarele șapte zile să îl faceți după-amiaza iar în ultimele șapte zile să-l faceți în timpul serii. Toate cele 21 de sfere vor fi captate și analizate de către rețeaua pleiadiană de sateliți - se va realiza un profil energetic și spiritual pentru fiecare în parte.

(va urma)
sursa: http://remerra.blogspot.ro/2014/10/portalul-pleiadian-transmisiile-de_28.html