Pagini

miercuri, 28 mai 2014

Luna Noua in Gemeni - 28 Mai 2014








In aceasta seara se formeaza Luna Noua in Gemeni (la ora 21:39, ora Romaniei). Neptun are un cuvant important de spus in aceasta perioada, avand grija sa ne reaminteasca ca oamenii si situatiile ne pot induce in eroare. E o perioada plina de iluzii (Neptun este un caleidoscop de iluzii frumoase), asa ca e ideal sa ne aducem aminte ca de obicei faptele vorbesc mai bine decat o fac cuvintele. Vezi ce vrei sa vezi, auzi doar ce vrei sa auzi... in loc sa imbratisezi adevarul.

Neptun este faimos si pentru marile dezamagiri pe care le provoaca in dragoste, asa ca cea mai buna strategie in aceasta perioada este sa stam cat mai treji si mai prezenti. Cand te uiti la o persoana, ai grija sa o vezi asa cum este ea si nu cum iti doresti tu de fapt sa fie (se aplica si pentru situatii). Nu te lasa pacalit de promisiuni, ghideaza-te dupa fapte.

Este un moment de revenire la vibratia noastra naturala, un moment in care acceptam doar adevarul nostru. Aceasta perioada este ca o renastere, iar Creatorul isi doreste sa ne vindece si sa ne ofere puterea personala inapoi.

Ce ai face daca nu ai avea pic de frica?

E timpul sa fim ghidati de inima si de credintele noastre. Cand ne aliniem cu dorintele inimii, suntem pe cea mai buna carare si putem crea viata pe care ne-o dorim cu adevarat.

Mesajul acestei perioade este sa invatam sa ascultam (atat ce este spus, cat si ce nu este spus) si sa comunicam, sa ne ascultam intuitia pentru ca ea nu da gres niciodata. Poate ca mintea vede si aude ce isi doreste ea, insa inima aude si spune doar adevarul.

Poate ca ultimele luni au fost pline de provocari pentru multi dintre noi, poate ca am avut parte de o trezire mai brutala, insa lucrurile incep sa se aseze si intrebarea este: Ce iti doresti sa faci mai departe? Indicat este sa ne infruntam fricile si sa ne miscam incet si intuitiv.

Aceasta perioada este una care poate vindeca niste lectii karmice foarte vechi, ce au stat adanc inradacinate in noi pana acum, insa pentru a le lasa sa plece e nevoie de munca si din partea noastra. Multe dintre aceste lectii karmice sunt legate de relatii, sunt grele, dar necesare si vindecarea lor poate aduce o crestere spirituala majora.

Se poate ca aceasta Luna Noua in Gemeni sa ne gaseasca putin dezorientati si confuzi, insa daca analizam doar cu mintea s-ar putea sa nu gasim un raspuns. Ofera-ti zilnic timp pentru meditatie si stai de vorba cu inima ta, ea o sa-ti spuna exact ce trebuie sa faci.

Surse: Divine Harmony, Dipali Desai, Simone Butler, Kelley Rosano
Traducere: Elena Ivan

sursa: http://www.astrocafe.ro/articole/articole-24/articol-luna_noua_in_gemeni_28_mai_2014-4343

Noua Eră a început



Mesaj de la Jeshua prin Pamela

Dragi prieteni,

Noua Eră a început. Eu sunt Jeshua. Sunt aici cu voi și vă spun cu bucurie: suntem acolo, Noua Eră a început! O nouă lume se desfășoară în voi și în jurul vostru. A început, un nou Pământ se dezvoltă. Și vechiul, realitatea vechiului Pământ, după cum puteți vedea, se destramă și colapsează. Puteți vedea zilnic, la știri, că asta se întâmplă prin evenimentele care au loc la nivel global și, deasemenea, la nivel mai mic în oamenii din jurul vostru, care sunt în criză. Ei sunt prinși în dezastrele personale, în chestiunile financiare, în probleme legate de relații sau de sănătate, aparent din cauza unor circumstanțe din afara lor. Toate aceste evenimente funcționează ca niște catalizatori, ca apeluri de trezire, care vă obligă să mergeți foarte adânc în voi și să începeți să căutați ce este cu adevărat acolo. Ce veți găsi acolo, și de fapt care sunt rațiunile voastre, cât de puternici sunteți? Ce siguranță aveți că acolo veți găsi numai ceea ce vă aparține vouă și care este independent de ceea ce se întâmplă în lumea exterioară? Găsiți o bază solidă în interior sau vi se va părea ca și cum ați cădea într-o prăpastie fără fund plină de nesiguranță, frică și disperare? Asta este ceea ce o criză, o criză reală, face cuiva.  Sunteți lipsiți de toate certitudinile și totul devine un risc în viața voastră. Asta face oamenilor evoluția conștiinței în această eră, atât la nivel macro, în politica globală, economie și cultură, cât și la nivel micro, în indivizi și în voi înșivă. Pentru că toți ați experimentat acest lucru în voi înșivă, iar câțiva dintre voi încă mai experimentează cum totul se schimbă în viața lor. Aceasta este o eră de schimbări intense, iar aceasta vine de la sosirea noului – deja vizibil.

Vă salut pe toți din interiorul acestei noutăți care am văzut că se naște în voi. Aceasta este partea din voi pe care eu o contactez aici și nu acea parte care este blocată în frici vechi, în îndoieli și incertitudini – îmi dăruiesc energia acelei  părți noi. Îmi concentrez atenția, observarea pe ea și astfel o ajut să înflorească. Simțiți-mi energia și prezența. Simțiți privirea mea asupra voastră, concentrată pe cea mai strălucitoare și mai optimistă, plină de speranță, puternică, minunată parte a voastră și simțiți cum aceasta se luminează. Simțiți cum dintr-o dată știți totul, simțiți că sunteți deja acolo, pentru că sunteți acolo! Voi stați acolo, cu ființa voastră umană, voi purtați Lumina în sufletul vostru. Simțiți-o în inima voastră, voi aveți Lumina voastră Stelară ancorată aici pe Pământ. Dorința voastră de eliberare interioară și de conștientizare se transmută acum într-un Nou Început, lăsați-o să vă poarte prin viață – aveți încredere în viață.

Nu trebuie să o faceți singuri, suntem toți aici împreună. Simțiți puterea energiei noastre combinate: nu este nici o forță care să treacă la acțiune, nici o putere care să fie în mod constant ocupată. Mai degrabă este ca un sol fertil care vă susține și vă hrănește, în tăcere și fără efort. Acesta este sentimentul creat de prezența celor asemănători vouă. Simțiți aceste suflete asemănătoare din jurul vostru și de asemenea pe cei din famiile voastre mai extinse de aici; ei sunt cu siguranță bine reprezentați în Țările de Jos. Nu mai sunteți niște singuratici care se opun ordinii stabilite, sau care renunță deoarece nu aparțin acelui loc. Nu mai sunteți campioni singuratici.

Chiar acum este o eră a schimbării; ordinea stabilită este pe cale de a dispărea. Nu mai există nici una din vechile certitudini;  în inimile oamenilor există un vid anxios. Lucrurile care întotdeauna păreau a fi atât de sigure și care putea fi forțate mental sau manipulate, acum vă alunecă ca nisipul printre degete. Această eră cere o mai profundă eliberare a vechiului și o fundație cu adevărat nouă sub tălpile voastre. Ați fost deja pentru o vreme pe acest drum, de aceea voi sunteți cei care pot fi un exemplu pentru ceilalți. Făcând astfel, din nou, nu prin acțiuni sau prin agitația de a fi ocupați, ci prin bucuria de a fi cine sunteți.  Acum într-adevăr vă puteți relaxa; suntem acolo! Noul Pământ crește încet și înflorește.

Energia Noului Pământ se așează în stare latentă, întâi pe marginile acestei realități și apoi în crăpăturile și fisurile sale și ea nu va putea ieși cu adevărat niciodată. Și așa de multe ori ați simțit ca Lucrători în Lumină, mai ales în viețile anterioare, că trebuia să vă ascundeți în unghere și crăpături, că nu ați putut ieși afară sau nu vi s-a permis să faceți acest lucru. Acum structurile se destramă și Lumina a fost eliberată să iasă din aceste colțuri strâmte.

Acum puteți ieși la iveală, sunteți bineveniți și acum energia voastră este mai mult decât binevenită. Deși poate este ciudat pentru voi, și poate vă întrebați dacă chiar este posibil, vă rog să fiți generoși cu ceea ce a biruit prin munca voastră interioară: înțelepciunea pe care ați acumulat-o, liniștea și compasiunea din inima voastră. Lăsați-o să se arate printre ceilalți și nu o mai ascundeți – lăsați Lumina să curgă. Simțiți-vă acasă pe acest Pământ; este planeta voastră și totodată Casa voastră. Totuși vă văd cum vă luptați cu îndoiala și cu incertitudinea ”suntem bineveniți aici, va beneficia societatea de mesajul pe care îl aducem?” Răspunsul este : Da! Dar nu trebuie să gândiți în termeni de structuri sau mișcări sociale – doar nu le dați importanță. În viața voastră personală există multe moduri în care Lumina poate curge mult mai clar.

Priviți acum la modul în care trăiți în mediul vostru de zi cu zi și priviți cum curge energia voastră acolo. Luați o situație particulară și permiteți-i să apară în mod spontan. Poate are ceva de-a face cu familia voastră, cu un partener, sau cu ceva din domeniul muncii voastre. Le permiteți celorlalți să vă vadă așa cum sunteți? Îndrăzniți să vă arătați adevărata față, sau cunoașterea, sau înțelepciunea, sau măreția voastră? Sau vă abțineți din cauza vechii  frici și rușini din toate acele ere sau vieți trecute în care a trebuit să vă ascundeți în umbră? Acum este timpul să vă obișnuiți cu această răsturnare de situație.

Unii dintre voi încă proiectează imaginea Noului Pământ înaintea lor: acesta urmează să vină și el se află încă în viitor – nu acum, poate cândva. Dar eu vă spun: Este acum! Era este coaptă și schimbarea are loc acum, în mijlocul haosului. Chiar acum sunt deschideri în inimile oamenilor. Luați-vă locul vostru de drept și nu mai ezitați. Și cum să faceți asta? Cum să vă ocupați locul vostru în lume? Cum să vorbiți; cum să acționați; cum să trăiți din sufletul vostru, din adâncul esenței voastre? Carateristica vieții în Noua Eră, Noul Pământ, este că întotdeauna există o legătură cu sufletul vostru și că vă mișcați împreună cu fluxul acelui curent. Urmați-vă inima deoarece acolo se află cheia principală. Și dacă găsiți acea veche frică sau îndoială, apucați-o bine, îmbrățișați-o cu inima voastră, dar fiți categorici: ”acestea nu mai fac parte din mine; aceasta este o stație prin care am trecut deja; drumul meu mă duce acum prin Poartă.”

Fiți conștienți de ceea ce vă hrănește și ce vă oferă energia Noului Pământ. Căutați acele locuri, acele situații sau acei oameni care vă aduc înapoi în centrul vostru și care vă ajută să vă dați seama cine sunteți și să vă eliberați de vechi. Acum se poate întâmpla pentru că v-ați curățat singuri drumul.  Fac apel la voi: credeți în voi înșivă! Adesea voi vă faceți mici în gândurile voastre ”Nu, nu pot să fac asta, pentru că nu am terminat asta sau aia, am nevoie să eliberez x sau y, mai ales toate fricile și îndoielile mele.” Și este adevărat într-un anumit sens dar la ce acordați voi atenție – întunericului? Mă uit la aurul din voi: strălucirea Noii Ere și vă invit să faceți același lucru și să fiți surprinși și încântați de toată acea frumusețe care este prezentă în voi și care vrea să strălucească.  Nu este o chestiune de ego sau de mândrie falsă să vă vedeți în această Lumină – este Lumina lui Dumnezeu în cele din urmă; cu excepția faptului că Dumnezeu nu este ceva din afara voastră ci o forță care curge prin voi – inepuizabilă, strălucitoare și creativă. Întâmpinați cu bucurie această strălucire magnifică, rafinată din voi înșivă!

Și, bineînțeles, puteți înțelege motivele când sinele vostru uman este uneori depășit de frici și îndoieli, de gânduri de îngrijorare, dar nu le mai lăsați să vă marcheze. Simțiți-vă propria demnitate – simțiți că acea demnitate are dreptul să fie – și tratați vechiul, atât în voi înșivă cât și în ceilalți, cu compasiune. Dar nu mai fiți distrași de vechi, sunteți dincolo de asta.

Deci, acesta este mesajul meu pentru astăzi, declarat foarte simplu: voi sunteți acolo – noi suntem acolo – Noua  Eră a început! Lăsați-o să danseze prin toate celulele voastre și lăsați-o să curgă înafară. Nu mai răspundeți cu o dăruire neechilibrată, sau cu dorința de a lupta sau creând presiune asupra voastră. Fiți spontani: atât de naturali ca razele ce radiază de la Soare; atât de naturali ca o floare care-și etalează frumusețea Primăvara. Fiți Sinele vostru Adevărat care curge cu inspirația inimii voastre și nu vă lăsați înșelați de mintea voastră care ridică obiecții. Desigur, fiți blânzi cu intelectul, îndoielile, dar râdeți de ele. Curgeți împreună cu acel curent voios al Noii Ere, deoarece vă așteaptă pe voi toți. Prin voi va sosi gloria Noului Pământ.  


© Pamela Kribbe


Traducere Monica Poka
sursa:  http://dincolo-de-mine-sunt-eu.blogspot.ro/2014/05/noua-era-inceput.html

marți, 27 mai 2014

Exersarea mentală duce la transformarea noastră


Prin exersare mentală intenţia noastră se canalizează şi se concentrează numai pe o idee, un gând, o dorinţă. Astfel folosim lobul frontal la capacitatea maximă şi beneficiem de facultăţile sale magnifice pentru a face schimbarea pe care o dorim.
Exerciţiul trebuie să imite experienţa reală a acţiunii respective. Când se ajunge la această concentrare încât să te vezi că faci o activitate, exersarea mentală şi realizarea efectivă sunt unul şi acelaşi lucru.
Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiţă
Vă dau un exemplu personal: Acum o săptămână am început să exersez mental stând întinsă în pat cum fac gimnastică, cum fac mişcări fizice (15 minute dimineaţa şi 15 minute seara). Mă vizualizam cum fac abdominale, genoflexiuni, diverse mişcări pentru tonifiere şi slăbire. Surpriză după 6 zile m-am cântărit şi am constatat că am slăbit 2 kg (am mâncat la fel în tot acest timp, am făcut cam aceleaşi activităţi curente pe care le făceam şi înainte) iar eu am fost mai activă şi mai odihnită de-a lungul acestor zile. Aşa că am exersat, şi am înţeles că, creierul nostru nu face diferenţa între acţiunea fizică reală şi acţiunea prin exersarea sau vizualizarea mentală.
Prin exerciţiu mental important este:
  • să ştii ce îţi doreşti
  • să vezi la nivel cognitiv cum se fac paşii pe care îi ai de parcurs
În termeni de schimbare personală, exersarea mentală reprezintă conceperea sinelui într-o anumită situaţie şi adoptarea unui comportament diferit (sau pur şi simplu transformarea personalităţii) faţă de comportamentul sau personalitatea anterioară.
Putem exersa din punct de vedere cognitiv, starea de sănătate, starea de vitalitate, de calm, de bucurie, de bunăvoinţă, de compasiune, de răbdare, de înţelegere, de hotărâre, etc.
De exemplu ai ceva de făcut şi eşti agitat, nerăbdător şi nesigur pe tine. Înainte de a acţiona, de a face ceva ce ţi-ai propus vizualizează-te cum eşti calm şi liniştit, sigur pe tine şi încrezător, fără aşteptări, având în prim plan doar acţiunea pe care vrei să o faci. Te las pe tine să-mi spui cum a fost şi ce s-a întâmplat cu tine.
Exersarea mentală ne oferă posibilitatea să creăm un nou nivel de conştiinţă, fără să întreprindem nimic fizic, doar să gândim.
Când ne concentrăm sau focusăm pe ceva, lobul frontal atenuează activităţile celorlalte părţi din creier astfel încât nu ne mai distrage nimic şi putem rămâne concentraţi doar pe acea idee. Cu cât stai mai mult focusat cu atât începi să crezi în ceea ce vrei de fapt şi aşa apare o nouă reţea neuronală. Fiind în focus real, lobul frontal cere să se facă linişte şi deoarece el e „dirijorul” întregului creier se potolesc toţi centrii nervoşi şi zonele din creier care ne bulversau şi e ca şi cum conştiinţa noastră ar părăsi celelalte circuite şi începe să lucreze la construirea noii reţele (idei, dorinţă) pe care o focusăm în momentul respectiv.
Când ne asigurăm de concentrarea atenţiei, în activitatea cerebrală şi în percepţia noastră se produc modificări substanţiale. În aceste momente de focus profund în care zgomotele au încetat cu adevărat, putem învăţa şi modifica modul obişnuit de funcţionare a creierului şi implicit a minţii.
Atunci când exersăm mental se activează circuitele existente legate de informaţia pe care exersăm şi aşa cum spune legea repetiţiei, celulele nervoase care se activează împreună sfârşesc prin a fi interconectate. În momentul în care s-au activat în noul set de circuite şi se activează producem conştiinţă şi ştim că datorită numărului mare de conexiuni sinaptice pe care le putem crea, dispunem de infinite nivele de conştiinţă pe care creierul le poate produce la comanda Sinelui Divin.
Exersând mental toate acţiunile viitoare încălzim circuitele nervoase asociate, şi drept rezultat, avem deja format cadrul mental al învingătorului. Imaginaţi-vă ce diferenţă ar fi în viaţa noastră de zi cu zi, dacă am exersa cum să fim bucuroşi, veseli, mulţumiţi, împliniţi, etc.
Dacă nu mai activăm neuronii de tip supărare, mâhnire, irascibilitate, furie, frică ei nu se mai interconectează, ceea ce înseamnă că ne concentrăm asupra unor aspecte specifice cum ar fi cine şi cum vrem să fim, şi începem prin exersarea mentală să plasăm această imagine mentală a noii personalităţi sub ochii lobului frontal, prin efort cognitiv (focus) nu numai că putem crea noi circuite neuronale, dar ne putem debarasa de conexiunile rigidizate care ne ţin în rutină, lipsă de creativitate, suferinţă.
Prin exersarea mentală, atenţie, repetiţie şi prin activarea de noi reţele nervoase conform altor tipare, putem detemina comunităţi de neuroni să se îngemăneze în noi combinaţii, ca să creăm un nou nivel de conştiinţă gen răbdare, blândeţe, veselie, iubire, iertare, etc – şi orice stare pe care vrem să o transformăm în atitudine.
Exersarea mentală a personalităţii pe care ne-o dorim nu e de fapt decât o evocare a modului în care putem deveni acea fiinţă superioara pe care ne-o dorim, pe baza celor învăţate şi memorate. Când conjugăm noi reţele nervoase care să se activeze, în secvenţe, tipare şi combinaţii diferite, creăm un nou nivel de conştiinţă. Şi deoarece mintea se produce atunci când creierul este în acţiune, cu cât ne concentrăm mai mult cu atât creăm mai multă minte şi ne extindem spre mintea nelimitată a lui Dumnezeu.
În momentul în care creăm o minte nouă realizăm un salt cuantic prin care începem să formăm un creier nou. Când am creat un nou creier arhitectura noastră cerebrală se transformă în circuite nervoase mai perfecţionate şi mai evoluate, vechile tipare sunt înlăturate, astfel creierul nou format transmite noi semnale către celulele din organism şi organismul se modifică în altul nou. Deci mesajele din creier duc la transformarea celulară care duc la formarea din interior a unei atitudini (calm, linişte, răbdare, fericire, veselie, bucurie, împlinire, etc) pe care ne-o dorim conştient. Vă doresc spor la lucru cu voi pentru a vă crea noi reţele neuronale pentru schimbarea voastră spre bucurie. Cu drag
- See more at: http://www.holisterapi.ro/exersarea-mentala-duce-la-transformarea-noastra.html#sthash.u2Hj04f8.dpuf

sursa: http://www.holisterapi.ro/exersarea-mentala-duce-la-transformarea-noastra.html

Cinci paşi către încrederea în Sine


1. Dumnezeu, Eu ştiu că am capacitatea de a-mi împlini scopul definit în viaţă; deci îmi impun o acţiune perseverentă şi continuă spre a-l realiza şi promit aici şi acum să împlinesc această acţiune.
2. Dumnezeu, Eu sunt conştient(ă) că gândurile care îmi domină mintea sfârşesc prin a se traduce în acţiune fizică, exterioară şi se transformă treptat în realitate palpabilă; aşadar îmi concentrez vreme de 30 de minute în fiecare zi, toate gândurile asupra felului în care ştiu că mă întregeşte, conturându-mi în minte o imagine clară.
3. Dumnezeu, Eu ştiu că, prin principiul autosugestiei, orice dorinţă pe care o păstrez cu claritate în minte, caută să-şi găsească expresia în unele mijloace practice de a avea obiectul aspiraţiilor mele; petrec deci 10 min pe zi construindu-mi încrederea în mine.
4. Eu am o descriere clară, în scris, a scopului meu principal în viaţă şi sunt de accord să mi-l împlinesc ştiind că am suficientă încredere în sine, şansele şi ajutorul pentru a-l obţine.
5. Eu înţeleg perfect că orice bine durează doar dacă este cladit pe o temelie de adevăr şi dreptate, astfel că închei doar tranzacţii din care profită toţi. Eu atrag chiar acum către mine forţele pe care doresc să le folosesc şi cooperarea altora. Îi conduc pe alţii să mă ajute, datorită disponibilităţii mele de a-i ajuta pe alţii.
Elimin ura, invidia, geloizia, egoismul şi cinismul, învăţând să iubesc întreaga omenire, pentru că ştiu că o atitudine negativă faţă de ceilalţi îmi periclitează succesul. Eu sunt de accord să îi fac pe ceilalţi să creadă în mine pentru că şi eu sunt dispus(ă) să cred în ei şi în mine însumi. Eu sunt de acord să adopt această formulă, repetând-o cu voce tare zi de zi, crezând cu putere că îmi poate influenţa treptat gândurile şi acţiunile, fiindcă sunt o persoană ce se poate sprijini pe ea însăşi şi care merit, pot şi sunt în stare să mă bucur de succes şi împlinire în tot ceea ce îmi doresc.
{De Napoleon Hill}
- See more at: http://www.holisterapi.ro/cinci-pasi-catre-increderea-in-sine.html#sthash.4ziS9qrn.dpuf
autor: psiholog Niculina Gheorghita
sursa: http://www.holisterapi.ro/cinci-pasi-catre-increderea-in-sine.html

vineri, 23 mai 2014

Simboluri sacre ale ornamenticii populare



Voi lua în discuţie simbolurile ornamenticii sacre româneşti, nu pe toate, căci mi-ar lua mult prea mult spaţiu, ci numai pe câteva dintre ele, cele mai importante în imageria poporului român şi care au directă legătură cu spiritualitatea pelasgo-daco-românescă.
Svastica

Înainte de a clarifica simbolismul svasticii atât de larg răspândit în tradiţiile antice vom spune că svastica nu este un semn / simbol politic, în esenţa sa, ea cuprinzând tot ceea ce este mai puţin politic. Ea este un simbol sacral de la origine şi până în prezent. Ea nu este un simbol exclusiv oriental cum cred unii deoarece ea poate fi întâlnită atât la amerindieni cât şi în Europa antică, la greci celţi,fiind totodată şi un semn al lui Christos până în Evul mediu târziu.
La poporul român svastica are o importanţă fundamentală dată fiind fregvenţa cu care apare peste tot. În cimitire, în biserici, pe broderiile costumelor naţionale, pe pergamentele voevodale, etc. Or svastica , ce pare a se fi deslipit direct din tradiţia primordială, „este semnul sau emblema Polului, căci în adevar, lumea se învârte în jurul lui, Polul însuşi rămânând imobil şi neafectat de mişcarea pe care o produce; svastica nu figurează lumea ci acţinea principiului asupra Lumii” . În acelaşi timp însă „Centrul.. este punctul fix pe care toate tradiţiile se învoiesc să-l desemneze ca Pol deoarece în jurul lui se efectuiază rotaţia lumii” M. Eliade ne atrage atenţia că în Centrul despre care este vorba se înalţă Muntele Cosmic, Arborele cosmic/ Arborele Vieţii identic în tradiţiile românilor cu Axis/Cardines Mundi sau Stâlpul/Columna Cerului.
Având în vedere că tradiţia românească este una de sorginte hiperboreană- pelasgică ar trebui să găsim măcar nişte răsunete ale acestor încheieri prezentate mai sus. Şi aşa si este. Găsim în tradiţia românescă unele credinţe referitoare la Centrul Lumii. Bunăoară se crede că pământul este înconjurat de apa Sâmbetei. Apa Sâmbetei este matca tuturor apelor, ea fierbe asemenea apei rohmanilor (vezi Istrul/ Dunărea la Cazane). Acolo e cetatea lui Dumnezeu şi Mărul Roşu. Toate apele lumii ies din Mărul Roşu se răspândesc în lume şi se întorc la Mărul Roşu. Marea în care se află Mărul Roşu este Marea Neagră (!), Mărul Roşu este Osia Pământului ( Cardines Mundi / Axis Mundi). El se găseşte acolo unde este Buricul Pământului(!),. Pe Buricul Pământului este un Munte Sfânt. Foarte ciudate aceste credinţe româneşti. Oare mai trebuie să amintim şi credinţa ţăranului român din anecdota lui Lovinescu în legătură cu svastica : „Nu! E a nost (semnul svasticii)! Îl avem de pe vremea urieşilor”?
Am spus că svastica este un simbol al Centrului dar el mai are un sens şi anume acela de semn solar Aceasta înseamnă că el este hierogliful lui Apollo, ipostaza saturnică a lui Zamolxe, ca dădător al luminii. Ştim din mai multe izvoare antice că Hiperboreea era patria de origine a lui Apollo iar Clement din Alexandria se referă la Zamolxe cu epitetul expres de Hiperboreu. În calitatea sa de Tată şi creator al oamenilor Zamolxe este numit şi Zeul Om iar unul dintre vârfurile cele mai înalte ale munţilor Bucegi poartă chiar denumirea de Omu. Un fapt deosebit de interesant pentru noi, în certificarea tradiţiilor româneşti legate de Centrul Lumii, este faptul că principalele culmi ale munţilor Bucegi privite dinspre nord întruchipează svastica ceea ce-l face identic cu Muntele Cosmic al legendelor tradiţionale, întrucât această figuraţie nu se mai gaseşte altundeva în lume. Or deţinătorul legitim al svasticii ca semn arhetipal, semn ce semnifică printre altele şi mişcarea, are puterea de învârti roata lumii, putere echivalentă cu solve et cuagula aflată în strânsă legătură cu simbolismul lui Ianus/Ion/Iancus/Iancu, stăpân al marilor şi micilor mistere, distribuitor al vieţii şi al morţii. El este acel Ler împărat, identic cu Regele Lumii stăpân al rohmanilor şi al muntelui Om din Centrul Lumii, stăpânul Polului Getic cum îl numeşte Marţial. Cu acest sens de semn al mişcării svastica apare pe piatra de mormânt a lui Negru vodă desemnând cele 24 ore cosmice pentru că mişcarea sa indică 24 de poziţii pe cvadratura cercului ceea ce face din Negru Vodă un mesager al centrului, al muntelui polar.
La prima vedere ne izbeşte înfăţişarea svasticii. Ea are forma a doi Z suprapuşi uneori Z transformându-se în S dar având acelaşi înţeles. Ea desemnează pe deţinătorii legitimi ai Polului, ai Centrului Lumii: Maica Pământ şi Tatăl Cer,cei doi Zamolxe despre care am mai vorbit. În cazul celor doi S există însă un dublu înţeles: cei doi şerpi ai creaţiei, ce-i doi Zamolxe, amândoi reprezentaţi prin simbolul şarpelui dar şi o variantă a numelui Zamolxe – Salmoxe.În fapt tradiţia românească ne spune că Osia Lumi se sprijină pe un balaur/ şarpe care se încolăceşte în jurul său. Cuprinzătoare privire a simbolismului caduceului hermetic unde cei doi şerpi se încolăceşc în jurul Arborelui Lumii pentru a se uni în vârful său dând naştere aurului hermetic, strălucirea spirituală şi puterea deplină asupra Polului şi svasticii care îl desemnează. Şi nu în ultimul rând, credem că are legătură şi cu acel mult vehiculat „păcat primorial” unde şarpele ori ne este reprezentat ca încolăcindu-se pe Arborele Vieţii ori ne prezintă şarpele ca element uranic el apărând din frunzişul Arborelui.
Octogonul

În „Dicţionarul de simboluri şi arhetipuri culturale” Ivan Evseev ne spune următoarele: „Cifra opt culcată este simbolul infinitului. Numărul opt se pune în relaţie cu octogonul – figură intermediară între pătrat şi cerc şi, ca atare, semnifică lumea intermediară, între cea terestră conotată prin pătrat şi cea uraniană, simbolizată prin cer” Cristina Pănculescu ne lămureşte şi mai clar în privinţa simbolismului octogonului : „ Octogonul este simbolul geometric plan al Centrului; simbolul numeric este 8…Un alt simbol geometric plan ataşat Centrului este octogonul stelat.Acest simbol se raportează la aspectul activ, „ funcţional”, al Centrului … Prin Centru, după cum afirmă toate tradiţiile , se face legătura între Cer şi Pământ. Simbolul geometric plan al Cerului este cercul. Simbolul geometric plan al Pământului este pătratul. Simbolul geometric plan al Centrului este octogonul care face trecerea de la pătrat ( Pământ) la cerc (Cer) şi reciproc”. Ceea ce este mai interesant este că în ornamentică populară românească acest simbol este întotdeauna legat de Columna Cerului sau Osia Lumii , pe care grecii şi romanii o desemnau ca Polus Geticus, Axis Mundi şi Carmines Mundi; Columnă a Cerului care în plan material simbolizează trecerea de la Pământ la cer şi invers după cum octogonul face trecerea de la cerc la pătrat şi reciproc. Interesant este, de asemenea, şi faptul că forma schematică a octogonului este rezultatul juxtapunerii a două cruci: crucea greacă (+) şi crucea Sf Andrei(X). Or,numele Sf Andrei derivă de la substantivul masculin andros care în limba greacă înseamnă Om, iar Om, cum am vazut ceva mai sus, este desemnarea lui Zamolxe ca Stăpân al Centrului şi Rege al Lumii.
Tot Ivan Evseev ne mai spune: „ Opt este numărul totalităţii şi al echilibrului cosmic, reprezentate prin cele opt direcţii ale spaţiuni ( inclusiv geografice) şi prin roza vânturilor: patru puncte cardinale şi patru direcţii intermediare. Aceasta poate semnifica însă şi direcţiile migraţiei hiperboreene, cu carcater civilizator.
Observăm în ceea ce priveşte octogonul sau steaua cu opt colţuri o complicaţie care ne determină să ne oprim asupra pătratului ca simbol al pământului. Unind vârfurile celor două cruci vom obtine două pătrate suprapuse simbolizând un caracter sacral dublu al pământului: Mama Pământ şi Pământul Solar (uranic). Şi într-adevăr, tradiţia populară tinde sa ne dea dreptate:”Steua Polară (desemnând Polul Ceresc unit de Columna Cerului cu Polul terestru ca Centru al lumii) este Împăratul nostru. Este veghetoarea cerului. Ea e Stejarul Câmpului. Or, Steaua Polară face parte din Ursa Mare, după cum cu caracter ursid era reprezenată şi Diana/Artemis, ipostaza mai nouă şi mai „ funcţională” a divinităţii pământului Geea.
În ceea ce priveşte pământul „solar” vom spune că această denumire se aplică întotdeauna Centrului din care derivă, atât în plan spiritual , cât şi material, manifestarea. Aceast pământ solar în tradiţiile antichităţii se numea Surya sau Siria şi este identic cu Hiperboreea lui Apollo/ Zamolxe. Vine să întărească această imagine tradiţiile româneşti care „ de fiecare dată … când vor să exprime forţa, măreţia, frumuseţea, luminozitatea, ele (legendele – n.n) folosesc cuvântul sur: Calul sur, Vulturul sur, munţii suri…Or în limba română modernă sur înseamnă cenuşiu ceea ce nu corespunde deloc sensului citat de noi…Noi socotim că în realitate acest sur este Soarele în limba primordială. Afirmăm chiar că „întunecarea” cuvântului ne convinge, căci ea corespunde „ întunecării” inerente legii de desfăşurare a ciclului”. Prin urmare şi octogonul este un simbol care legitimează tradiţia românească ca urmaşă directă a celei pelasgo-hiperboreene.
Funia şi şarpele

Şarpele este un simbol extrem de răspândit şi cu o plurivalenţă de înţelesuri, atât pozitive (demiurgice, divine) cât şi negative (infrernale). Una dintre principalele semnificaţii simbolice ale şarpelui se referă la curenţii cosmici care nu sunt altceva decât expresia acţiunilor şi reacţiunilor forţelor emanate de cer şi, respectiv, de Pământ. Unirea dintre Cer şi Pământ este manifestată tocmai prin aceşti curenţi pentru că fără ei aceasta nu s-ar produce. Atunci când şarpele are aceasta semnificaţie , este cel mai adesea asociat unor simboluri axiale cum ar fi arborele sau bastonul.
La români Şarpele este consubstanţial cu arborele cosmic ( bradul sau Mărul Roşu) şi de aceea îl găsim în iconografia primară încolăcit pe arborele lumii. Din unele variante ale miturilor cosmogonice româneşti reiese că şarpele a preexistat cosmosului şi a ieşit odată cu arborele cosmic din apele primordiale. După părerea lui V. Lovinescu şarpele în formă de S , străpuns la mijloc de o săgeată simbolizează fixarea mercurului alchimic, ce este considerat ca un principiu feminin. Ceea ce este de-a dreptul curios este că geografia Europei şi mai ales a zonei Balcanice se joacă cu noi. Şarpele sub forma lui S este desenat în plan geografic de lanţul Muţilor Carpaţi Balcani care, culmea, este străpuns la mijloc de Axul lumii, care este situat în Bucegi şi cunoscut sub numele de Columna Cerului. Şarpelui în formă de S, prezent şi în cazul svastcii cu braţele curbate închipuind doi şerpi suprapuşi, i se asociază ca simbol echivalent spirala dublă ce se regăseste pe motivele ornamentale ale Columnei Cerului în ornamentica românească. Simbolismul dublei spirale este echivalent, dintr-un anumit punct de vedere, cu simbolul yin/yang care, la randul său este prezent natural pe fata de NE a vârfului Ocolit din Bucegi, şi care este legat de simbolismul Oului Lumii ale cărui două jumătăţi, atunci când se despart, devin Cerul şi Pământul. Amprenta acestui principiu s-a păstrat în ambele jumătăţi după separare.: pe Pământ se identifică cu traseul sinuos al munţilor Carpaţi-Balcani străpuns de Axis Mundi în centru iar pe cer în constelaţia Dragonului, constelaţie circum polară care după cum observă V. Lovinescu are tocmai forma lanţului muntos. Altfel spus Costelaţia Dragonului şi dublul său dacă sunt luate împreună şi interconectat, aşa cum ne îndeamnă să facem însuşi spirala dublă, nu este altceva decât o hierofanie a şarpelui primodial. Ori tradiţile româneşti vorbesc despre un asemenea şarpe numindu-l express Împăratul Şarpe. Ele spun despre un şarpe uriaş care trăieşte sub nisipurile malului mării şi anume într-o porţiune în care se deschide o peşteră care comunică cu marea şi cu nisipul. Se spune că acest şarpe este impresionat de către inima unui muritor a cărui inimă trebuie să bată într-un anume fel pebtru a ajunge la auzul şarpelui. Când bătăile inimii ajung la el şarpele mugeşte de sub pământ dar nu poate fi auzit decât de cel căruia îi este adresat mugetul. Aceste tradiţii mai vorbesc şi despre un balaur ce stă încolăcit pe Osia Lumii. Aceleaşi tradiţii ne amintesc de Ler Împărat care locuieşte pe un munte mare ce nu poate fi găsit decât de acela care place lui Ler Împărat. Este de semnalat aici faptul că nici Împăratul Şarpe nu poate fi auzit decât de acela a cărui inima i-a atars atenţia. Lucru şi mai ciudat este faptul că şarpele Glykon, descoperit în tezaurul de statui de la Tomis, se termină cu un cap de OM iar corpul său închipuie o succesiune de spirale în formă de opt. Dacă avem în vedere aceste identităţi atunci putem spune că împăratul şarpe identic dintr-un anume punct de vedere cu Ler Împărat este Regele Lumii, stăpân al centrului care nu este altul decîât Zamolxe în calitatea de Zeu Om şi Zeu Moş.
Dacă până acum am vorbit de simbolismul şarpelui la nivel macrosmic, vom trece spre înţelesurile microcosmice ale acestuia parcurgând un initinerar ce presupune o pornire din literatura vedică şi o oprire în tradiţia romanescă. O trecere de la regele lumii la protectorul casei şi familiei.
Un mit cosmogonic vedic ne spune că Şarpele primordial înainte de creerea lumii plutea imobil pe oceanul universal de lapte. Or, este ştiut că pentru români casa este un microcosmos cu valenţe sacre. Iar tradiţiile legate de casă implică existenţa unui şarpe al casei, de culoare albă ce stă în peretele sau sub pragul casei, nu muşcă, nu face rău nimănui ci doar ticăie motiv pentru care mai este numit şi ceasornicul casei. În descântecele româneşti preluate şi de cultura modernă se spune: „ Sarpele casei,alb,/ Fără de venin/ Iata-ni-l azi în prag/ Falnic şi senin/ Laptele de la oi/ În blid alb adus/L-a sorbit domol / Cam pe la apus”. Deci Şarpele casei este identic la nivel microcosmic cu Sarpele macrocosmic, identic la rândul lui cu regele lumii situat în Centrul Lumii încolăcind columna cerului.
Pe de altă parte însă simbolismul şarpelui este preluat în imagistica populară, şi mai ales creştină, sub aspectul funiei care prin sinuozuităţile imprimate de mişcarea ei aduce extraordinar de mult cu mişcările unui şarpe. Or bisericile de lemn româneşti sunt înconjurate de un brâu în torsadă (răsucit) format din doi şerpi ale căror trupuri înlănţuite aduc cu o funie şi care se despart abia deasupra uşilor de la intrare.
Crucea

Crucea apare sub diferite forme în ornamentica populară şi este de o vechime mult mai mare ca si crştinismul. Crucea este în primul rând osatura octogonului în dublă formă (+ şi X) şi a svastiicii în forma sa simplă de cruce orizontalăînscrisă cunoscută sub numele de cruce greacă.
În simbolismul tradiţional crucea este asimilată arborelui cosmic căci „ prin cruce = centru se operează comunicarea cu cerul”. În creştinismul popular nu se schimbă cu nimic situaţia „ Crucea , făcută din lemnul Arborelui Cunoştinţei Binelui şi Răului, este identificată sau se substituie arborelui cosmic; ea este descrisă ca un arbore care urcă de la pământ la cer, copac veşnic care stă în mijlocul cerului şi al pământului sprijinind cu tărie universul sau arborele vieţii plantat pe Golgotha. Pe de altă parte numeroase texte patristice compară crucea cu o scară, cu o coloană sau cu un munte” toate simboluri ale lui Axis Mundi sau Osia Lumii.
Cu atât mai mult cu cât crucea verticală (crucea răstignirii cu braţul vertical mai lung şi cel orizontal mai scurt) prin axul său vertical reprezintă tocmai axul lumilor iar cel orizontal reprezintă planul terestru în care se manifestă principiul coborât de-a lungul Columnei Cerului în manifestare.
Un alt simbol al Centrului este crucea orizontală care însă se raportează numai la un singur plan de existenţă (lumea) simbolizând expansiunea lumii în discuţie, pornită din centrul crucii după imaginea principiului simbolizat întotdeauna de punctul central al crucii. După acest principiu al crucii orizontale s-a ptrecut migraţia pelasgo-hiperboreană dinspre centru (Dacia) spre cele patru zări.
La cele mai sus amintite pare sa se raporteze şi crucea orizontală aflată în vârful unui ax piramidal situată pe acoperişul unei clădiri din incinta Mănăstirii Ialomiţei aflată în imediata vecinătate a muntelui sfânt.
Stâlpul funerar

Stâlpul funerar daco-românesc este identic cu Axa Lumii al cărei echivalent este Arborele Vieţii ce creşte în Centrul Lumii sau în Buricul Pământului. Or pentru români Copacul Vieţii este bradul care uneori este asimilat unui par ce ieşise din noianul de ape şi este pus la capătaiul mortului. Romulus Vulcănescu aminteşte de parul funerar dac reprezentat pe Columna lui Traian, par care s-a transformat mai apoi în colonetă funerară. Uneori bradul este tăiat şi plantat la căpătâiul mormântului: „Dar ei când m-au pus /În mijloc de câmp/cânii să-i aud/Cum latra-a pustiu,Si urla-a muţiu/Si sa mai aud / Cocoţii cântând/Muieri mimăind ( jelind) /şi preoţi cetind/…./ Ei m-au îmbunat/ că ei ma sădesc/ Nu ma secuiesc/ Şi ei m-au mintit/ Ca m-au secuit/Jos la rădăcină/Cu fum de tămâie/Mai pe la mijloc/Chiti de busuioc/Tot milă şi foc/Sus la crengurele/Chiţi de ocheşele/Tât milă şi jele”.
Conform aceluiaşi R. Vulcănescu stâlpii funerari costituie categoria cea mai raspândită de monumente mitice folosite de români. Ei fac parte integrantă din piesele rituale ale înmormântării aşezându-se pe mormânt. Ca şi alte însemne stilimorfe funerare între care menţionăm târuşul suliţa sau săgeata bradului, crucea sau troiţa, stâlpul este un simbol al Columnei Cerului care, la rândul ei, este un substituit al Arborelui Lumii.
În tradiţiile şi datinile românilor Arborele Lumii sau Arborele Cosmic este locul de pornire al unei călătorii către zonele cunoscute si necunoscute le cosmosului. Escaladarea nu se poate face de către oricine şi oricând. Au acces, în anumite condiţii şi cu anumite restricţii doar eroii, oamenii iniţiaţi şi morţii care au dus o viaţă virtuoasă. De altfel, obiceiul de a se marca cu menhire, succedanee ale Columnei Cerului, mormintele eroilor şi ale oameilor de seamă este foarte vechi datând din epoca pelasgilor. Eroii călătoresc prin mijloace numai de ei ştiute şi uneori sunt ajutaţi de animale fabuloase Pasărea Măiastră sau Pasărea Sufletului de exemplu, ce uneori este reprezentată în simbolistica stâlpului funerar printr-o pasăre plasată în vârful lui.
Această axă a lumii este identică cu pomul vieţii care creşte în centrul lumii sau în Buricul Pământului. Prin urmare şi un stâlp funerar poate simboliza Centrul Lumii ca de altfel şi Coloana Infinitului care-l reprezintă. Un astfel de centru nu aparţine spaţiului profan, geometric, ci spţiului sacru în care se poate realiza comuniunea cu cerul sau cu lumea subterană. El este punctul paradoxal al rupturilor de nivel, punctul în care se poate transcende lumea fizică. Tocmai prin faptul că aici în centru se transcende lumea sensibilă, se transcende implicit şi timpul ,durata, obţinându-se prezentul continuu atemporal.
Şi pentru a conchide vom spune că în tradiţiile româneşti lumea subterană unde merge sufletul şi trupul mortului într-o prima fază, lumea sensibilă unde rămân cei ce au supravieţuit răposatului, şi lumea celestă unde se retrage după o perioada sufletul celui plecat sunt unite tocmai de acest Axis Mundi sau Columna a Cerului. Acesta este motivul pentru care şi în prezent în tradiţia românescă rezidă un puternic cult al strămoşilor. Mai trebuie spus că acest Centru al Lumii este sălaşul, ca să spuneam aşa, al Regelui Lumii/ Zamolxe, stapân peste lumea de dincolo în calitatea sa de Ler împărat.
zamolxeBibliografie
1. Rene Guenon, Simboluri ale ştiinţei sacre, Buc,1997
2. V. Lovinescu, Al patrulea hagealâc,Buc,1998
3. Cristina Pănculescu, Taina Kogaionului, muntele scaru al dacilor, Buc, 2009
4. Isac Evdeev,Dicţionar de simboluri si arhetipuri culturale,Timişoara,1994
5. V.Lovinescu, Dacia Hiperboreană,Buc,1996
6. R. Vulcănescu, Mitologie română,Buc,1985
7. R. Vulcânescu, Columna Cerului,Buc,1972

sursa: http://quadratus.wordpress.com/tag/pelasgi/

Valea regilor traci si comorile lor



De la Giurgiu la Russe e o aruncatura de bat. Un pod ce separa doua tari, peste o Dunare-granita care in trecut lega, si nu despartea, ca acum, malurile. Si care era o adevarata coloana vertebrala a Europei.

Sunt pentru prima oara in Bulgaria. Pentru mine e o tara straina, cu o limba straina. Si totusi, acum doua mii de ani, de o parte si de alta a apei, traia acelasi neam si se vorbea aceeasi limba. Asa cum de o parte si de alta a Muresului sau pe un mal si altul al Oltului traieste acelasi popor. Oamenii se strigau de pe un mal pe celalalt al Dunarii in acelasi grai. Flacaii mergeau la petit cu barcile, iar pescarii de pe ambele tarmuri se intalneau in mijlocul apei la povesti despre stime si balauri cu sapte capete. Dar ce s-a intamplat? Unde a disparut bucata aceasta de istorie comuna?
Din vremurile indepartate ale neoliticului, Dunarea a fost o singura casa pentru cei de pe ambele sale maluri: aceeasi cultura, aceleasi manifestari artistice, aceleasi traditii si stil de viata. Au intrat apoi in istorie daco-getii, numiti asa la nordul Danubiului si numiti "moesi" la sud. In campia sudica marelui fluviu, pe fasia ce se intinde de la tarmul Dunarii, pana la sirul de munti Stara Planina, numiti odinioara Haemus (Balcani), ce strabat Bulgaria de la vest la est, locuiau acesti moesi sau mysi, de la numele carora teritoriul acesta se va numi Moesia. Aceasta este tara dacilor de la sud de Dunare, o tara orientata spre fluviu si continent, spre spatii inchise, pamanturi roditoare si clima temperata. In sud, dincolo de muntii Balcani, se aflau insa tracii, inruditi cu dacii, dar puternic influentati de lumea grecilor: o lume orientata catre mare, catre spatii deschise si clima calda, mediteraneana. Bulgarii vorbesc doar despre acei traci. Pe ei ii considera stramosii lor si se mandresc cu mostenirea lor tracica. Cel mai numeros neam dupa inzi, cum spune Herodot despre traci, au lasat in urma lor constructii si tezaure fabuloase, pe care bulgarii au stiut sa le scoata la lumina, sa le conserve si sa le arate intregii lumi. Ceea ce noi, romanii, nu am stiut sa facem cu dacii nostri.
Neam razboinic si mandru, tracii au avut perioade de mare glorie. Homer insusi ii aminteste ca fiind aliati ai troienilor, in razboiul impotriva grecilor. De fapt, insisi troienii se pare ca erau de neam tracic. Negurile istoriei sunt cu atat mai dense, cu cat ne indepartam mai mult in timp, iar peisajul de azi al campiilor bulgare nu mai evoca cu nimic vremurile de altadata. Tracii, care traiau divizati in multe triburi, au reusit in secolul al VI-lea inaintea erei noastre sa se adune sub coroana regelui Teres, formand un mare regat, cel al odrisilor. Apogeul acestuia a fost atins in timpul dinastiei Cotizonilor si a regelui Sitalces, in secolul al IV-lea inaintea erei noastre. Dar romanii si-au intins stapanirea si peste Tracia, transformand-o in provincie, in secolul I i.e.n. Cercetatorii considera ca la venirea slavilor, care s-a petrecut in secolul al VI-lea dupa era noastra, tracii isi pierdusera deja identitatea si fusesera romanizati sau grecizati. Asa incat slavii s-ar fi asezat probabil pe un substrat romanic.
Totusi, ceva nu e clar in aceasta poveste: exista asemanari mari de structura intre bulgara si romana, care nu au nimic a face cu latina si, ca urmare, sunt socotite de unii lingvisti "coincidente". Mai mult, trebuie facuta o distinctie intre daco-moesiana vorbita intre Dunare si Balcani si traca vorbita dincolo de Balcani. Cat despre romanizarea moeso-dacilor sau a tracilor, in absenta probelor e greu de sustinut acest proces. E usor de spus: tracii au fost romanizati, dar apoi au venit slavii care i-au asimilat si nu au mai ramas urme ale romanizarii. Dar nu e argumentabil stiintific. In schimb, nu s-au sters cu totul urmele substratului dacic al limbii bulgare. Iar bulgarii nu se straduiesc sa studieze acest aspect.

Valea Regilor Traci
Am pornit in cautarea dacilor si a tracilor de la sud de Dunare, intr-o zi de vara, strabatand Bulgaria de la Russe spre inima tarii, prin paduri nesfarsite si sate marunte ce par pustii. Russe, Byala, Gorna, Veliko Tarnovo, Dryanovo, Gabrovo, pasul Shipka, Kazanlak - acesta e traseul care duce de la Dunare in renumita Vale a Regilor Traci. Un traseu initiatic, ce urca brusc dupa Gabrovo, din campie in inima muntelui, unde temperatura scade instantaneu cu 20 de grade, ceturile sunt atat de dense, incat nu se mai vede nici marcajul pe sosea, iar serpentinele ametitoare sunt strajuite de paduri neguroase. Un drum prin pacla, frig si intuneric, bajbaind la limita, care dupa o ora de infern coboara triumfator in lumina, in valea vestitilor trandafiri de Damasc si a mormintelor regale, pictate cu cai si printese. Ca si acum, in antichitate, acesti munti trebuie sa fi fost o pavaza teribila in fata dusmanilor, o granita de piatra. Nu e o intamplare ca regii traci si-au construit mormintele, dar si capitala, la poalele acestor munti. Iar faptul ca s-au asezat la sud arata ca dominatia lor se intindea spre Grecia, in vreme ce la nord de Balcani e posibil ca neamul daco-moesilor sa-si fi creat o lume oarecum diferita, mai putin influentata de civilizatia grecilor si mai aproape de cea a Carpatilor.
Ca si la noi, nici in Bulgaria nu au existat, dupa 1990, prea multi bani pentru sapaturi arheologice. Fusesera descoperite vestigii tracice imediat dupa al doilea razboi mondial, existau sute de tumuli funerari despre care se banuia ca adaposteau morminte si tainuiau comori, dar nu se facusera investigatii sistematice la scara mai larga. In 1992, arheologul bulgar Georgi Kitov a planuit o campanie de sapaturi cu vise mari, dar a obtinut bani putini, doar pentru o saptamana de lucru. Si a avut de ales: sa sape la intamplare, intr-unul din tumuli, sperand ca ceea ce gaseste acolo sa convinga autoritatile sa-i dea mai multi bani, sau sa renunte pe moment, incercand sa obtina fonduri mai mari in viitor. A ales prima varianta. A sapat in tumulul Malkata, unde primele trei zile au fost dezamagitoare. Apoi a inceput sa apara aurul: mormantul fusese dezvelit. Dar si pacea celui adormit fusese tulburata. Ploi teribile si vanturi puternice s-au starnit dintr-o data, spulberand tabara arheologilor. Kitov a mers inainte. A obtinut fonduri si a condus expeditia timp de sapte ani. In acei ani a descoperit comori fabuloase, constructii funerare incredibile, picturi murale impresionante, simboluri si taine de nedescifrat. Intr-un cuvant, o lume intreaga ce parea sa fi fost pierduta pentru totdeauna. Asa a iesit la lumina Valea Regilor Traci.
Cele mai multe dintre mormintele regale ale tracilor se afla la mica departare de Kazanlak. Tumuli exista in Bulgaria cca 1500. Cercetati sunt cateva zeci. Astazi, mormintele sunt incluse in patrimoniul mondial UNESCO si sunt extrem de bine conservate. Mormantul de la Kazanlak are chiar o replica la scara, pe care o pot vizita turistii, pentru ca originalul sa fie cat mai putin expus. Exista drumuri de acces in stare perfecta pana la aceste morminte, iluminare, ventilare, conditii de conservare, exista indicatoare si ghizi. Autocarele cu turisti se revarsa ritmic, iar blitzurile aparatelor de fotografiat clipesc in mainile japonezilor veniti de peste mari si tari sa viziteze lumea tracilor. (Dar nu si pe cea a dacilor!) Bulgarii au dezvoltat un infloritor turism cultural, bazat pe mostenirea tracica. Vorbesc mereu de traci, se mandresc cu ei, motivul tracic a devenit un fel de amprenta a civilizatiei de azi a bulgarilor.

Mormantul regelui Seuthes
Muzeul din Kazanlak adaposteste multe dintre minunatiile descoperite in Valea Regilor, chiar daca unele sunt replici, caci originalele se afla la Sofia. Dar e minunat sa poti vedea laolalta, chiar la fata locului, obiectele care alcatuiau lumea tracilor. Cel mai incredibil obiect din muzeu il constituie, cu siguranta, coroana regelui Seuthes al III-lea, descoperita in mormantul acestuia din movila Golyama Kosmatka: o cununa din ramuri, frunze de stejar si ghinde din aur, delicata si impunatoare in acelasi timp, o opera de arta fara egal. Alaturi se afla bustul de bronz al regelui Seuthes. Cu parul suvite, barba bogata, nasul puternic, coroiat, si privirea usor incruntata, dar patrunzatoare, regele Seuthes pare sa scruteze viitorul cumva asemenea dacilor de pe arcul lui Constantin. Alaturi, splendide vase de aur si argint, amfore, arme, si toate cele trebuitoare sa-l insoteasca pe cel plecat.
Mormantul regelui, aflat la 15 minute distanta de Kazanlak, se afla in plin camp. Strajuita de ciresi incarcati de rod si de pajisti cu flori multicolore, movila rasare domol din campie, ca un animal garbov. Asfaltul negru duce pana la intrarea in "grobnita", cum le spun bulgarii acestor morminte. La intrare vorbesc cu ghidul, care imi spune cate in luna si in stele despre traci si Seuthes, dar nu a auzit nici de daci, nici de Decebal. Intru in pantecele cocoasei de pamant, unde ma asteapta lumea celor plecati dincolo. Dupa un coridor de piatra lung de 13 metri, si doua incaperi boltite, urmeaza o a treia, sapata toata intr-un singur bloc de piatra, ce a fost transformata in incapere-sarcofag. Aici a fost inmormantat marele rege Seuthes al III-lea, a carui capitala, Seuthopolis, se afla astazi sub apele lacului de acumulare Koprinka. Totusi, mormantul acesta nu mi se pare cu mult mai impresionant decat cel din movila Documaci, de langa Mangalia. Cele doua se aseamana foarte mult ca arhitectura si chiar si nuantele de vopsea conservate pe pereti par a fi identice. Dupa mormantul lui Seuthes, mai vizitez movilele Helvetsia si Ostrushka. Acum incep sa inteleg rostul acestor morminte-temple. La Helvetsia, mormantul reprezenta matricea, uterul, iar cel decedat se intorcea inapoi de unde venise, prin tainele si riturile care se practicau asupra lui. Acest mormant chiar are forma si neregularitatile unui uter si multe alte indicii trimit spre aceasta interpretare. La Ostrushka, s-au conservat cateva picturi splendide, intre care chipul indurerat al unei nobile, probabil sotia decedatului, o femeie frumoasa, distinsa, cu parul roscat. Dar cele mai uluitoare picturi murale se gasesc in mormantul de la Kazanlak. Aici arta tracilor este prezenta in plin apogeul sau, prefigurand arta Europei de mult mai tarziu. Cupola ametitoare e acoperita de cercuri concentrice, cu scene diverse, asemenea unui templu pagan. Culorile si formele pastrate aievea evoca o lume serena, cu cai frumosi, femei gratioase si mese imbelsugate, un fel de paradis in ocru si albastru, ce converge spre personajul regal ce-si tine soata de mana cu tandrete.
Mormintele tracilor nu par simple morminte. Sunt constructii impresionante, cu coridoare si incaperi boltite, cu usi de marmura strajuite de capete de zei si cu sisteme de inchidere a usilor care si astazi functioneaza. Sunt lumi in sine la scara mai mica, in care se petrec lucruri tainice, la hotarul dintre viata si moarte, lucruri care pentru universul profan in care traim nu mai au nici inteles, nici importanta. Epoca pe care o acopera este cea a secolelor VI-II inainte de Hristos. Spre deosebire de traci, dacii aveau o alta viziune asupra lumii de dincolo. Exceptand influentele tracice din Dobrogea, lumea dacilor nu cunoaste astfel de "pregatiri" pentru lumea de dincolo, ci trupurile celor decedati erau incinerate. Cenusa era depusa intr-o urna, iar in epoca de varf a regalitatii (sec. II i.Hr. - I d.Hr.), nici urnele nu mai sunt de gasit. Probabil cenusa era imprastiata in patru vanturi sau pe ape, iar spiritul era eliberat de povara trupului.
Cat de mult din lumea aceasta a tracilor ne apartine? Nu stim prea bine. Imi vin in minte unele similitudini, fara sa le pot lega intr-un fir prea solid, din lipsa de alte informatii: o coroana asemanatoare cu cea a lui Seuthes, dar mai putin elaborata, s-a gasit in mormantul cu papirus de la Mangalia, un inel de aur cu broasca testoasa, asemanator cu cel descoperit de bulgari in movila Sineva, s-a descoperit in movila de la Documaci, iar aceasta din urma este extrem de asemanatoare cu mormintele tracice pe care le-am vizitat. Insa la noi nu se accepta ca cele doua morminte - de la Callatis si de la Documaci - sunt tracice. "Nu se stie", mi s-a spus: pot fi grecesti, scitice, tracice mai putin. Sa vina bulgarii sa ne lamureasca.

Drumul prin Valea Regilor este un drum luminos, chiar daca trece printre morminte. Un drum curat, ce respecta trecutul. Si nu pot sa nu ma gandesc la dacii nostri, la drumurile, muzeele, indicatoarele noastre. La gunoaiele din cetatile dacice, la dezinteresul oficialitatilor, la furturile din situri, la infinitele gropi facute de cautatori, la nepasarea ucigatoare a celor ce ar fi in drept sa faca ceva. Ceva, orice, cat de putin, pentru noi, romanii.
Aurora Petan
sursa: http://coltul-adevarului.blogspot.it/2011/11/valea-regilor-traci-si-comorile-lor.html

Legendele Dacilor Liberi - Legenda Marelui Lup Alb



"Pana acum ati aflat povestile lui Omu, lui Muntean, doua dintre ajutoarele nepretuite ale lui Zamolxis si ale lui Mos Timp, Marele Duh al Pietrei Sacre. Va veni vremea sa cititi despre Leandru, Zane si Soimi, dar acum vom patrunde in lumea ce ne va duce pe urmele Marelui Lup Alb, strasnica fiara a Daciei, mana dreapta a Zeului in munti si paduri. Dar sa luam firul de la capat si sa pornim a-l depana.
Se povesteste cum in muntii ce-l adaposteau pe Marele Zeu al Geto-Dacilor se afla un preot al lui Zamolxis care avea parul alb ca neaua. Preotul nu era batran, era chiar un barbat in floarea varstei si cu mare putere, dar care pur si simplu asa se stia de cand era pe lume, cu plete lungi si albe ca omatul. La inceput, el umblase din sat in sat si vorbise cu oamenii, convingandu-i de adevarata credinta, de puterea si bunatatea marelui Zamolxis. Aceasta ii era menirea de preot si o indeplinea cu sarg deosebit si bucurie, pentru ca era convins de ceea ce facea. Preumblarile sale intre hotarele tarii au durat pana in clipa in care Zeul a aflat ca are in el un slujitor puternic si demn de incredere, asa ca l-a chemat in munti, mai aproape de el. Acum, preotul cu parul alb ca neaua nu mai era nevoit sa ceara in fiecare noapte adapost si mancare taranilor.Avea propria sa coliba la intrarea intr-o pestera. Fructele padurii erau hrana sa, iar un izvor din apropiere ii dadea cea mai dulce apa din cate fusesera vreodata pe pamant.
Preotul nu statu degeaba in padure. Pentru ca nu avea aproape oameni carora sa le vorbeasca, incepu sa glasuiasca vietuitoarelor codrului. Mai mult: stand cat era ziulica de lunga singur, si avand ca tovarasie doar fiarele si pasarile padurii, le-a prins graiul. La inceput era mai greu, doar le intelegea, apoi, incetul cu incetul, a inceput sa le si vorbeasca pe limba lor, sa le ajute si sa le ceara sfaturi cateodata. Nu de putine ori a facut in asa fel incat animalele sa nu se mai ucida intre ele.
Preotul cu par alb ca neaua ajunsese in cativa ani un adevarat conducator al padurii, dar dintre toete vietuitoarele de acolo, mari si mici, cel mai bine se intelegea cu lupii, acestia fiind cel mai aproape de sufletul sau. Haitele veneau mereu la coliba din gura pesterii pentru a vorbi cu preotul, iar atunci cand foamea mistuitoare le cerea sa omoare vreo ciuta, omul nostru mergea chiar in fruntea lor la vanatoare, invatandu-i pe lupi sa aleaga pentru hrana animalele bolnave sau batrane. Le spunea:" Cu totii ne-am nascut pe acelasi pamant si traim pentru bunul nostru stapan, Zamolxis atotputernicul. Si eu, si voi, dar si bietele ciute. Fiecare lucru are cate un rost pe lume, asa ca sa nu ucideti decat caprioarele care, dintr-o pricina sau alta nu mai sunt de trebuinta."
Haitele ascultau cu luare aminte la vorbele sale....
Zamolxis intelese cat de mare ajutor ii pot aduce lupii in vremurile de izbeliste ce se vesteau, asa ca se hotara asupra unui gand ce de multa vreme il framanta. Il chema la el pe preotul cu parul alb ca neaua. "Preotule, spuse Zeul, am urmarit pas cu pas tot ce ai facut de la venirea ta in munti si pana acum. Stiu cat de bine te intelegi cu salbaticiunile padurii si mai cunosc si faptul ca haitele de lupi te asculta orbeste. Sufletul ti-l stiu de mai demult pe de-a-ntregul. Iata acum de ce te-am chemat la mine si pentru ce ti-am spus mai intai aceste vorbe: se apropie vremuri grele si a sosit clipa ca sacrificiul tau sa ajute neamul Dacilor. Esti gata sa te supui, sa urmezi calea destinului tau?"

In timp ce graia, Zamolxis se uita in ochii si in sufletul preotului cu parul alb ca neaua. Isi dadu seama, inca o data, ca are in fata un supus ce s-ar fi aruncat si in flacari pentru fericirea tarii sale...
"Stapane, nu cunosc nimic sa-mi fie mai drag decat meleagurile acestea, libertatea si fericirea neamului meu. Vointa ta, preabunule Zamolxis, este lege pentru mine, iar daca sacrificiul meu poate fi de ajutor nu pot decat sa-ti multumesc ca m-ai ales. Porunceste sa mor si asa voi face, daca asta trebuie.Sunt la picioarele Zeului meu si ma supun."
"Nu, preotule cu parul alb ca neaua, spuse Zamolxis, moartea ta mie nu mi-ar fi de nici un folos, iar in inimile dusmanilor tarii ar aduce o usurare, pentru ca soarta gliei noastre va depinde, de aici inainte, si de tine. Asa sa stii!...Te voi transforma prin puterea mea si a Pietrei Sacre, intru gloria vesnica a Dacilor Liberi, intr-un lup, dar nu intr-unul obisnuit. Parul ti-e alb ca neaua si asta iti arata gandirea ta adanca. Bratul ti-e puternic, iar asta dovedeste forta ta. Iti voi darui nemurirea si vei deveni Marele Lup Alb, conducatorul in lupta si pe timp de pace al tuturor haitelor de lupi de pe cuprinsul Marii Dacii. Vei fi, ca si pana acum, supusul meu."
Preotul cu parul alb ca neaua avea lacrimi in ochi atunci cand vorbi din nou:" Stapane, nu sunt demn de aceasta cinste!"
"Asta nu tu o hotarasti, raspunse aprig Zamolxis, ci eu. Hotararea mea este luata...prima ta menire este aceea sa unesti toti lupii sub cuvantul si porunca ta, astfel incat sa fie gata de lupta, iar la cel mai mic semn al tau sa se adune pentru a-mi asculta poruncile. Cand acest lucru va fi bine dus la indeplinire, vei veni alaturi de mine, in Muntele Sacru, pe care nu-l vei mai parasi, afara doar de cazurile de primejdie grava pentru tara."
Dupa ce termina ce avea de spus, Zamolxis se ridica de pe tronul sau de granit si se indrepta spre Piatra, o ridica de la locul ei si o inalta spre cer. Din inima Pietrei Sacre a Geto- Dacilor porni o raza de lumina ce il invalui dintr-o data pe preot intr-o ceata orbitoare. Orice muritor de rand si-ar fi pierdut vederea in fata acelui fantastic spectacol. Ca prin minune preotul cu parul alb ca neaua se transforma in lup, dar nu intr-unul ca toti ceilalti, ci intr-unul asa cum nimeni nu a mai vazut nici pana atunci si nici dupa aceea. Lupul nou ivit era unic in toata semintia sa. Mare de statura cat un urs, avea ochii precum jaratecul, labe puternice, gherele si coltii lungi si ascutiti ca sabiile, iar blana sa era alba, alba, mai alba decat laptele.
Prin vrerea si puterea bunului Zamolxis, se nascuse Marele Lup Alb al Dacilor Liberi. Din acea clipa, destinul patriei avea inca un aparator de temut.
Misiunea Marelui Lup Alb incepu imediat si nu a fost nevoie de vreme prea indelungata pentru ca toate haitele de lupi din tara, de la catelandri abia nascuti si pana la cei mai batrani si neputinciosi, sa se afle sub conducerea sa...Marele Lup Alb a avut grija sa invete haitele sa nu mai atace casele si gospodariile oamenilor pentru a le prada, iar la strigatul sau trebuiau sa se adune cu totii pentru a porni la lupta. In acest timp, Zamolxis le-a cerut dacilor sa-si ajute fratii de sange, cum erau considerati lupii, sa le ofere hrana si adapost ori de cate ori era nevoie. Acestia din urma, la randul lor, aveau datoria invatata de la conducatorul lor si trebuiau sa-i ajute pe Geto-Daci in lupta si in apararea Muntelui Sacru
................................................................

Toate bune si frumoase, numai ca oamenii sunt nestatornici, iar cand este asa, fericirea si intelegerea nu pot dura la nesfarsit. Marea invazie era din ce in ce mai aproape de hotarele Daciei, iar o parte din supusii lui Zamolxis, spre marea lor nefericire, incepusera sa se indoiasca de puterea Marelui Zeu , indreptandu-si rugaciunile si ofrandele spre alte zeitati. Se vede treaba ca frica roade sufletul omului, sau poate ca acei tradatori sperau la avutii mai mari.Miseii nu s-au multumit numai cu tradarea si, de teama care nu cumva sa ajunga in fata Marelui Lup Alb, incepura sa omoare in nestire orice lup care le iesea in cale. Pacea Dacilor incepea sa se clatine datorita fricii si pierderii credintei stramosesti.
Cu toata vitejia de care au dat dovada cei care mai credeau in Zamolxis, fara ajutorul Zeului si al Marelui Lup Alb, acesti ultimi bravi Daci au fost in cele din urma invinsi, iar cei care au scapat cu viata s-au refugiat in adapostul oferit de marea cetate a Muntilor Apuseni.
Din cand in cand, in toiul luptelor, Marele Lup Alb putea fi zarit pe cate vreo colina indepartata cum privea la moartea fratilor sai. Nimeni insa nu l-a mai auzit, iar daca cineva s-ar fi putut afla destul de aproape de el incat sa-i poata citi sufletul prin ochii inlacrimati, si-ar fi dat seama ca marele conducator cu blana alba ca neaua plange cu durere. In fata sa se desfasura infrangerea pas cu pas a poporului sau drag, iar el nu putea decat sa priveasca neputincios. O data cu biruirea definitiva a Dacilor, Marele Lup Alb s-a retras fara cale de intoarcere langa stapanul sau, Zamolxis, iar sub privirile muritorilor de rand nu s-a mai aratat decat rar, foarte rar.
Cand o facea, insemna ca erau vremuri de mare izbeliste pentru urmasii Dacilor Liberi. Nu intra in lupta, nu aduna haitele, doar privea cu jale, dupa care revenea langa Zeu, povestindu-i ceea ce se intampla afara.
Desi s-au scurs de atunci multime de secole, Marele Lup Alb si astazi mai vegheaza si asteapta indurarea Zeului intru iertarea Dacilor Liberi, in randul carora el insusi se nascuse. Inca mai spera sa vina clipa in care Zamolxis ii va cere sa stranga iarasi haitele pentru a alunga dusmanii, pentru a recladi vechiul regat Dac, pentru a bucura urechile credinciosilor si a inspaimanta pe tradatori prin urletu-i de lupta, cantul atat de dulce al Marelui Lup Alb.
In codrii batrani ai muntilor, sub bolta instelata, in bataia calda a vantului de libertate, cei cu inima pura pot auzi si acum chemarea la lupta a Marelui Lup Alb. Pamantul, frunzele si il cunosc prea bine. Voi il auziti?"
sursa: http://coltul-adevarului.blogspot.it/2011/12/legendele-dacilor-liberi-legenda.html

Astre cu dedicatie: “De-ar fi sa vii” de Mihaela Runceanu

Parafrazand titlul unei carti culinare menite sa ne lungeasca viata, “Si noi ce mai mancam?”, vom pune intrebarea “Si pe noi ce ne mai omoara zilele astea?”. La a doua intrebare exista o singura varianta de raspuns: asteptarea!

Marte retrograd in Balanta ne-a jumulit vreo 80 de zile, vreme in care ne-am zbatut in indecizii, alegeri gresite, pretentii fara acoperire. Am dat din colt in colt, iar cei inca si mai norocosi au dat din cioc in boc (si nu e vreo aluzie politica la mijloc!). Din 20 mai, Marte si-a reluat mersul direct si ne permite sa rectificam, sa ajustam, sa corectam ceva ce am stricat in ultimele luni. Mai avem inca doua luni de foc, pana pe 26 iulie, cand Marte va pleca in sfarsit din Balanta si se va muta in Scorpion.

Din ciclul “vestea buna/vestea rea”, lucrurile ar fi stat mult mai potolit daca in Balanta n-ar fi fost si Destinul. Pe de alta parte, la polul pozitiv, combinatia Marte-Destin in Balanta ne da pana la jumatatea verii si leacul. 

Hotararile definitive au fost inhibate pana acum de valul de energie cosmica. Am batut pasul tot pe loc, pe loc, pe loc, iar de rasarit tot n-a rasarit busuioc. Ba am mai dat si cu batul in balta. Din 20 mai nu mai avem nicio scuza! E cazul sa ramanem fermi pe pozitie, sa stim ce vrem si sa ne asumam responsabilitatea fata de propriile decizii! Iar ele se iau acum cu inima, nu cu capul! Primul impuls al sufletului este cel corect! In secunda doi, daca am lasat mintea sa preia controlul asupra noastra, atunci deja am intrat in frica si am pierdut o sansa uluitoare!

Pot fi doua luni de decizii pe muchie de cutit, greu de acceptat de catre altii, prin care avem de infruntat prejudecati sau pot fi doua luni de oportunitati ratate! Deciziile in fata carora dam test ne cam arunca in gura lupului: partener, familie, prieteni, opinie pubica, religie, norme sociale. Putem face pasi atat de uriasi spre un ideal in viata incat s-ar putea sa ne speriem de maretia darurilor care vin spre noi. Fericirea in doze prea mari poate sa dezarmeze si sa-i puna pe fuga pe cei carora le e frica de ea. Invatam acum sa primim! Cine se multumeste cu putin, s-ar putea sa ramana cu nimic.

Evenimentele se precipita, timpul se accelereaza, asa ca noi trebuie sa ne adaptam la ritm si sa tinem pasul cu ce vine spre noi! Este obligatoriu sa ne sincronizam cu ceea ce ni se intampla acum! Viitorul vine spre noi aici si acum! Se materializeaza in prezent dorinte pe care le vedeam in visele noastre abia peste ani de zile. Daca apare acum Fat-Frumos sau Ileana Cosanzeana, iar noi suntem prea ocupati cu cariera si nu avem timp de “prostii”, cum ar fi “familie”, “copii”, “fericire”, s-ar putea sa treaca vremea pe langa noi. Daca vine sansa peste noi, ACUM E MOMENTUL! PENTRU CINE SPUNE CA NU E MOMENTUL, NU INSEAMNA CA MOMENTUL VA VENI CANDVA, ODATA SI ODATA! INSEAMNA CA A TRECUT DEJA MOMENTUL!

Un DA sau un NU ne schimba acum viata. Si avem sanse minime sa ne mai intalnim cu ceea ce ocolim. Orice ar fi, sa stam in inima! Sa imblanzim frica si sa o topim in iubire! Cine face compromisuri, cine ia decizii de dragul altora sau cine incalca liberul arbitru si face lucruri cu forta, de la sfarsitul lunii iulie s-ar putea sa-si gaseasca foarte greu locul in propria viata! E timpul sa decidem acum ce ne spune doar sufletul nostru ca e bine pentru noi!

Nu putem face mai nimic sa se intample. Lucrurile ni se intampla de la sine, iar daca le traim, inseamna ca suntem pregatiti pentru ele. Capcana cea ma mare este aceea de a renunta la “ceea ce este” in favoarea a “ceea ce ar putea sa fie”. Prezentul palpabil ia locul fanteziilor, iluziilor, imaginatiei. Asa ca, daca vine sansa, pune mana pe ea! Nu te mai intreba “cum ar fi fost daca…”! Daca in locul partnerului de acum, cu care poti sa ai totul, il preferi pe cel cu care in trecut te-ai vazut o data, la care ti-a ramas sufletul si pe care ai proiectat toata fericirea ta, atunci iti meriti soarta. La fel ti-o meriti daca te complaci si te lasi calcat in picioare. Daca respingi locul de munca ce ti se propune pentru ca nu corespunde idealului tau de a lucra la Hollywood sau pentru NASA, atunci sa nu te mai plangi!

Nu mai e loc pentru regrete. Cine amana, cine ezita, cine tremura se scufunda in frica! Cine alege, cine actioneaza, cine isi asuma raspunderea fata de propria viata, cine traieste ancorat in realitate capata o pereche de aripi. Nu mai visa! Nu mai spera! Nu te mai gandi la ce-ar putea sa fie!

Nu avem ragaz sa ne inchipuim cum am reactiona “de-ar fi sa vina” oportunitatile. Ele au venit deja, se incarneaza in prezent. Daca am oscilat in ultimele trei luni, e timpul sa ne uitam la ceas. Trenul a venit si a stat destul in gara. Din clipa in clipa sta sa plece. Orice intarziere ne poate lasa pe jos. Din 26 iulie, o sa facem cu mana, depinde de noi daca de la geamul vagonului sau de pe peron.

Bilet avem, iar calatoria e cu sens unic. Sa urcam cu incredere, curaj si credinta! Sus sa avem inimile!

Si, cu dedicatie astrala, melodia “De-ar fi sa vii” de Mihaela Runceanu (click).


Sursa foto: filmul "Polar Express"
sursa:  http://valeriupanoiu.blogspot.ro/2014/05/astre-cu-dedicatie-de-ar-fi-sa-vii-de.html