Pagini

sâmbătă, 1 martie 2014

Relațiile în Noua Eră





Mesaj de la Jeshua prin Pamela Kribbe

Dragi prieteni, Eu sunt cu voi astăzi cu multă bucurie şi fericire. Energia mea curge printre voi şi o puteţi simţi, aceasta nu este o prelegere în sens tradiţional. Am trecut pe o anumită energie (în completarea informaţiilor) şi voi sunteţi la fel de mult o parte a acesteia ca şi Mine şi Pamela şi Gerrit. În fiinţarea noastră aici împreună, vom crea un câmp sau vortex de energie în această cameră, în această deschidere către Pământ. Prin urmare acest loc este sacru. Şi în orice loc unde oamenii - îngeri în trupuri umane – se adună împreună şi se alătură cu intenţia de a însămânţa lumina lor pe pământ, acel loc devine sacru.

Aş dori să spun pe scurt ceva despre fenomenul de canalizare ( channeling ), care a devenit atât de popular mai nou. Cunoaşteţi cu toţii conceptul de prana, care este pezent în yoga şi în filozofia estică. Prana este o energie spirituală pe care o obţineţi cu fiecare respiratie. Ideea este că nu inspiraţi doar oxigen atunci când inspiraţi ci şi o energie a forţei de viaţă, o energie cosmică care depăşeşte planul fizic şi vă permite să trăiţi. Acum, ceea ce aş vrea să subliniez este că : toată lumea inhalează prana, împreună cu oxigenul în procesul de respiraţie, fiecare canalizează în mod continuu în felul său. Canalizarea nu este rezervată pentru câţiva oameni ca un cadou special. Canalizarea este cel mai natural lucru din lume. Vedeţi voi,voi nu puteţi trăi fără energia cosmică. Voi nu puteţi exista, trăi şi creşte fără a lua energie cosmică. La fel cum nu puteţi trăi numai cu oxigen, nu puteţi funcţiona nici măcar într-un mod de bază, fără o legătură cu energia cosmică, care este casa voastră. Pământ şi cosmos, oxigen şi prana, ambele sunt necesare pentru a vă manifesta complet ca o fiinţă umană în realitatea de pe pământ.

În channeling-ul precedent v-am numit păzitori, cei care deschid poarta spre mai multă lumină pe pământ. Dar voi sunteţi, de asemenea, constructori de poduri, cei care mediază între tărâmul cosmic şi pământ, cei care canalizează energia cosmică pe pământ. Acest lucru este ceea ce faceţi de fapt şi este ceva ce aveţi nevoie să faceţi pentru a simţi bucurie, pentru a vă simţi folositori şi sănătoşi. Voi canalizaţi ori de câte ori vă utilizaţi intuiţia, ori de câte ori coborâţi adânc în interiorul vostru şi simţiţi cum sunt lucrurile pentru voi şi cum aţi dori să le schimbaţi. În aceste momente formaţi un canal cu sinele vostru superior şi vă conectaţi la înţelepciunea nepământeană, la tărâmurile cosmice care vă pot sprijini în atingerea scopurilor voastre aici, pe pământ. Fiecare dintre voi canalizează într-un fel pentru a vă realinia cu fiinţa voastră mai înaltă care este în afară de spaţiu şi timp.

Astăzi ne împărtăşim energiile noastre şi ne alăturăm pentru a canaliza o energie cosmică care încearcă să-şi găsească drumul său spre pământ în această Nouă Eră. Noua Eră nu mai este o viziune a viitorului. Ea se manifestă deja în viaţa de zi cu zi a nenumărate persoane fizice. Dacă citiţi ziarele sau urmăriţi ştirile poate părea că timpul nu este propice încă. Dar trezirea provocată de Noua Eră începe la nivel de individ, nu la nivel de guverne, instituţii şi organizaţii. Este în propria voastră existenţă de zi cu zi ca un flux nou de energie ce se prezintă singură. Acesta este fluxul din inima voastră care vă invită şi vă cheamă să trăiţi şi să acţionaţi în acord cu luminozitatea şi înţelepciunea sa. Acesta este modul în care are loc naşterea Noii Ere, prin atenţia acordată de către persoanele fizice obişnuite şoaptelor din inima lor. Fundamentul spiritual la orice schimbare sau transformare reală este întotdeauna stabilit la nivel individual. Energia care se trezeşte în inimile voastre îşi va găsi treptat drum prin instituţiile şi organizaţiile care sunt încă în vechea paradigmă a conştiinţei bazate pe ego. Bastioanele vechi ale puterii se vor surpa, nu prin violenţă, ci prin tandra energie a inimii. Când inima preia conducerea vechiul se va prăbuşi, şi nu sub presiunea puterii şi a violenţei, ci sub presiunea iubirii.

În această Nouă Eră relaţiile vor suferi o transformare majoră. Relaţiile sunt sursa celor mai profunde emoţii ale voastre, ajungând de la o mare bucurie la o agonie profundă. În cadrul relaţiilor voastre puteţi deveni conştienţi de o durere interioară care este în esenţă mult mai veche decât relaţia în sine, chiar mai veche decât existenţa voastră umană.

În aceste vremuri sunteţi invitaţi, şi adesea provocaţi, să dobândiţi o adâncă auto-vindecare în domeniul relaţiilor. Datorită noii energii în sine, prezentă acum, este posibil să transformaţi elementele distructive ale unei relaţii într-un flux pozitiv, egal de energie între voi şi alte persoane. Cu toate acestea vindecarea şi transformarea personală poate însemna, de asemenea, faptul că vă eliberaţi de relaţiile în care nu vă puteţi exprima în mod corespunzător pe voi înşivă. Frecvent aceasta înseamnă că, chiar dacă iubiţi pe cineva foarte mult, va trebui să-i spuneţi la revedere, pentru că calea voastră interioară vă duce într-o direcţie diferită. Fie că este vorba de reînnoire sau de despărţire într-o relaţie, sunteţi cu toţii provocaţi să faceţi faţă celor mai profunde aspecte în acest domeniu al relaţiilor personale. Apelul inimii, al energiei bazate pe inimă care marchează Noua  Eră, a intrat în viaţa voastră de zi cu zi şi nu îl mai puteţi ignora.

Pentru a explica de ce relaţiile vă pot răni atât de mult şi să vă întoarcă viaţa cu susul în jos, aş dori să vă spun ceva despre ancestrala durere pe care o purtaţi în sufletul vostru. Este o durere foarte veche, mult mai veche decât această viaţă , mai veche chiar decât toate vieţile voastre anterioare pe pământ. Aş vrea să vă întoarceţi la durerea originală a naşterii voastre ca suflet.

"A fost odată ca niciodată ", totul a fost întreg şi indivizibil. Vă puteţi imagina asta? Lăsaţi-vă imaginaţia să zboare liber pentru un moment. Imaginaţi-vă: nu sunteţi într-un corp, sunteţi conştiinţă pură şi sunteţi o parte a unui câmp de energie uriaş care vă înconjoară într-un mod confortabil. Simţiţi că sunteţi parte din această unitate şi sunteţi îndrăgiţi fără condiţii. Simţiţi cum acest câmp de energie vă acoperă ca o plapumă imensă şi confortabilă, ca o energie iubitoare abundentă, care vă permite să exploraţi şi să vă dezvoltaţi în mod liber, fără a vă face să vă îndoiţi vreodată de dreptul vostru intrinsec de a fi cine sunteţi. Nu anxietate, nu frică. Aceste sentimente de confort şi de securitate au constituit condiţiile pre-naşterii voastre ca suflet individual. A fost un pântec cosmic. Chiar dacă este foarte îndepărtat de starea voastră actuală, inima voastră tânjeşte în continuare după acest sentiment de completitudine şi plinătate, sentimentul de siguranţă absolută pe care l-aţi experimentat în această plapumă de iubire şi de bunăvoinţă. Sentimentul de unitate vă reaminteşte că aţi fost Dumnezeu. Împreună în această plapumă de iubire voi l-aţi constituit pe Dumnezeu.

În această conştiinţă divină sau plapumă de iubire, s-a decis la un moment dat crearea unei noi situaţii. Este foarte dificil de pus în cuvinte umane dar, probabil, vă puteţi imagina că în Dumnezeu, această unitate de conştientizare, a existat o dorinţă pentru ceva diferit, ceva alfel decât unitatea. A fost, ca să spunem aşa, o dorinţă de experimentare. Atunci când eşti complet asimilat într-o plenitudine a finţei pure, nu experimentezi lucruri - pur şi simplu eşti. În ciuda extazului şi a siguranţei totale în această stare de a fi, a existat o parte a lui Dumnezeu, o parte din această conştiinţă cosmică, care a vrut să exploreze şi să evolueze. Această parte " s-a despărţit de sine."

Voi sunteţi această parte a lui Dumnezeu. La un moment dat conştiinţa voastră a fost de acord cu acest experiment de a ieşi din unitate şi de a deveni un "eu", o entitate în sine, o conştiinţă individuală definită. Acesta a fost un pas uriaş. Din adâncul fiinţei voastre aţi simţit că acest lucru a fost un lucru bun. Aţi simţit că dorinţa de creativitate şi de reînnoire a fost o aspiraţie pozitivă şi valoroasă. Cu toate acestea, momentul în care aţi ieşit de fapt din câmpul unităţii a fost dureros. Pentru prima dată în amintirea voastră, pentru prima dată în viaţa voastră aţi simţit o durere profundă. Aţi fost rupţi de manifestarea unui tărâm de iubire şi de siguranţă care era subînţeles pentru voi. Aceasta este durerea naşterii la care M-am referit. Chiar şi în timpul acestei prime experienţe intense a părăsirii, ceva în adâncul fiinţei voastre v-a spus că era în regulă, că aceasta a fost alegerea voastră. Dar durerea a fost atât de adâncă încât în straturile exterioare ale fiinţei voastre aţi devenit confuzi şi dezorientaţi. A devenit destul de greu să păstraţi legătura cu cunoaşterea profundă din interiorul vostru, nivelul interior la care sunteţi  Dumnezeu şi ştiţi că totul este bine.

Partea chinuită care a apărut în acel moment eu o numesc copilul interior. Sufletul vostru, individualitatea voastră unică, poartă în sine extremele unei cunoaşteri divine pure pe de o parte şi a unui copil cosmic traumatizat pe de altă parte. Această unitate a lui Dumnezeu şi a Copilului, a cunoaşterii şi a experienţei au pornit într-o lungă călătorie. Aţi pornit ca un suflet individual. Aţi început să investigaţi şi să experimentaţi cum este să fii un Eu, un individ definit.

Dumnezeu a transformat o parte din Sinele Divin în suflet. Sufletul are nevoie de experienţă pentru a-şi găsi din nou originile sale divine. Sufletul trebuie să trăiască, să experimenteze, să descopere, să se autodistrugă pentru a se recrea, în scopul de a simţi ce este sufletul cu adevărat, şi anume Dumnezeu. Dovada faptului că Sinele este unul şi întreg a fost distrusă şi a trebuit să fie recâştigată prin experienţă. Acest lucru,  în sine, a fost o faptă de mare creativitate. Naşterea conştiinţei Eu-lui a fost un miracol! Nu a mai existat niciodată înainte.

Adeseori încercaţi să transcendeţi graniţele Eu-lui, în scopul de a experimenta din nou unitatea şi adânca armonie. Puteţi spune că acesta este adevăratul scop al căutării voastre spirituale. Dar luaţi în considerare pentru o clipă: din punctul de vedere al lui Dumnezeu aici este Eu-l, separarea, care constituie un miracol! Starea de a fi UNA a fost o situaţie normală, " cum a fost întotdeauna." În  miracolul de a fi un suflet individual se află o frumuseţe imensă, bucurie şi putere creativă. Motivul pentru care voi nu experimentaţi aceasta este că încă vă mai luptaţi cu durerea naşterii voastre ca suflet. Undeva adânc în interiorul vostru ţipătul primar de frică şi de trădare răsună încă: este amintirea de a fi rupt de Mama / Tatăl tău, de omniprezenta plapumă de dragoste şi siguranţă.

În călătoria voastră prin timp şi experienţe aţi trecut prin atât de multe lucruri. Aţi încercat tot felul de forme diferite. Au fost o mulţime de încarnări în care nu aţi avut forma corpului uman, dar asta nu este atât de relevant acum. Ceea ce contează pentru mine în acest context este faptul că pe parcursul acestei istorii foarte lungi aţi fost călăuziţi de două motive diferite. Pe de o parte, a fost pofta de explorare, creare şi reînnoire şi pe de altă parte, a fost dorul de casă, sentimentul de a fi alungat din paradis şi o singurătate copleşitoare.

Prin partea aventuroasă, progresistă din voi înşivă, energia care v-a împins afară din pântecele cosmic, aţi experimentat şi aţi creat mult. Dar din cauza durerii naşterii voastre şi a dorului de casă pe care îl purtaţi în voi, aţi avut de a face cu o mulţime de traume şi deziluzii. Creaţiile voastre nu au fost, prin urmare, întotdeauna binevoitoare. În timpul călătoriilor voastre prin timp şi spaţiu aţi făcut lucruri pe care le-aţi regretat mai târziu - lucruri pe care le-aţi putea numi "rele" (în ghilimele). Aceste acţiuni au fost, din perspectiva noastră, pur şi simplu rezultatul deciziei de a plonja în experienţă şi de a vă aventura în necunoscut. Vedeţi, de îndată ce vă decideţi să deveniţi un individ, să vă rupeţi de la unitatea de sine evidentă, nu puteţi experimenta doar lumina. Trebuie să descoperiţi totul din nou. Deci veţi experimenta de asemenea şi întunericul. Veţi experimenta tot ce există, până la extreme.

În punctul vostru actual de evoluţie, începeţi să realizaţi că totul rezistă sau eşuează din puterea de a vă îmbrăţişa cu adevărat Eu-l. Este vorba despre a vă îmbrăţişa cu adevărat divinitatea voastră şi din această conştiinţă de sine, să experimentaţi bucuria şi abundenţa. În momentul naşterii voastre cosmice, în momentul în care dezolarea şi durerea v-au învăluit, aţi început să vă simţiţi mici şi nesemnificativi. Din acel moment, aţi început să căutaţi ceva care vă poate salva - o putere sau o forţă din afara voastră, un zeu, un lider, un partener, un copil, etc. În procesul de trezire pe care acum îl experimentaţi, vă daţi seama că siguranţa absolută pe care o doriţi nu o găsiţi în nimic din afara voastră, indiferent dacă este vorba de o mamă, un iubit sau un zeu. Oricât de puternic această dorinţă sau dorul de casă pot fi declanşate într-o relaţie deosebită, nu veţi găsi această siguranţă absolută acolo, nici măcar într-o relaţie cu Dumnezeu.

Lumina acestei flăcări a conştiinţei de sine interioare aduce atât de multă bucurie, un sentiment atât de profund de întoarcere acasă care vă pune toate relaţiile într-o nouă perspectivă. De exemplu, vă simţiţi mai puţin preocupaţi de lucrurile pe care alte persoane vi le spun. Dacă cineva vă critică sau nu are încredere în voi, nu o luaţi automat în mod personal. Vă simţiţi mai puţin afectaţi sau dornici să reacţionaţi. Lăsaţi să treacă mai uşor iar nevoia de a vă apăra, atât pe voi cât şi pe alţii se evaporă. Atunci când sunteţi cu uşurinţă afectaţi emoţional de ceea ce o altă persoană crede despre voi, acest lucru indică faptul că în interior există un dispreţ de sine care vă face să daţi credit opiniilor negative ale altora. Nu veţi rezolva acest dispreţ de sine prin înlocuirea unui conflict cu altul, ci numai mergând în interior şi intrând în contact cu rănile emoţionale din interiorul vostru. Acestea sunt mult mai vechi decât în acel moment specific de respingere.

 De fapt, toate durerile cauzate de respingere, toate durerile relaţiei, se întorc la durerea originară, durerea nevindecată a naşterii. Aceasta poate părea ca şi cum aş face un pas uriaş aici pentru că sunt tot felul de situaţii complexe în relaţii care par să indice faptul că, cauza se află mai aproape. Poate părea că durerea este cauzată de ceva ce partenerul vostru a făcut sau nu a făcut. Poate părea ca şi cum ceva din  afara  voastră provoacă durerea. Şi, prin urmare, credeţi că soluţia la problema voastră se află în comportamentul celuilalt. Dar permiteţi-mi să vă spun ceva : în mod fundamental lucraţi pentru vindecarea unei dureri ancestrale din interiorul vostru. Dacă nu sunteţi conştienţi de acest lucru, puteţi uşor să vă încurcaţi în relaţii problematice care pot fi extrem de dureroase.

Mai ales în relaţiile bărbat / femeie (relaţiile de dragoste), încercaţi frecvent să creaţi un fel de unitate şi de siguranţă între voi care seamănă cu starea primitivă de unitate de care vă amintiţi vag. Subconştient voi încercaţi să recreaţi sentimentul de a fi confortabil înfăşuraţi într-o plapumă de dragoste şi acceptare necondiţionată. Copilul care este în voi strigă  după acceptarea necondiţionată. Totuşi, dacă copilul din voi îmbrăţisează copilul din partenerul vostru,  adesea rezultă o strânsoare sufocantă care blochează ambii parteneri în exprimarea sinelui autentic.

Ce se întâmplă este că deveniţi dependenţi emoţional şi aveţi nevoie de dragostea sau de aprobarea altei persoane pentru bunăstarea voastră. Dependenţa întotdeauna duce la probleme de putere şi de de control, pentru că a avea nevoie de cineva este egal cu dorinţa de a-i controla comportamentul . Acesta este începutul unei relaţii distructive. Să renunţi la individualitatea ta într-o relatie, condus de un dor subconştient pentru unitate absolută, este distructiv faţă de voi înşivă, precum şi faţă de alte persoane.

Adevărata dragoste dintre doi oameni arată ca două câmpuri de energie care pot  funcţiona în deplină independenţă unul de celălat. Fiecare câmp de energie este o unitate în sine şi se conectează la altul pe baza acestei unităţi. În relaţiile în care partenerii sunt dependenţi unul de celălat, veţi găsi o luptă necoordonată pentru "întregul organic," ei nu doresc sau nu sunt capabili să funcţioneze unul fără celălalt. Acest lucru conduce la o încurcătură de energii care pot fi observate în domeniile aurice sub forma cordoanelor de energie prin care partenerii se alimentează reciproc. Ei se hrănesc cu energiile ataşate de dependenţă şi de control. Acest tip de energie încurcată indică faptul că nu vă asumaţi răspunderea pentru voi înşivă, că nu faceţi faţă vechilor răni ale sufletului pe care doar voi le puteţi vindeca. Numai dacă voi vă abordaţi această durere profundă şi vă asumaţi responsabilitatea, veţi vedea că nu aveţi niciodată nevoie de altcineva pentru a fi întregi şi vă veţi elibera de aspectul distructiv al relaţiei.

Relaţiile karmice

În acest context, Aş dori să spun ceva despre relaţiile karmice. Prin aceasta Eu înţeleg relaţiile dintre oameni care s-au cunoscut în alte vieţi şi care au experimentat emoţii intense unul cu privire la celălalt. Semnul distinctiv al unei relaţii karmice este că partenerii poartă în ei emoţii nerezolvate cum ar fi vina, frica, dependenţa, gelozia, furia sau ceva de acest tip. Din cauza acestei încărcături emoţionale nerezolvate, se simt atraşi unul de celălalt într-o altă încarnare. Scopul reîntâlnirii este de a oferi oportunitatea rezolvării problemei de faţă. Aceasta se întâmplă prin recrearea aceleaşi probleme într-o scurtă perioadă de timp. Când se întâlnesc prima dată, "jucătorii" karmici simt un îndemn imperios să se apropie unul de altul şi după un timp ei încep să  repete modelele vechilor lor roluri emoţionale. Scena a fost acum pregătită pentru a face faţă vechii  probleme încă o dată şi poate de a o rezolva într-un mod mult mai luminat. Scopul spiritual al reîntâlnirii pentru ambii parteneri este ca ei să facă alte alegeri decât cele pe care le-au făcut în timpul vieţii anterioare.

Am de gând să dau un exemplu aici. Imaginaţi-vă o femeie care, într-o viaţă anterioară, a avut un soţ care a fost destul de posesiv şi autoritar. Pentru un timp ea a acceptat acest lucru, dar la un moment dat a decis că a fost de ajuns şi a rupt relaţia. După un timp soţul s-a sinucis. Femeia a avut remuşcări. A crezut că ea era de vină. Nu ar fi trebuit să-i mai dea încă o şansă? Ea a resimţit  această vinovăţie pentru tot restul vieţii ei.

Într-o altă viaţă ei se întâlnesc din nou. Există o atracţie ciudată între ei. La început, bărbatul este extrem de fermecător şi ea este în centrul atenţiei sale. O adoră. Ei încep o relaţie. Dar, din acest moment el devine tot mai gelos şi posesiv. O suspectează de adulter. Ea se trezeşte într-o luptă interioară. Este furioasă şi supărată că o acuză pe nedrept, dar simte, de asemenea, o obligaţie ciudată să fie iertătoare şi să-i mai dea o şansă. Este un om rănit, crede ea, nu poate fi ajutat dacă  are această teamă de a fi abandonat. Poate îl pot ajuta să treacă peste asta. Ea îşi justifică comportamentul în acest fel, dar, de fapt, ea permite încălcarea graniţelor sale personale. Relaţia îi afectează în mod negativ stima de sine.

Alegerea cea mai eliberatoare pentru femeie ar fi acum să rupă relaţia şi să plece pe drumul ei, fără nici un sentiment de vinovăţie. Durerea şi frica soţului ei nu sunt responsabilitatea ei. Durerea lui şi sentimentul ei de vinovăţie au condus la o relaţie distructivă. Relaţia lor era deja încărcată emoţional, din cauza unei alte vieţi. Scopul reîntâlnirii este că femeia trebuie să înveţe să lase lucrurile să meargă fără sentimente de vinovăţie şi că bărbatul trebuie să înveţe să stea pe propriile lui picioare din punct de vedere emoţional. Aşa că singura soluţie reală este să rupă relaţia. Soluţia pentru karma femeii este să se elibereze de sentimentul de vinovăţie o dată pentru totdeauna. Greşeala pe care ea a făcut-o în timpul fostei ei vieţi nu a fost faptul că şi-a abandonat soţul ci că s-a simţit responsabilă pentru sinuciderea lui. Plecarea soţiei lui în această viaţă îl confruntă din nou pe soţ cu propria lui durere şi teamă şi mai degrabă îi oferă o nouă oportunitate pentru a face faţă acestor emoţii decât de a scăpa de ele.

Puteţi recunoaşte o întâlnire karmică prin faptul că simţiţi imediat cealaltă persoană ciudat de familiară. Destul de des, există, de asemenea, o atracţie reciprocă, ceva convingător în aer, care vă îndeamnă să fiţi împreună şi să vă descoperiţi unul pe celălat. În cazul în care oportunitatea este disponibilă, această atracţie puternică se poate transforma într-o relaţie de iubire sau o dragoste nebună. Emoţiile pe care le experimentaţi pot fi atât de copleşitoare încât credeţi că v-aţi întâlnit sufletul geamăn. Cu toate acestea lucrurile nu sunt ceea ce par a fi. Într-o astfel de relaţie vor exista întotdeauna probleme care, mai devreme sau mai târziu vor ieşi la iveală. De multe ori partenerii se implică într-un conflict psihologic, care are puterea, controlul şi dependenţa ca ingrediente principale. Prin aceasta ei repetă o tragedie pe care în subconştient o recunosc dintr-o viaţă anterioară. Într-o viaţă trecută ei ar fi putut fi iubiţi, părinte şi copil, şef şi subordonat, sau un alt tip de relaţie. Dar amândoi au simţit în fiecare o durere interioară profundă  prin acte de infidelitate, abuz de putere sau, prin contrast, o afecţiune prea puternică. A fost un conflict profund între ei care a provocat răni adânci şi traume emoţionale. Acesta este motivul pentru care forţele de atracţie, precum şi cele de respingere pot fi atât de violente atunci când aceste întâlniri au loc într-o nouă întrupare.

Invitaţia spirituală pentru toate sufletele care sunt energetic încurcate în acest fel este de a se lăsa reciproc să plece şi să devină "entităţi-de sine-stătătoare," libere şi independente. Relaţiile karmice cum sunt menţionate aici nu sunt aproape niciodată, pe termen lung, relaţii stabile, iubitoare. Ele sunt mai degrabă relaţii distructive, decât relaţii de vindecare. Destul de des, scopul de bază al întâlnirii este de a reuşi fiecare să-l elibereze pe celălat. Acest lucru este ceva ce nu ar putea fi realizat prin una sau mai multe vieţi trecute, dar acum este o altă oportunitate de a se elibera reciproc, prin iubire.

Dacă vă aflaţi voi înşivă într-o relaţie care este caracterizată de emoţii intense, care evocă multă durere şi suferinţă, dar din care nu vă puteţi elibera, vă rog să înţelegeţi că nimic nu vă obligă să staţi cu o altă persoană. De asemenea, pricepeţi că emoţiile intense mai des se raportează la o durere profundă decât la iubirea reciprocă. Energia iubirii este în esenţă, calmă şi liniştită, veselă şi inspiratoare. Nu este grea, obositoare şi tragică. Dacă o relaţie începe să aibă aceste trăsături, este timpul să o lăsaţi să plece mai degrabă decât să "lucraţi la ea" încă o dată.

Uneori, vă convingeţi că trebuie să rămâneţi împreună pentru că "împărţiţi karma" şi pentru că trebuie  "să faceţi lucrurile împreună". Voi faceţi apel la natura karmei ca argument pentru prelungirea relaţiei, în timp ce amândoi suferiţi atât mult.  De fapt, voi distorsionaţi conceptul de karmă aici. Voi nu vă plătiţi karma împreună; karma este individuală. Karma ca miză în astfel de relaţii după cum am menţionat înainte de multe ori presupune eliberarea completă, retragerea dintr-o astfel de relaţie în scopul de a experimenta că sunteţi întregi voi înşivă. Din nou, rezolvarea karmei este ceva ce faci pe cont propriu. O altă persoană poate atinge sau declanşa ceva în voi, ceva care creează o mare dramă între voi. Dar singura voastră sarcină şi provocare rămâne să vă rezolvaţi propriile voastre răni interioare, nu problemele celeilalte persoane. Sunteţi responsabili doar pentru voi înşivă.

Acest lucru este important de înţeles deoarece este una dintre principalele capcane în relaţii. Voi nu sunteţi responsabili pentru partenerul vostru şi partenerul vostru nu este responsabil pentru voi. Soluţia problemelor voastre nu se află în comportamentul celeilalte persoane. Uneori sunteţi atât de conectaţi la copilul interior al partenerului vostru, interiorul rănit din punct de vedere emoţional, încât simţiţi că voi sunteţi cel care îl va "salva". Sau partenerul vostru ar putea încerca acelaşi lucru cu voi. Dar acest lucru nu va funcţiona. Veţi consolida emoţiile neputinţei şi victimizării în cealaltă persoană, aşa încât ar fi mai util dacă în cele din urmă, aţi trage linie şi v-aţi ocupa doar de voi. Este destinaţia voastră să fiţi capabili să vă simţiţi întregi şi compleţi, cu desăvârşire pe cont propriu. Aceasta este cea mai importantă condiţie pentru o relaţie cu adevărat împlinită.

Vindecarea relaţiilor

Există relaţii de vindecare şi există relaţii distructive. O caracteristică a relaţiilor de vindecare este ca partenerii să se respecte reciproc aşa cum sunt, fără a încerca să se schimbe reciproc. Ei simt multă plăcere unul în compania celuilalt, dar ei nu se simt neliniştiţi, disperaţi sau singuri dacă celălalt nu este prin preajmă. În acest tip de relaţie  oferi înţelegere, susţinere şi încurajare pentru cel pe care îl iubeşti, fără a încerca să-i rezolvi problemele. Este libertate şi pace în relaţie. Desigur, pot exista neînţelegeri din când în când, dar emoţiile pe care ele le aduc sunt de scurtă durată. Ambii parteneri sunt pregătiţi să ierte. Există o conexiune de inimă între ei ca urmare a faptului  că ei nu preiau emoţiile celuilalt sau greşelile lor personale. Pentru că ei nu trebuie să declanşeze un strat mai profund de durere, ei nu le acordă o importanţă atât de mare. Din punct de vedere emoţional ambii parteneri sunt independenţi. Ei îşi trag puterea şi bunăstarea nu din aprobarea sau prezenţa  partenerului lor. El sau ea nu trebuie să umple un gol în vieţile lor, dar adaugă ceva nou şi esenţial.

Într-o relaţie de vindecare partenerii se pot cunoaşte dintr-una sau mai multe vieţi anterioare. Dar în aceste cazuri nu prea există o povară emoţională karmică aşa cum este descrisă mai sus. Cele două suflete s-au putut cunoaşte într-o viaţă anterioară într-un mod care a fost în esenţă, de încurajare şi susţinere. Ca prieteni, parteneri sau ca părinte şi copil, s-au recunoscut reciproc ca suflete pereche. Acest fapt creează o legătură indisolubilă de-a lungul mai multor vieţi.

Să vă dau un alt exemplu. Un tânăr creşte într-o familie săracă undeva în Evul Mediu. El este prin natura lui blând şi sensibil şi nu se încadrează foarte bine în mediul din jurul lui. Familia lui este formată din oameni care muncesc din greu, mai degrabă brute decât oameni, care puţin se gândesc la natura sa visătoare, nepractică. Când creşte, el intră într-o mănăstire. Nu este fericit cu adevărat nici aici, pentru că viaţa este bine reglementată şi există puţină căldură umană sau comunicare între oamenii care trăiesc acolo. Există totuşi un om care este un pic diferit. Este un preot care are un rang mai mare, dar care nu are nici un aer de autoritate şi care este cu adevărat interesat de el. Din când în când îl întreabă cum merg lucrurile şi îi dă de făcut câteva treburi plăcute cum ar fi grădinăritul. De fiecare dată când se uită unul la altul există un sentiment de recunoaştere, o simpatie între ei. Este o legătură tăcută, din inimă. Deşi nu se întâlnesc foarte des şi nici nu vorbesc foarte mult, preotul este o sursă de speranţă şi încurajare pentru tânăr.

Într-o viaţă următoare acest om este femeie. Din nou, ea are un caracter blând şi visător şi are probleme în a sta pe picioarele ei. Când devine adultă ea se împotmoleşte într-o căsătorie cu un om care este autoritar şi face pe şeful. La început, ea a fost înşelată de distincta, puternica lui charismă, dar mai târziu ea îşi dă seama că dominaţia lui o limitează şi o asupreşte. Cu toate acestea, ea consideră că este foarte dificil să se elibereze de el. La locul ei de muncă, uneori, ea menţionează subiectul unui coleg, un om oarecum mai în vârstă. El o încurajează să stea pe picioarele ei şi să rămână credincioasă nevoilor ei. De fiecare dată când vorbeşte cu el, intuitiv, ea ştie că el are dreptate. Apoi, după o accentuare a conflictului interior ea divorţează de soţul ei. Legătura cu colegul ei se schimbă acum. Ea simte afecţiune pentru el. El se dovedeşte a fi singur. Ea simte atât de multă linişte cu el şi i se pare că se cunosc dintotdeauna. Ei încep o relaţie, care este afectuoasă, relaxată şi încurajatoare pentru amândoi. Simpatia care curgea între ei într-o viaţă anterioară acum se conturează ca o relaţie împlinită de soţ şi soţie.

Aceasta este o relaţie de vindecare. Femeia a luat o decizie esenţială în a-şi lăsa soţul şi a alege pentru ea însăşi. Prin aceasta ea şi-a afirmat independenţa ei emoţională. Acest lucru a creat baza pentru o relaţie iubitoare, bine echilibrată cu un suflet potrivit.

Suflete gemene

În acest punct aş dori să spun ceva despre conceptul de suflete gemene, probabil familiar vouă tuturor. Ideea de suflete gemene exercită o atracţie profundă asupra voastră. Cu toate acestea, este potenţial destul de periculoasă, deoarece poate fi interpretată într-un mod care mai degrabă întăreşte durerea naşterii şi dependenţa emoţională în fiecare dintre voi, decât o rezolvă. Acest lucru se întâmplă atunci când concepţia voastră despre conceptul de suflete gemene este că există o altă persoană care vi se potriveşte perfect şi care vă face să vă simţiţi întregi. Acesta este conceptul vostru de suflet geamăn şi anume că ar fi jumătatea voastră. Apoi presupuneţi că unitatea şi siguranţa care vă lipsesc atât de profund o veţi regăsi în altcineva care este perechea perfectă pentru voi.

În conformitate cu această noţiune imatură de suflete gemene, sufletele sunt considerate a fi două jumătăţi, care împreună formează o unitate. De obicei, cele două jumătăţi sunt masculin şi feminin. Deci, această noţiune nu doar că vă sugerează că sunteţi incompleţi, dar, de asemenea, că sunteţi în esenţă, de sex masculin sau feminin. Puteţi vedea, probabil, că această noţiune de suflete gemene nu este sănătoasă sau vindecătoare din punct de vedere spiritual. Vă face dependenţi de ceva din afara voastră. Ea neagă originea  voastră divină ce implică că eşti tot, şi bărbat şi femeie, şi că eşti întreg şi complet în tine însuţi. Se creează tot felul de iluzii care vă duc departe de casă. Şi prin "casă" Vreau să spun propria voastră persoană, divinitatea voastră, "Eu-l."  Nici un suflet nu este menit să fie jumătatea altuia.

Sufletele gemene chiar există şi ele sunt literalmente ceea ce implică cuvântul: sunt gemene. Ele sunt suflete cu acelaşi "ton sentimental" sau vibraţie, sau aţi putea spune cu acelaşi moment al naşterii, ca şi în cazul gemenilor biologici.Timpul special al naşterii, acest moment unic în timp şi spaţiu, are o încărcătură sentimentală unică percepută în interiorul sufletelor care vin la viaţă. Ele nu sunt dependente unul de altul în nici un fel. Ele nu sunt nici bărbat, nici femeie. Dar ele sunt cu siguranţă acordate cu alte spirite înrudite.

Care este motivul pentru crearea sufletelor gemene? De ce există? Voi de multe ori credeţi că raţiunea de a fi pentru ceva este efectul procesului de învăţare. Dar acesta nu este cazul sufletelor gemene. Motivul pentru existenţa sufletelor gemene nu este de a învăţa ceva. Scopul este pur şi simplu bucuria şi creativitatea. Sufletele gemene nu au nici o funcţie în cadrul dualităţii. Vă veţi întâlni sufletul geamăn atunci când veţi transcende dualitatea, atunci când vă veţi identifica din nou cu Dumnezeu în interiorul vostru, care este întreg şi nedivizat şi care este capabil să ia orice formă sau înfăţişare. Sufletele gemene se întâlnesc din nou în călătoria lor înapoi spre casă.

Să ne întoarcem pentru un moment la începutul călătoriei. În momentul în care ieşiţi din starea de unime şi deveniţi un individ, intraţi în dualitate. Dintr-o dată este întuneric şi lumină, mare şi mic, bolnav şi sănătos, etc. Realitatea este divizată. Nu mai aveţi nici un cadru de referinţă pentru cine sunteţi cu adevărat. La început, v-aţi luat identitatea din "fiind-o parte-din-întreg". Acum sunteţi o singură parte ruptă expresie a întregului. Dar, fără ştirea voastră conştientă, cineva care este egal cu voi vă însoţeşte, cineva care vă seamănă cât mai mult cu putinţă. Aţi împărţit "acelaşi spaţiu" în plapuma unimii, atât de aproape unul de celălat încât nu aţi ştiut că sunteţi doi până nu v-aţi născut. Ceea ce-i leagă pe cei doi tu este ceva dincolo de dualitate, ceva anterior istoriei dualităţii. Acest lucru este greu de exprimat în cuvinte în mod corespunzător, pentru că sfidează definiţiile voastre obişnuite ale identităţii în care sunteţi fie unul fie doi şi nu puteţi fi ambele în acelaşi timp.

Acum, aţi fost amândoi programaţi într-o călătorie, un drum lung cu multe experienţe. Amândoi tu aţi experimentat extremele dualităţii, pentru a descoperi treptat că esenţa voastră nu se află în dualitate, ci în afara acesteia, în ceva care-i stă la bază. De îndată ce aţi devenit profund conştienţi de această unime de bază, călătoria voastră înapoi începe. Încetul cu încetul vă simţiţi mai puţin ataşaţi de lucrurile exterioare cum ar fi puterea, faima, banii sau prestigiul. Înţelegeţi din ce în ce mai mult că cheia nu este ceea ceexperimentaţi  ci cum  experimentaţi. Vă creaţi propria fericire sau suferinţă prin starea voastră de conştiinţă. Vă descoperiţi puterea propriei  voastre conştiinţe.

După ce aţi trecut prin toate maximele şi minimele dualităţii va exista un moment în care vă veţi întâlni sufletul geamăn. În energia şi înfăţişarea sufletului vostru geamăn, veţi recunoaste o parte foarte profundă din voi, esenţa voastră de dincolo de dualitate, şi prin această reală recunoaştere veţi începe să vă înţelegeţi mai bine pe voi înşivă şi să deveniţi conştienţi de cine sunteţi cu adevărat. Geamănul vostru este un cadru de referinţă pentru voi, care vă poartă în afara credinţelor limitate despre voi înşivă pe care le-aţi avut în timpul vieţii voastre şi în vieţile anterioare. V-aţi eliberat de a vedea această oglindire a voastră în geamănul vostru, este ca un memento şi nu are nimic de-a face cu dependenţa emoţională. Întâlnirea voastră ajută ca fiecare dintre voi să devină mai puternic şi mai conştient de sine ca individ, exprimând creativitatea şi iubirea voastră pe pământ. Aceasta vă accelerează călătoria de întoarcere, deoarece vă ajută să vă ridicaţi la un nivel mai înalt de unitate în timp ce vă păstraţi şi vă exprimaţi pe deplin Eu-l vostru, individualitatea voastră unică.

În cele din urmă suntem cu toţii unul. Noi suntem susţinuţi de o energie care este universală în noi toţi. Dar, în acelaşi timp, există o individualitate în noi toţi. Sufletul geamăn este într-o anumită măsură, legătura dintre individualitate şi unitate. Este ca o piatră de temelie a unităţii. Dacă vă conectaţi cu sufletul vostru geamăn conştient şi material, vă va duce la crearea a ceva nou: o energie terţă, care se naşte din acţiunea lor combinată. Această energie ajută întotdeauna la sporirea conştientizării unităţii pe o scară mai mare decât o fac doar două dintre ele. Pentru că sunt în drum spre casă, sufletele gemene se simt inspirate să ancoreze energiile de iubire şi de unitate pe pământ şi fac acest lucru într-un mod care corespunde propriilor lor talente şi competenţe unice. În acest mod, iubirea sufletelor gemene pune piatra de hotar între "fiind unul" şi "fiind Una".

Există o legătură interioară profundă între sufletele gemene, dar asta nu schimbă cu nimic faptul că acestea sunt unităţi complete ele însele. Alăturarea lor aduce iubire şi bucurie şi reunirea lor sporeşte creativitatea şi autoîmplinirea. Ele se susţin reciproc fără a cădea în capcanele dependenţei sau dependenţei emoţionale. Iubirea dintre sufletele gemene nu este menită să le facă pe fiecare complete, ci să creeze ceva nou: în loc ca cele două să devină una, cele două vor deveni trei.

Vindecarea durerii naşterii cosmice

Vă veţi întâlni sufletul geamăn la un moment dat. Vă rog să lăsaţi această cunoaştere să fie suficientă pentru voi. Încercaţi să nu rămâneţi cu speranţe şi aşteptări care vă scot din aici-şi-acum. Ceea ce contează în acest moment este faptul că vă daţi seama pe deplin că dragostea şi dorinţa de siguranţă pe care o vreţi stăruitor sunt prezente în interiorul vostru. Cheia este să realizaţi că această absolută auto-acceptare nu vă poate fi niciodată oferită de către nimeni altcineva, nici măcar de sufletul geamăn.

Nu numai în relaţiile de dragoste, dar, de asemenea, în relaţiile părinte-copil, există tentaţia de a găsi unitatea absolută sau de siguranţă în ceilalţi. Gândiţi-vă la un părinte care în secret vrea ca copilul lui să realizeze toate visele pe care el nu şi le-a îndeplinit, sau un copil care a crescut şi care încă se agaţă de părinţii lui şi îi consideră a fi un refugiu absolut sigur.

Este important să deveniţi conştienţi de dinamica şi motivele care stau la baza relaţiilor voastre şi să le vindecaţi în lumina conştiinţei voastre. Dorul de casa voastră cosmică nu va fi vindecat de către sau într-o relaţie. Acest lucru va fi realizat de voi singuri, prin deplina realizare a cine sunteţi voi, prin realizarea luminii, frumuseţii şi divinităţii voastre. Aceasta este destinaţia călătoriei.

De asemenea, nu veţi reveni la starea de unitate din care aţi venit."Plapuma de dragoste", din care v-aţi născut a constituit stadiul de embrion. Acum aţi devenit dumnezei maturi. Veţi crea un câmp de siguranţă absolută şi iubire din inima voastră şi veţi permite altora să se împărtăşească din ea fără nici o condiţie. Aceasta este esenţa lui Dumnezeu: iubirea necondiţionată care radiază, crează şi preţuieşte fără nici o agendă, fără nici un calcul.

Aş vrea să vă rog acum să staţi în linişte câteva momente şi să vă simţiţi cu adevărat Eu-l, fiinţa voastră unică, în voi înşivă. Dacă sunteţi înconjuraţi de oameni, pentru un moment simţiţi-vă "Eu-l" foarte puternic. Necondiţionat, sunteţi această parte a lui Dumnezeu. Nu este ceva ce poate fi luat de la voi, este prezenţa de netăgăduit al lui ESTE.

Şi acum simţiţi cum această realitate de netăgăduit a prezenţei Eu poate fi o sursă de bucurie şi de tărie pentru voi. Spuneţi da miracolului propriei voastre fiinţe şi îmbrăţişaţi-l. Da, eu sunt Eu. Eu sunt separat şi unic, propria-mi fiinţă. Eu mă pot conecta profund cu alţii, dar, de asemenea, să rămân pentru totdeauna "Eu." Aţi putea crede că în spatele acestui adevăr se află singurătate şi pustiire, dar vă rog să treceţi dincolo de aceste gânduri şi să simţiţi puterea şi vitalitatea din voi. Dacă într-adevăr spuneţi da individualităţii voastre, veţi experimenta încredere de sine şi credinţă. Pe această bază veţi crea relaţii iubitoare iar singurătatea şi pustiirea se vor dizolva.

Atunci când sentimentele de singurătate şi pustiire vă copleşesc, luaţi copilul din voi în poală. Observaţi durerea în acest copil. Este dorul de siguranţa totală, cunoscută odată ca  embrion. El vrea să vadă acea siguranţă reflectată pe faţa partenerului vostru, pe faţa copilului vostru, pe faţa mamei sau tatălui vostru, pe faţa unui terapeut. Apoi arătaţi-i  copilului faţa voastrăVoi aveţi faţa unui înger pentru acest copil. Voi sunteţi meniţi să vindecaţi acest copil, în modul cel mai absolut pe care îl puteţi visa. Nici eu, nici vreun alt "maestru" nu este capabil să o facă pentru voi. Noi vă putem arăta doar direcţia. Voi înşivă sunteţi salvatorii voştri. 

În final, aş dori să vă invit să simţiţi comuniunea noastră pentru un moment. Chiar dacă nu sunteţi prezenţi şi doar citiţi acest material, simţiţi conectarea noastră. Nu vă concentraţi pe individualitate acum, ci pe comuniunea noastră într-un mod foarte liber şi uşor. Simţiţi energia, simţi ceea ce ne aduce împreună. Este o dorinţă pentru o stare de plenitudine. Acum, imaginaţi-vă că suntem înconjuraţi de cea mai puternică energie care există, energia sinelui vostru trezit, energia îngerului din voi. Să ne permitem să respirăm în această energie şi să stăm un minut pentru a simţi profund puterea sa.

 Vă mulţumesc pentru prezenţa voastră.

© Pamela Kribbe


Traducere Monica Poka
sursa:  http://dincolo-de-mine-sunt-eu.blogspot.ro/2014/03/relatiile-in-noua-era.html
Trimiteți un comentariu