Pagini

duminică, 23 martie 2014

Lectiile cuplului - ne despartim?

             


              Vine o vreme, in cuplu, in care fiorii pasiunii sunt de mult uitati, monotonia s-a instalat construind zi dupa zi aceleasi scenarii predictibile... si celalalt pare tot mai "altfel", mai "altul"... un altul care nu mai corespunde dorintelor si nevoilor noastre. Si atunci... intai gand firav, apoi tot mai viguros.. se iveste ideea despartirii si odata cu ea senzatia ca alaturi de un alt partener viata ar redeveni plina de culoare si bucurie. Si cu cat ne gandim mai mult... prezenta de langa noi devine mai agasanta, ne sufoca, ne inunda spatiul pe care dintr-o data il consideram doar al nostru. Evident... pot exista motive temeinice care ne-ar indica necesitatea unei schimbari - violenta, lipsa iubirii, relatiile paralele... 
                      Inainte de a lua totusi o hotarare, adanciti-va in interiorul vostru, priviti-va pe voi insiva in ochii inimii si fiti sinceri cu voi. Ce v-a adus in aceasta situatie? A cui este responsabilitatea? Cel mai simplu este sa aruncam pisica in curtea partenerului... el / ea este vinovat de nefericirea, insatisfactia, neputintele noastre. Oare? Este un altul vinovat pentru alegerile noastre? Noi suntem chiar atat de inocenti? Suntem victime? Si daca suntem, cine in locul nostru a ales sa fie victima?
Sunt multe femei care, dupa cativa ani de convietuire nu doar arata, ci se si simt profund nefericite. El nu ajuta, nu ofera afectiune, nu acorda atentie... incep sa se simta o extensie a celuilalt, isi pierd personalitatea, stralucirea. Cine a ales? Daca lui i s-a spus iar si iar ca bucataria nu e pentru barbati, ca tu ai grija de curatenie, ca femeia are grija de casa... cine a facut aceste afirmatii? Si daca asa a fost el educat acasa, tu unde erai cand ai ales? Cine alta a ales sa aiba mai putina atentie fata de ea insasi? Cine a ales sa se identifice cu gospodina perfecta? Cine a hotarat ca dintr-o data este doar un rol?
                    Barbatii constata ca cea de langa ei nu mai este frumusetea rapitoare de la inceput. Are riduri, silueta s-a implinit... parca a devenit cicalitoare, banuitoare... si nici atentie nu le mai acorda ca la inceput. Pai... unde erai tu cand ai ales? Ce te-a indemnat s-o alegi pe ea? Placerea? Comoditatea? Faptul ca era a ta, desi multi alti pretendenti o vanau? A fost ea un vanat ravnit? A fost trofeul unei competitii? Puteti fi sinceri... chiar e indicat sa fiti sinceri cu voi insiva pentru ca raspunsurile va vor ajuta sa faceti alegeri mai bune, sa fiti in primul rand onesti cu voi insiva, pentru a putea deveni onesti cu ceilalti.
                Nu puneti intrebari pentru a gasi vinovati, nici pentru a va crea voi insiva vinovatii, ci pentru a constientiza, pentru ca atunci cand veti face alegeri sa le faceti constient. 
                   Oferiti-va timp pentru a raspunde, pentru a descoperi cum ati fost in relatie, ce a stat la baza alegerilor facute, ce va nemultumeste cu adevarat. Daca voi nu va cunoasteti, nu va aplecati privirea asupra voastra, nimeni nu o va face pentru voi. Nimeni in afara de voi nu va poate spune cine sunteti si ce va doriti... si mereu veti fi dezamagiti. Mereu va exista un altul care sa va dezamageasca... nu pentru ca asta urmareste, ci pentru ca voi insiva nu va cunoasteti si nu stiti ce va doriti cu adevarat.
Ati dorit un partener pentru a nu fi singuri? Pentru a fi in randul lumii? Pentru ca va ofera confort material? Pentru frumusete? Pentru inteligenta? Pentru ce ati dorit sa aveti alaturi persoana de care acum doriti sa va despartiti? Ati ales din iubire? Si atunci, unde este acea iubire? A existat sau a fost doar o iluzie, doar v-ati mintit si ati mintit pentru o senzatie de moment? Si daca a fost asa, pe cine ati mintit? Pe cine ati ranit? Nu pe voi insiva? Cine suporta acum consecintele alegerilor voastre? Fiti sinceri, nimeni in afara de voi insiva nu va judeca. 
                   Bine, bine... si dupa ce raspunsurile apar... ce se intampla? Ramanem in starea de vinovatie? Ne dam cu capul de pereti spunandu-ne ca nu mai putem intoarce timpul? NU. Ne ridicam, fara vinovatie, fara rusine... si schimbam foaia... invatam sa ne cunoastem pe noi insine, sa traim noi propria viata, constient, fara a lasa viata sa ne traiasca, doar pentru ca intr-o zi sa ne spunem ca am fost victimele ei. Viata nu este un calau, nu cere victime, ci prezenta, constientizare, alegeri personale, venite din cunoasterea de sine, nu din ceea ce ni s-a spus ca e bine, potrivit, in rand cu lumea... La sfarsit, cand va veti trezi in fata propriei nefericiri, nu veti putea da vina pe lume, pe societate, pe rude, prieteni... pentru ca a stat mereu in puterea voastra sa alegeti si voi insiva ati oferit propria voastra putere altora. 
                     Invatati sa iertati, sa va iertati... da, ati fost absenti din viata voastra, dar acum ati revenit si treptat invatati sa fiti prezenti, sa luati decizii pentru voi insiva. trecutul este trecut, nu poate fi schimbat, dar nici lasat sa va bantuie, sa va provoace suferinta. Iertati pentru a va elibera si a-l elibera pe cel de langa voi de ceea ce ati creat impreuna. Invatati sa va iubiti pe voi insiva, pretuiti-va, onorati-va prin onestitate, fiti sinceri si plini de compasiune fata de voi insiva... si abia apoi priviti in ochii celui de langa voi. Il veti privi altfel, nu pentru ca el / ea s-a schimbat, ci pentru ca voi v-ati schimbat, pentru ca ati eliberat fantomele trecutului si ati iertat. 
             Nu puteti iubi o alta fiinta daca nu invatati sa va iubiti pe voi insiva. Da, ii puteti oferi iluzia confortului, placere, siguranta, o suita de senzatii si emotii... pentru un timp, dar acestea vor fi mereu conditionate, mereu umbrite de asteptari, schilodindu-va sufleteste si schilodind sufletul celui de langa voi. 
                  Dupa ce v-ati raspuns cu sinceritate voua insiva, puteti lua o decizie. Nu pentru a salva o relatie, nu de dragul unui alt om, nu pentru a nu produce suferinta... pentru ca, daca ati mintit, daca ceea ce credeati ca simtiti a fost doar o iluzie, oricum veti produce suferinta... si ati produs deja destula... ci pentru VOI, pentru ca fie ramanand, fie plecand de langa celalalt, sa faceti alegerea constient, responsabil, prezenti in propria viata. Daca ramaneti... iertati si oferiti celuilalt posibilitatea sa fie cel care este, fara a proiecta alte asteptari, fara a pretinde una sau alta, ramaneti doar daca acesta este raspunsul care vine din interiorul vostru. Daca plecati... tineti cont de voi insiva si fiti prezenti in vietile voastre pentru a nu repeta alegerile din trecut. Alegeti sa traiti in integritate, respectandu-va, iubindu-va pe voi insiva.
                  Orice alegeti, hotararea va apartine in totalitate. Nu este nici buna, nici rea... nu va face nici mai buni, nici mai rai. Pur si simplu invatati sa fiti prezenti in propria viata, sa va ascultati si sa va iubiti... iar urmatoarele alegeri, indiferent de domeniul in care vor fi facute, va vor apartine voua insiva, nu unui eu iluzoriu si fara substanta.
Trimiteți un comentariu