Pagini

miercuri, 14 mai 2014

Drobul de sare...sau... aleg sa nu aleg

                         Cand eram copil bunica imi spunea adesea o poveste care incepea cu o femeie ce isi culcase fiul langa soba, sub un drob de sare, asezat mai sus, apoi, pana la venirea sotului, plansese neincetat, gandindu-se ca puiul de om va muri in cazul in care drobul de sare o sa cada. Ma intrebam de fiecare data de ce nu lua drobul se sare de acolo... sau, daca era prea greu, de ce nu aseza patutul in alt loc. Mi-au trebuit ani destui... si un sac considerabil de temeri, limitari carate in spate pentru a-mi da seama ca stateam exact ca femeia din poveste, privind drobul de sare si asteptand sa se intample o catastrofa. Incercasem sa-l indepartez, sa gasesc o solutie? Nu. Ma multumeam sa privesc sacul devenind tot mai mare. Poate ca asteptam sa se mute singur sau sa-l mute altcineva pentru mine... doar ca era al meu si cea care trebuia sa faca alegerea de a ramane in asteptare sau de a-si asuma renuntarea la pasivitate eram doar eu. S-a intamplat atunci sa intalnesc o persoana deosebita... nu pentru ca arata sau se purta intr-un anumit fel, ci pentru ca purta intr-o intrebare simpla tot ceea ce nu vazusem, fiind prea ocupata cu asteptarea: Dar tu ce-ai facut pana acum? Initial, m-am simtit pusa la colt, cum adica ce am facut? Am asteptat! Mi se paruse foarte important sa astept cu rabdare... Cel care pusese intrebarea nu ma punea la colt, nu facuse altceva decat sa-mi deschida ochii pentru a vedea ca eu... practic, nu facusem nimic... alesesem sa nu aleg. Pentru mine a fost momentul de cotitura... acel AHA care a declansat o serie de sincronicitati fericite si alte AHA-uri care m-au ajutat sa mut sacul. Am iesit din starea femeii care plangea si am devenit sotul care venind acasa a luat pur si simplu copilul de sub drobul de sare.
De cate ori nu alegem oare sa nu alegem? Ne concentram eforturile asupra trecutului, asupra viitorului, transformandu-le in drobul de sare ce sta sa ne striveasca prezentul. Fiecare teama proiectata asupra zilei de maine, fiecare stire apocaliptica pe care ne grabim sa o imbratisam ingreuneaza drobul personal. Si ramanand pasivi, asteptand sa vina dezastrul, asteptand sfarsitul unei relatii, concedierea, boala...sau orice altceva mai contureaza fantasmele temerilor noastre....nu facem decat sa strivim prezentul. Pentru ca singurul moment in care avem puterea de a actiona, de a schimba ceva, este prezentul. Aici si acum, inca suntem langa persoana iubita, avem inca un loc de munca, suntem inca sanatosi... priviti ceea ce este, nu ceea ce ar putea fi intr-un viitor incert. Fiecare proiectie negativa asupra zilei de maine ingreuneaza drobul de sare si-l aduce mai aproape de cadere. Acum si aici il puteti indeparta, puteti alege sa schimbati perspectiva, sa actionati altfel, sa faceti o alegere care sa aduca schimbari benefice. 
Va doresc curajul de a alege si de a trai in prezent!
Trimiteți un comentariu