Pagini

miercuri, 23 aprilie 2014

Misiunea personala

       
     


            Se intampla tot mai des in ultima perioada sa vorbesc cu diverse persoane despre misiunea personala si de cele mai multe ori discutiile se invart in jurul temerilor, al spaimei ca daca nu isi vor implini misiunea personala vor fi, intr-un fel sau altul pedepsite, ca diferite boli au aparut ca urmare a faptului ca nu si-au descoperit ori nu si-au urmat misiunea. Intrebarea fireasca - si care crezi ca este misiunea ta personala? - da la iveala raspunsuri al caror far calauzitor este mereu exteriorul: sa fiu profesor / maestru / calugar / terapeut / sa fac X sau Y. Oare? Nu cumva confundam rolurile pe care ni le asumam sau nu cu esenta care le genereaza? La ce ar folosi cuiva sa fie terapeut, sau preot, sau profesor, sau muncitor, agricultor, activist in fel si fel de asociatii si ONG-uri, daca acest lucru il conditioneaza? La ce bun ar folosi cuiva? Toate aceste iluzii sunt doar plasmuiri ale mintii care ne poarta intre trecut si viitor. Si atunci cand este lasata sa zburde, mintea este un maestru in crearea de spaime, conditionari, ne sopteste ca trebuie sa fim una sau alta, ca vesnicia ne este amenintata de cine stie ce fantasme. Mintea stie ca, daca ne ofera ragazul clipei prezente, vom descoperi ca acel trebuie care ne da fiori este doar o iluzie. Stie ca va veni o zi in care vom deschide portile propriei lumini si vom intelege ca putem alege... si in acel moment devenim liberi, povara dispare, pedeapsa nu-si mai are rostul. 
                 Fiecare este liber sa aleaga, poate urma o cale sau alta, o manifestare sau alta. Nimeni nu e fortat sa fie sau sa devina ceva sau cineva anume. Nimeni nu se naste victima ori calau, nimeni nu se naste pentru a suferi sau a oprima. Mintea este cea care impleteste iluzie dupa iluzie inlantuindu-ne, astfel incat sa uitam ca, in esenta, suntem lumina libera sa isi creeze propriul drum.
                 Singura misiune pe care o avem toti si fiecare in parte este cea de a manifesta lumina, de a da forma aici si acum luminii din noi insine. Suntam aici pentru a manifesta nemanifestatul, pentru a creste in iubire si a manifesta iubirea. Restul sunt aspecte, roluri pe care ni le asumam pentru a face ca iubirea, lumina sa se manifeste in planul material. Profesorul nu este mai sus decat muncitorul, maestrul nu este mai sus decat cel care matura strada, chelnerul nu este mai jos decat preotul... Toti am venit pentru a invata sa fim maestrii ai luminii, indiferent de calea pe care o urmam, nu rolul este esential, ci iubirea care-i da viata. Cand intelegem acest lucru incepem sa cream in bucurie, sa ne urmam glasul inimii fara teama si pasim in vesnicie.
Trimiteți un comentariu