Pagini

miercuri, 24 decembrie 2014

Craciun fericit



                      Va multumesc tuturor celor care mi-ati fost alaturi in acest an, celor care mi-ati fost viscol si celor care mi-ati fost primavara, celor care m-ati insotit pentru o clipa si celor care mi-ati devenit tovarasi de drum, celor care mi-ati permis sa fiu parte din calatoriile voastre si celor care m-ati binecuvantat cu prezenta pe propriul meu drum. 
                         Imi cer iertare pentru tot ceea ce as fi putut face si n-am facut, pentru tot ceea ce v-as fi putut spune si nu am spus, pentru ploile pe care vi le-am oferit. 
                        Va multumesc suflete dragi pentru bucuria de a ne fi regasit dincolo de timp si spatiu, va multumesc pentru ca prezenta voastra face lumea mai plina de culoare si va doresc un Craciun binecuvantat!

sâmbătă, 20 decembrie 2014

Despre Craciun

                 


                      De cateva zile toata lumea alearga, forfota in piete, in magazine... nervi, oboseala, agitatie... rezervari la pensiuni, restaurante. Si in tot acest haos ne pierdem pentru un timp, ca apoi sa ne intrebam - gata, asta a fost tot? Asta este Craciunul? Pentru ce atata agitatie? Apoi, in saptamanile ce urmeaza... ne refacem dupa sarbatori. Doamnele constata ca au nevoie de dieta, domnii isi amintesc cu nostalgie aceleasi mese copioase... fara a se simti vinovati fata de silueta mai plina. 
Asta e tot? Atat a ramas din Craciun? O perioada a meselor intinse, a cadourilor si nervilor intinsi peste limita de vizitele la rude? 
                         Ceea ce sarbatorim poate ramane cumva ascuns printre legende, povesti, deformat pe alocuri de trecerea timpului si interpretarile fiecarei epoci. Craciunul, inainte de a fi o celebrare a nasterii lui Isus, ori o celebrare a soarelui, este un timp in care celebram un nou mod de a fi, de a trai, un mod de a percepe lumea care ne-a fost revelat acum doua mii de ani. Celebram Lumina, nu cea a podoabelor din brazi, nu cea din reclamele colorate... ci acea lumina din noi, acea lumina care ne inspira sa dorim o lume mai plina de pace, de iubire... 
                         Poate ca, in aceste zile, cel mai frumos cadou pe care ni-l putem face si il putem face celorlalti este sa lasam lumina din noi sa straluceasca, sa-i ascultam pe cei din jur cu inima, sa le dam posibilitatea sa fie ceea ce sunt, fara judecati, fara asteptari... si sa ne permitem sa fim. Lumina nu judeca, nu e partinitoare, nu imparte lumea in buni si rai, in crestini si pagani... nici macar in treziti si adormiti. Ii lumineaza pe toti cu aceeasi blandete. Daca in timpul anului suntem prea ocupati cu ceea ce credem ca suntem, cu ceea ce vrem ca ceilalti sa creada ca suntem... poate in aceste zile gasim ragazul sa fim noi insine.
                       In acest an, faceti-va voua insiva cadoul cel mai pretios pe care doar voi insiva vi-l puteti face - lasati-va sa fiti.

marți, 16 decembrie 2014

Misiunea personala


Am cautat-o pana cand, prea obosit de atatea rataciri, m-am oprit... si atunci ea m-a gasit pe mine...

                  Motiv de obsesie, depresie, dezamagire... misiunea asta personala tulbura gandurile, ne poarta pe aripile visului de a ne regasi ca salvatori ai lumii pentru ca, intr-o clipa, sa ne arunce in deznadejde. Totusi, ce este misiunea personala? Cuvantul misiune ne duce cu gandul la ceva important, ceva pentru care sa meritam recunoastere... daca s-ar putea, recunoastere din partea lumii intregi. Mintea fabrica vise dupa vise... cand vom sti care este acea misiune, viata se va schimba, vom arata noi lumii cine suntem. Si ea, mult cautata, mult ravnita misiune, nu se arata. O cautam pe la seminarii, pe la cursuri. meditam... si ne invartim in cerc, se joaca cu noi, ne amageste, este un cantec de sirena...
                Toate aceste jocuri, scenarii ii apartin mintii. Ea este cea care sopteste gandul maririi, al martiriului, al sacrificiului, al sanctificarii... urzeste scenarii, asteptari in functie de convingerile si programele ascunse in subconstientul fiecaruia. Crestinul se vede chemat la sacrificiu, misiunea sa imbraca aura unui martiriu subtil. Cei care urmeaza diferite curente spirituale nou aparute se simt chemati la a fi invatatori ai lumii, maestrii veniti sa aduca o alta lume... preoti renascuti ai unor religii demult apuse... Cate povesti nu ne sopteste mintea in dorinta ei de a ne tine ocupati... In dorinta uneori acerba de descoperire a misiunii personale se ascunde insa si nevoia de a detine controlul. A nu stii, a pluti in deriva... este inspaimantator pentru minte. Ea are nevoie sa stie, sa controleze, sa continue iluzia ca stapaneste totul in jur, ca neprevazutul este tinut la distanta. Are nevoie de proiectii, argumente, planuri... fara ele viata pare un haos sufocant. 
                  Si daca misiunea personala nu are nimic deosebit? Daca i se rapeste aura de maretie? Daca misiunea ta personala ar fi sa faci ceea ce faci deja? Daca ar fi ca maine sa te trezesti, sa mergi la lucru, ca in orice alta zi, sa intalnesti aceeasi oameni, sa mergi in aceleasi locuri? Pentru ca asta este misiunea personala, viata pe care o traiesti deja, devenita o viata traita constient. Daca vrei sa-ti implinesti misiunea personala, trezeste-te si fii prezent, mergi la lucru si fii prezent in ceea ce faci, fa ce ai de facut cu iubire, cu intelegere, cu compasiune, asculta oamenii pe care ii intalnesti... opreste larma ta interioara si asculta ceea ce ei au de spus, nu franturile care ajung pana la tine cu greu, printre propriile tale ganduri, mergi in locurile in care ai de mers si fii prezent, observa-le, da-le sansa de a fi vazute cu inima. Esti deja in centrul misiunii tale personale, o traiesti si faci asta de cand te-ai nascut. Nu trebuie sa mergi in varf de munte si nici sa cuceresti lumea, ai doar un lucru de facut - sa fii prezent, prezent in tine, in viata ta. Misiunea ta este aceeasi cu a tuturor. Toti avem o singura misiune - sa fim, sa fim prezenti, constienti, centrati in propria fiinta si sa le dam voie celorlalti sa faca acelasi lucru. Modul in care implinim acest lucru este doar un detaliu. Fiecare suntem exact in locul potrivit pentru a fi, pentru a-si straluci propriul dar de lumina. Nu sunt erori, nu sunt greseli... suntem acolo unde este necesar sa fim, acum si aici. Nu exista competitie, nici misiuni mai importante sau mai putin importante. Poate ca maine parte din misiunea ta va fi sa speli podeaua iar a altuia sa pregateasca masa, a altora sa opereze un bolnav... Sunt doar detalii, moduri de implinire a misiunii unice de a fi, de a creste in iubire si a impreuna-impartasi darurile luminii. 

miercuri, 10 decembrie 2014

Despre magie


                  Magia fascineaza, este un domeniu care de mii de ani inflacareaza mintile, trezeste teama, admiratie, groaza si curiozitate… In fata ei nu poti ramane indiferent. Este raspunsul intrebarilor fara raspuns si solutia posibila atunci cand logica spune ca orice rezolvare este imposibila.
                   Invaluita in mister, ascunsa de ochii omului de rand, soptindu-se in locuri ferite de priviri iscoditoare… dincolo de aura de nepatruns a secretului, magia nu are nimic magic, in sensul in care magia nu este nici lipsita de logica, nici rezervata unor anumiti initiati, mai buni, mai intelepti ori mai altfel decat ceilalti. Este pur si simplu o problema de cunoastere, perseverenta, munca interioara.
                 Ceea ce se pastreaza in zonele rurale si uneori in camarute intunecate la margini de orase este o vaga amintire a stiintei magice. Baba care bolboroseste descantece si deschide cartile de cele mai multe ori nu stie cum si de ce face, care sunt mecanismele pe care actiunea ei le declanseaza si tocmai de aceea ar fi indicat sa nu apelam la ea, asa cum nu apelam la un om de pe strada la intamplare atunci cand avem o problema medicala. Daca medicina de azi se adreseaza corpului fizic mai ales, actul magic se adresa candva corpului energetic, sufletului, sortii. Era o stiinta precisa si atent practicata, cu legi clare. Odinioara magia era stiinta utilizarii legilor universale si cei care ii urmau calea treceau prin ani, uneori zeci de ani de pregatire. Pentru a deveni maestru al acestei arte aspirantul trecea prin purificari treptate, teste, incercari. Legile universului si mai ales modalitatile prin care se puteau folosi pentru a vindeca, influenta vremea, societatea etc. nu puteau fi lasate in seama unei fiinte dominate de orgoliu, dorinte personale, lacomie, sete de putere… Evident, cand idealurile inalte ale primilor practicanti au inceput sa cada in uitare pe poarta initierii au inceput sa intre si fiinte aflate departe de gradul inalt de moralitate cerut de nobila stiinta de altadata si s-a nascut ceea ce se numeste azi magia neagra. La inceput magia nu era nici alba nici neagra, ci o stiinta aflata in slujba luminii, menita sa sustina bunul mers al lumii. Mostenirea ajunsa pana azi apartine in mare parte, din pacate, acelei clase de practicanti ai magiei aparuti in perioada de decadere a acestei arte, cand manipularea energiilor ajunsese sa fie un act lipsit de discernamant.
                   Legile care stau la baza actului magic, fie el malefic ori benefic sunt legea atractiei si legea rezonantei. Practicantul se foloseste de aceste doua legi pentru a obtine rezultatul dorit de client. Deschiderea cartilor necesita antrenament in psihologie si citirea informatiilor aflate in campurile energetice. Foarte rar ocultistul de azi este un clarvazator inzestrat. Citirea si interpretarea cartilor se face prin decodarea informatiilor aflate in structurile energetice ale clientului. Partenerii de viata, copiii, posibilele boli pot fi citite in campurile care inconjoara corpul uman. Si cu putin talent in citirea oamenilor, a caracterelor… previziunile sunt gata. Ocultistul de azi stie bine ca cel ajuns in fata sa a apelat la el pentru ca a epuizat celelalte posibilitati de rezolvare a problemelor si este sugestionabil, credul, gata sa-si puna sufletul pe tava.
                      Pentru unele actiuni magice se cer obiecte, fire de par, haine ale persoanei asupra careia se va actiona pentru ca acestea contin amprenta energetica a posesorului si sunt folosite ca suport si mijloc de influentare. Orice act magic presupune crearea unei corzi prin care sa circule informatia intre agresor si cel agresat. Chiar si atunci cand lipsesc obiectele personale, coarda poate fi creata prin utilizarea unei fotografii, a unor date personale ale celui agresat. Ceea ce este important in toate situatiile posibile este ca ceva din interiorul persoanei sa rezoneze cu actul magic pentru ca acesta sa functioneze si acesta este si motivul pentru care practicile de purificare interioara ca rugaciunea, postul, spovada etc. rup corzile prin care ocultistul actioneaza. Actul magic negativ actioneaza asupra umbrei aflate in subconstient, o hraneste, in timp ce actele de purificare interioara ii slabesc fortele.
Intr-adevar sunt persoane asupra carora influenta magica de anumite tipuri nu functioneaza nu pentru ca ar fi fost gresit folosita ci pentru ca nu exista rezonanta necesara.
                Ce se intampla cu cei care folosesc magia dupa ureche, pentru beneficii personale ori doar din amuzament, pentru ca pot? Tulburarea legilor universului are totdeauna consecinte. Lipsa purificarii gandurilor, a emotiilor il pot impinge pe practicant spre influentele spiritelor de vibratie joasa si pot produce involutie spirituala si efecte nocive nu doar asupra lui ci si asupra celor din familie, uneori pentru generatii intregi.

                Cei tentati de magie ar trebui sa stie ca stapanirea acestei arte este un drum lung si anevoios. Daca totusi doresc sa porneasca la drum, primul act magic pe care ar fi de dorit sa si-l insuseasca este rugaciunea.

Renuntarea la asteptari




                   Toti avem asteptari, asteptari legate de familie, copii, prieteni, slujba, ziua de maine, evolutia societatii...suntem atat de plini de asteptari incat ne este de multe ori greu sa vedem unde ne aflam in prezent. Chiar si cand cititi aceste randuri aveti asteptari legate de ceea ce veti citi in continuare. Mintea alearga permanent, anticipeaza, creeaza linii de viitor bazate pe asteptari si in timp ce ne lasam purtati prin labirintul de ganduri si proiectii mentale alunecam pe nesimtite intr-un ocean de conditionari si auto-conditionari. Toate asteptarile noastre sunt create de minte pe baza experientelor trecute, a amintirilor si programelor care ruleaza in fundal fara a fi bagate in seama. Mintea analizeaza datele situatiei in care ne aflam si proiecteaza asteptarile noastre in functie de ceea ce am experimentat in trecut iar acest lucru ne limiteaza propriile experiente. Retraim iar si iar aceleasi frustrari, dezamagiri, emotii. 
                     Fiecare asteptare avuta ne limiteaza potentialul creator, ne sopteste ca avem un numar restrans de rezultate posibile pentru fiecare problema intampinata. Incercati sa renuntati la asteptari si mintea se blocheaza pentru un moment, dupa care incearca sa va demonstreze ca nu puteti trai fara asteptari, ca nu ati sti ce sa faceti, ca nu ati avea un sens, un scop... ca v-ar lipsi motivatia de a face lucrurile sa mearga. Mintea se teme de lipsa controlului asupra lucrurilor, se teme sa dea drumul trecutului, indiferent cat de dureros sau plin de bucurie ar fi fost. Un om care a avut experiente placute va avea asteptari pozitive de la viata, in timp ce omul trecut prin incercari va privi cu teama spre viitor. Luati un exemplu simplu - o dezamagire in dragoste. Dupa ce ati suferit un esec sentimental si cunoasteti o alta persoana o mai priviti cu aceeasi incredere si deschidere ca inainte de a experimenta suferinta sau perspectiva unei alte relatii este umbrita de indoieli? Va trece prin cap gandul ca noua relatie va fi un nou prilej de suferinta? Cel putin o perioada indoielile va vor da tarcoale. De fapt, nimic nu va indica si nu va garanteaza o noua dezamagire, dar mintea opereaza prin baza de date pe care o detine, in baza voastra de date apare amintirea dezamagirii anterioare si prin urmare creeaza asteptari si proiectii de viitor in functie de ceea ce stie ea. 
In momentul in care renuntam la asteptari ne deschidem spre noi experiente, lasam oamenii sa fie asa cu sunt, lasam lumea sa fie, doar sa fie, fara a o limita la ceea ce credem ca stim. Si realitatea este ca nu stim nimic... mintile noastre functioneaza in baza unui numar limitat de date, experiente iar acestea sunt extrem de subiective. Ar putea fi complet false din perspectiva unei persoane care a avut parte de alte experiente. 
Suntem obisnuiti sa ne identificam cu mintea, sa dam o logica, o ratiune lucrurilor care ni se intampla. Spunem ca totul are o explicatie logica si cautam aceasta logica in sacul cu amintiri, apoi ne plangem ca trecem prin aceleasi situatii. Renuntarea la asteptari nu presupune o viata in deriva, ci acceptarea despartirii de trecut, depasirea iluziei ca suntem una cu povestea noastra. 
Faceti un exercitiu - daca va confruntati cu o problema si aveti nevoie de solutii, pentru cateva momente ramaneti in starea de a fi. Respirati pur si simplu si urmariti doar fluxul de aer care va inunda plamanii. Opriti mintea. In aceasta stare asteptarile, proiectiile mentale se opresc si aveti acces la potentialul creativ al universului. Observati solutiile care vin de nicaieri, acel "aha" care dezleaga problemele avute. Acest "aha" nu a venit datorita mintii, nici datorita asteptarilor ori planurilor de viitor bine structurate... ci in lipsa acestora, in momentul in care le-ati dat drumul si ati devenit liberi sa fiti.

luni, 8 decembrie 2014

Calaul! Marte in Varsator (5 decembrie 2014 - 12 ianuarie 2015)


Din 5 decembrie 2014 pana pe 12 ianuarie 2015, punctul actiunii si al curajului se muta in semnul Varsatorului. Marte face un tur de forta rapid prin zodia care poarta amprenta planetelor Saturn si Uranus.

Finalul de an 2014 si debutul lui 2015 vin sa stearga toata indecizia si inconstanta in care ne-a scaldat Marte mai bine de 7 luni, cat a stat si a mai si retrogradat in Balanta. Abia acum putem spune ca stim clar ce vrem si ce nu vrem. A venit, in sfarsit, sezonul clarificarilor. Apele se limpezesc, toate dubiile noastre se cern pentru a face fata unor certitudini dupa care tanjeam atat de mult, dar pe care ne-a fost imposibil sa le atingem pana acum. Putem spune cu mana pe inima categoric DA sau NU!

Numai ca acolo unde am ezitat sa facem schimbari, ele vin peste noi cu incercari si obstacole mai greu de dus. Fortele nevazute ne spun asa: ''Aha, deci n-ai vrut si n-ai putut sa duci un sac de 10 kg? Perfect! Poftim unul de 20!'' Marte aduce si increderea ca, pe termen lung, tot ceea ce ne provoaca acum disconfort, va lua pentru noi o forma extrem de favorabila. Marte in Varsator transmite impulsul unor schimbari bruste in viata noastra, cu rasturnari de situate la 180 de grade. Insa nici el nu poate face minuni decat daca vrem noi sa ni se intample! Daca am stagnat indelung, lucrurile nu se pot aseza pe alt curs chiar peste noapte. Treptat, intre 5 decembrie si 12 ianuarie, pas cu pas, o noua ordine a lucrurilor se instaleaza insa in viata noastra.

Marte in Varsator aduce vremea schimbarilor necesare. Lucrurile ascunse ies brusc la suprafata, tot ce nu mai functioneaza se opreste definitiv din evolutie, iar inceputurile de drum au o viteza ametitoare. Oricat am incerca sa oprim ce ni se intampla, e nevoie sa acceptam ca evenimentele din viata noastra se accelereaza si se petrec mult mai repede decat ne-am fi putut imagina.

Marte in Varsattor ne da un ritm ametitor. El nu stie de mila si actioneaza prin lovituri necrutatoare. Primim electrosocuri ca sa vedem ce anume avem de indreptat. Marte in Varsator declanseaza in viata noastra un ''Blitzkrieg'', cum este denumit in istorie si in strategiile militare: ''un razboi fulger''. E ca si cum vine peste noi din senin ceva ce trebuia sa rezolvam de mult sau ceva ce am cerut de mult. Iata ca acum primim. Sa vedem cum ne descurcam de aici inainte...


Deciziile pe care le luam in acest interval de timp sunt definitive, nu prea sunt sanse sa ne intoarcem asupa lor. Daca ne opunem, o sa amanam doar un deznodamant care era deja scris dinainte. Acolo unde loveste fulgerul, se imparte lumea in doua: ceea ce a fost inainte si ceea ce vine de acum incolo. Tentativele de resuscitare a trecutului in forma in care am fi dorit noi sa fie, dar n-au apucat niciodata sa fie, devin consumatoare de resurse. Marte priveste numai spre viitor si ne suceste cu forta capul spre drumul pe care-l avem in fata. Cine nu accepta ca trecutul nu se mai intoarce, risca acum sa ramana blocat in regrete, frustrari, vinovatii, lupte sau acuzatii.

Securea lui Marte in Varsator taie ca un calau: scurt, fara remuscari, cu detasare. Adevarat, s-ar putea sa lase in urma multe victime, multe persoane care sa planga dupa ceva ce n-au facut la timp. Insa cine intelege ca nu exista moarte, ci doar transformare, si alege cu hotarare un nou drum fara sa priveasca inapoi cu manie sau frica, arde foarte multe etape si poate ajunge departe dintr-un singur salt.

Metafora calaului mai are o interpretare. Ce face un calau? Taie capul! Acest gest trebuie inteles ca pe o nevoie de a elimina mintea din tot ceea ce ne impiedica sa traim acum viata pe care ne-o dorim. Capul simbolizeaza sediul mintii. Sangele, care curge prin taiere, reprezinta viata si bucuria de a trai. Deci, ca sa curga sangele, calaul trebuie sa taie capul. Ca sa simtim ca traim, avem nevoie sa nu ne impiedicam de mintea asaltata de prejudecati sociale sau de tipare mostenite din mediul in care ne-am format.

Cu Marte in Varsator, traim o perioada in care se incalca foarte multe subiecte tabu, in care traditia si valorile sociale ori religoase nu isi mai gasesc justificarea. Evident, cei care isi asuma curajul de a trai altfel decat a facut-o toata lumea pana acum si de a-si lua toata aceasta lume in cap, au mari sanse sa fie omorati simbolic cu pietre, deci judecati, condamnati, pusi la zid. Dar, prin ei, ca si prin sfintii care au suportat acelasi tratament, se naste un nou sistem de convingeri.

Marte in Varsator aduce in prim-plan eroii pregatiti sa infrunte dogmele si limitarile pentru a instaura un nou cod al vietii si al fericirii.

Ce domeniu de viata reteaza Marte in Varsator pentru fecare zodie? (Cu alte cuvinte, in ce domeniu sunt de asteptat transformari iminente si absolut necesare? Unde anume se sparg baloanele umflate peste limta de presiune?)

Berbec: prieteni, planuri de viitor, aspiratii, idealuri
Taur: cariera, imagine publica, reputatie, statut social
Gemeni: convingeri, principii, relatii cu strainatatea, studii
Rac: renuntari, putere, sexualitate, bani nemunciti
Leu: relatii, cuplu, asocieri, casnicie
Fecioara: sanatate, munca, colegi, program zilnic
Balanta: iubire, copii, creativitate, hobbyuri
Scorpion: casa, familie, locuinta, suflet
Sagetator: drumuri, comunicare, aparatura, studii
Capricorn: bani, bunuri si valori personale, talente
Varsator: ambitie, corp fizic, imagine, vestimentatie
Pesti: sanatate, relatie cu Dumnezeu, autoanaliza, renuntare la lupta. 

sursa: http://valeriupanoiu.blogspot.ro/2014/12/calaul-marte-in-varsator-5-decembrie.html

sâmbătă, 6 decembrie 2014

Cat de neconditionata este iubirea neconditionata?

                     



                         Ne place sa vorbim despre iubirea neconditionata, ne place sa dorim, sa visam o astfel de iubire care sa ne ofere libertatea de a fi tot ceea ce putem fi, de a inflori deplin, eliberandu-ne de masti, de limitari. Ne place sa o si declaram altora, sa le spunem ca ii iubim neconditionat, ca ii acceptam asa cum sunt, in plinatatea luminii lor si in tenebrele cele mai adanci in care ar putea aluneca intr-o zi. Si oare am putea spune altfel? Am putea spune celui de langa noi ca il vom iubi neconditionat atata timp cat va actiona, gandi, simti in limitele impuse de propriile noastre programe? Ar mai sta langa noi? Poate ar fi o dovada de sinceritate sa o facem, sa recunoastem ca limitam acest concept la ceea ce am fost conditionati sa credem ca este. Te iubesc atat de neconditionat cat imi permit propriile mele conditionari – da, ar fi o declaratie onesta. Te iubesc atat cat pot eu de neconditionat.
                           Intr-o lume in care temerile, spaimele domina invatam ca pentru a supravietui este necesar sa ne protejam, sa purtam masti pentru a evita sa fim raniti. Am invatat sa lovim pentru a nu fi loviti, sa mintim, sa disimulam, sa traim in neiertare pentru ca experientele ne-au aratat ca a fi deschis catre ceilalti, a arata compasiune si toleranta costa. Am invatat ca deschiderea emotionala ne face vulnerabili si ne poate aduce dezamagiri profunde, dureroase. Suferinta emotionala ne-a invatat sa punem ziduri intre noi si potentialii agresori. Am inceput sa traim intr-o stare de separare din ce in ce mai profunda, in care fiecare trebuie sa se protejeze de ceilalti, sa se izoleze cumva pentru ca altfel ar fi prea multa durere de suportat. Asa a crescut teama… si in prezenta ei iubirea neconditionata nu poate exista. Teama produce inchidere, conditionare, izolare. Programele preluate de-a lungul timpului din familie, din mentalul colectiv, din vietile anterioare ne soptesc ca deschiderea asta totala presupusa de iubirea neconditionata nu este in regula… ca vom fi raniti si vom suferi iar. In acelasi timp, subconstientul nostru a pastrat, adanc ingropata, nevoia de deschidere totala, de impreuna impartasire… si s-a nascut un conflict interior care ne-a umplut si inca ne umple de frustrari, dezamagiri si suferinte. Traim un paradox – ne dorim iubire neconditionata si fugim de ea pentru ca ne este teama de ce ni s-ar putea intampla daca o acceptam.
                   Poate ca unii se vor gandi la Isus – a adus iubirea neconditionata si ce I s-a intamplat? Perspectiva de a iubi neconditionat nu pare prea surazatoare. De fapt… parca ne cam trece cheful de a iubi neconditionat. Da, s-a intamplat. Iubirea a fost rastignita de teama. Libertatea a fost rastignita de conditionari. Nu suna bine, nu arata bine… dar ceea ce s-a intamplat cu timp in urma continua sa se intample zi de zi in interiorul nostru. Iubim intre zidurile impuse de teama, suntem atat de liberi cat ne permit programele dupa care functionam.
                   Ceea ce nu intelegem e ca este in regula sa ne acceptam conditionarile. Este in regula daca ne-am trezit dimineata cu ideea ca nu iubim neconditionat si ca ne este teama sa o facem. Nu inseamna ca suntem mai rai, mai prosti, mai putin evoluati. Este in regula sa ne fie teama. In momentul in care acceptam propria teama facem primul pas spre iubirea neconditionata. Teama si iubirea nu pot exista sub acelasi acoperis. Respingerea temerilor interioare le da acestora forta, le hraneste. Acceptarea existentei lor, acceptarea a ceea ce credem ca ne face vulnerabili nu face altceva decat sa le topeasca. Recunoasterea propriilor limite si acceptarea lor ne ajuta sa le vindecam. Nu putem vindeca ceea ce refuzam sa vedem.

                       Mintea ne spune ca daca iesim din teama si alegem sa ne deschidem total fata de ceilalti vom suferi, vom fi neintelesi, izolati, tratati ca niste ciudati… Nu se va intampla. Nu se va intampla pentru ca legile Universului ne spun ca atragem ceea ce suntem, experimentam ceea ce simtim si gandim. Astfel, daca traim in teama, speriati ca vom fi raniti de ceilalti, vom atrage oameni care ne vor intari convingerile. Daca alegem iubirea… asta vom experimenta. Pare o utopie, nu? Din perspectiva temerilor, iubirea neconditionatat este o nebunie si este taxata ca atare. Revenim la exemplul Isus pentru ca este cel mai cunoscut. Pare o nebunie sa suporti ocara, sa te lasi rastignit… Dar este doar perspectiva spaimei. Din perspectiva iubirii neconditionate lucrurile apar diferit. Sacrificiul nu exista, este o misiune asumata pentru a arata ca se poate, se poate chiar si atunci cand sunt trecute toate limitele suferintei. Nu ne va rastigni nimeni si pe noi daca alegem sa iesim din teama si nici nu ni se cere sa o facem acum. Este in regula sa ne fie teama, sa cantarim perspectivele, sa le evaluam. Ce avem de pierdut? Ce avem de castigat? Putem pierde teama, putem pierde iluzia separarii, putem pierde durerea de a trai in izolare, ne putem pierde frustrarile… Ne putem castiga eliberarea de propriile conditionari, regasirea de sine, stingerea dorului de impreuna impartasirea dupa care tanjim de acum si de totdeauna. Ce alegem? Orice am alege este in regula. Nu exista alegere gresita. Putem alege oricand altceva.

joi, 4 decembrie 2014

Despre iertare...

                  



                        De ce sa iertam? Ce forta te poate face sa ierti, sa-l ierti pe cel / cea care te-a ranit, te-a dezamagit, a facut ca lumea ta sa se naruie? Chiar asa, de ce sa ierti persoana care-ti face sangele sa clocoteasca in vene? De ce sa ierti cand tot ce ai vrea sa faci este sa-i arati tu cine esti, sa te razbuni, sa-i platesti cu aceeasi moneda? De ce sa ierti cand mintea ta tese planuri peste planuri pentru pedepsirea vinovatului?
                   Si cu fiecare rememorare a intamplarii furia, neputinta, senzatia aceea neplacuta de a fi fost prins cu garda jos, vulnerabil, cresc, devin sufocante. De ce sa-l ierti pe cel care, dupa ce te-a ranit, isi vede de viata lui, in timp ce tu esti prabusit la pamant?
                 Tu insuti esti cel pentru care trebuie si merita sa ierti. Iertand nu ii faci celuilalt o favoare, nu te arati mai slab, mai fraier, nu te umilesti, ci iti aduci tie insuti un omagiu de iubire si vindecare. Nu exista un altul care te-a ranit, nu exista un altul care te-a tradat, nu exista un altul care te-a respins ori te-a umilit... nu exista un altul, esti doar tu, tu insuti reflectat in ceea ce se afla in jur, tu insuti privindu-te in ochii, gesturile, atitudinile celorlalti... iar ceilalti sunt tot tu. Furia fata de celalalt este indreptata spre tine, spre acele parti din tine pe care refuzi sa le privesti in ochi, spre acele parti din tine pe care le negi cu inversunare. Ceea ce ti se intampla este manifestarea unui program interior, a unei amintiri care se doreste eliberata iar furia, starea de victima, incrancenarea de acum nu fac decat sa hraneasca mai departe aceste programe si amintiri. Iertand, te eliberezi, tai legatura cu programul care se manifesta. Iertarea nu este un exercitiu de umilinta ci de constienta, nu este un gest nobil catre altul, ci un act de iubire de sine. 
                   Chiar este necesar sa traiesti in neiertare? Este necesar ca zilele si noptile sa-ti fie umbrite de amintirea ranilor trecute? Este necesara lacrima aninata in coltul ochiului? Este necesar ca zambetul sa-ti fie umbrit de teama, de indoieli? Tot ceea ce vine spre noi si apare ca neplacut vine pentru a fi iertat si eliberat, nu pentru a ne arata ca ceilalti au ceva cu noi, nu pentru a ne arata ca viata este o lupta. Viata este ceea ce alegem sa fie. 
                        De multe ori ceea ce percepem ca fiind un atac energetic nu este altceva decat energie reziduala care se manifesta pentru a fi eliberata si care ne apartine. Primul impuls este sa cautam vinovati in exterior. Poate cineva are ceva de impartit cu noi... poate ne invidiaza... poate ne doreste raul... Toate aceste ganduri va agreseaza. Nu este nevoie de un altul pentru a ne face rau, suntem maestri in a ne pedepsi si agresa singuri, suntem maestri in a ne fragmenta sufletele, in a ne slabi si distruge campurile. Si daca tot suntem atat de buni in a ne face rau, poate este timpul sa devenim cel putin la fel de buni in a ne face bine, in a ne vindeca si a ne iubi pe noi insine. Iertarea pune bun inceput impacarii cu noi.

marți, 2 decembrie 2014

Despre responsabilitate III - karma si responsabilitatea

 

sursa foto:http://www.choprayoga.com/vancouver/wp-content/uploads/2014/08/karmic-horacio-cardozo.jpg

                  Cu ani in urma, atunci cand treceau prin dificultati, oamenii vorbeau despre ghinion, nesansa, zile rele... acum, tot ceea ce vine spre noi si creeaza disconfort este karma... Avem relatii karmice, boli karmice, vieti aflate sub legile karmei. Si, de multe ori, acest termen devine un obstacol, o bariera care ne impiedica sa vedem solutiile pentru rezolvarea propriilor probleme. Ni se pare ca, daca o situatie este numita karmica tot ceea ce putem face este sa ne resemnam, sa acceptam ideea ca asta este... am facut ceva rau si trebuie sa suferim pentru ca problema sa dispara. Ne asezam siguri in pozitia de victima ori calau, in functie de ceea ce credem ca avem de ispasit. Si totusi, facand acest lucru nu urmam decat jocurile mintii, ne cream iluzia ca avem totul sub control si ca, suferind o anumita perioada sau prestand servicii gratuite in folosul unor grupuri etc. diminuam povara actiunilor gresite.
                In definitiv, karma nu este nici buna, nici rea. Este consecinta fireasca a actiunilor, gandurilor si emotiilor noastre. Nimeni si nimic din afara noastra nu creeaza aceste consecinte si nici nu le poate prelua si suporta in numele nostru. Exteriorul, viata noastra, asa cum o percepem, este reflectarea fidela a interiorului, a neiertarilor, neiubirilor, resentimentelor noastre iar ceea ce percepem ca fiind de natura karmica este cumulul acestor amintiri dureroase si programe care se manifesta pentru a fi eliberate. Nimeni in afara de noi insine nu ne pedepseste. 
In momentul in care alegem sa devenim responsabili pentru ceea ce cream si atragem in vietile noastre incepem sa observam aceste tipare, programe si le putem elibera prin intelegere, acceptare, iertare. Avem nevoie sa ne iertam, sa dam drumul poverilor pe care singuri ni le-am pus in carca. 
               Sunt oameni care indura ani intregi relatii nepotrivite, relatii care le aduc durere, frustrari... asteptand ca plata karmica sa se incheie. Si nu este vorba doar de relatii de cuplu, ci de orice tip de relatie abuziva. Vestea proasta este ca putem astepta mult si bine...nu asa se rezolva lucrurile. Daca ne transformam in victime nu ne eliberam, ci atragem tot mai multe situatii care sa ne confirme starea de victima. Deveniti responsabili pentru voi, ganditi pentru voi, simtiti pentru voi, nu ceea ce trebuie sau da bine, ci ceea ce percepeti cu adevarat in interior. Ati fi surprinsi sa observati cat de mult din acel voi pe care credeti ca il stiti este o iluzie cladita din ceea ce vi s-a spus ca sunteti. Nu va cedati puterea interioara altora, fie ca sunt fiinte la care tineti, grupuri cu care credeti ca va identificati... fiti voi responsabili pentru alegerile pe care le faceti. Si eliberati programele, resentimentele, vinovatiile. Da, este posibil ca, undeva, candva, faptele voastre sa fi tulburat armonia universului iar acum consecintele sa se manifeste sub o forma sau alta, dar asta nu inseamna o condamnare la ispasirea vesnica. Ceea ce ne leaga, corzile karmice prin care "pedeapsa"se manifesta sunt propriile noastre neiertari. Noi suntem cei care pastram amintirea a ceea ce am facut si o retraim iar si iar. Universul nu are nevoie de fiinte ingenucheate, aflate in suferinta sau care-si pun cenusa in cap pentru nu se stie ce. Universul are nevoie de fiinte care simt, gandesc, fiinte creatoare care traiesc constient, responsabile pentru ceea ce aleg sa manifeste in vietile lor.
                Iertati-va, iertati, iubiti-va pe voi insiva, iubiti viata... si fiti responsabili.