Pagini

marți, 25 martie 2014

A fi maestru

               


                  De cele mai multe ori, la inceputul drumului spiritual, cautam indrumarea unui maestru, a unei alte fiinte aflate pe cale, pentru a primi ajutor, indrumare, sprijin. Si adevarul este ca azi, mai mult ca oricand, lumea abunda de maestri... fie ca sunt initiati in diverse practici spirituale, fie ca au studiat diverse discipline ezoterice... au primit sau nu diplome care le atesta calitatea de maestru. Si chiar sunt, putem invata alaturi de ei despre ceea ce si ei, la randul lor, au invatat. Le putem urma calea, imbratisa crezurile si le putem accepta ca fiind si ale noastre.
                   Si vine o zi... cand apare nevoia unui alt fel de maestru... care sa ne indrume spre noi insine, sa ne trezeasca din amorteala, poate chiar sa ne darame toate credintele, pentru a ne ajuta sa le descoperim pe cele care izvorasc din sufletul nostru, nu dintr-o carte ori din intelegerile si talmacirile altora. Maestrul stie ca purtam in noi toata cunoasterea, toata ghidarea de care avem nevoie si stie nu pentru ca i s-a spus ca este asa, ci pentru ca, in drumul sau, a trecut prin treptele descoperirii de sine, s-a deschis catre adancimile sale si a gasit in adancire propria inaltare. Probabil nu-l vom recunoaste imediat, poate ca-l vom recunoaste si intelege abia cand va fi fost deja plecat de langa noi, dar semintele plantate de el, dorul de a ne gasi pe noi insine ne vor sopti ca am fost in prezenta maestrului.
                         Maestrul nu are nevoie sa fie recunoscut, nu are nevoie sa convinga pe nimeni ca este maestru, nu are nevoie de adepti, discipoli... el este, pur si simplu. Stie ca este pe cale si se trezeste zi dupa zi traindu-si adevarul sufletului. Nu incearca sa convinga pe nimeni de ceea ce spune... isi transmite mesajul asa cum este, fara a-l infrumuseta, fara a-l cosmetiza pentru a se vinde mai bine... pentru ca mesajul este el insusi, cel care s-a cucerit pe sine si se cucereste pe sine zi dupa zi, nu prin lupta, ci prin compasiune si acceptare. Are aceleasi probleme ca toti ceilalti... dar stie ca totul se schimba, ca totul este schimbare... si a invatat sa fie ca apa. Se bucura in egala masura de durere si fericire... pentru ca le simte, este observatorul celor ce au fost si vor fi, privindu-le cum se nasc in eternul prezent. Nu va va oferi solutii salvatoare... pentru ca deja le aveti. Va va invita sa le constientizati si sa le scoateti la lumina. Nu face vindecari miraculoase... dar va sustine pentru ca voi sa smulgeti din radacini cauzele suferintei. El este... si isi urmeaza drumul, drumul sau, calauzit de propria lumina. Este de ajuns sa fie... si prin simpla lui prezenta trezeste si in ceilalti dorinta de a fi. Nu arata o cale, ci va indruma atat cat este nevoie, spre propria cale. Nu va impune un crez... pentru ca propriul vostru crez este inscris in voi, asa cum este in el.
                    Maestrul nu pretinde, nu vrea sa fie... ci este... si stie ca toti sunteti maestri.
Trimiteți un comentariu