Pagini

sâmbătă, 6 decembrie 2014

Cat de neconditionata este iubirea neconditionata?

                     



                         Ne place sa vorbim despre iubirea neconditionata, ne place sa dorim, sa visam o astfel de iubire care sa ne ofere libertatea de a fi tot ceea ce putem fi, de a inflori deplin, eliberandu-ne de masti, de limitari. Ne place sa o si declaram altora, sa le spunem ca ii iubim neconditionat, ca ii acceptam asa cum sunt, in plinatatea luminii lor si in tenebrele cele mai adanci in care ar putea aluneca intr-o zi. Si oare am putea spune altfel? Am putea spune celui de langa noi ca il vom iubi neconditionat atata timp cat va actiona, gandi, simti in limitele impuse de propriile noastre programe? Ar mai sta langa noi? Poate ar fi o dovada de sinceritate sa o facem, sa recunoastem ca limitam acest concept la ceea ce am fost conditionati sa credem ca este. Te iubesc atat de neconditionat cat imi permit propriile mele conditionari – da, ar fi o declaratie onesta. Te iubesc atat cat pot eu de neconditionat.
                           Intr-o lume in care temerile, spaimele domina invatam ca pentru a supravietui este necesar sa ne protejam, sa purtam masti pentru a evita sa fim raniti. Am invatat sa lovim pentru a nu fi loviti, sa mintim, sa disimulam, sa traim in neiertare pentru ca experientele ne-au aratat ca a fi deschis catre ceilalti, a arata compasiune si toleranta costa. Am invatat ca deschiderea emotionala ne face vulnerabili si ne poate aduce dezamagiri profunde, dureroase. Suferinta emotionala ne-a invatat sa punem ziduri intre noi si potentialii agresori. Am inceput sa traim intr-o stare de separare din ce in ce mai profunda, in care fiecare trebuie sa se protejeze de ceilalti, sa se izoleze cumva pentru ca altfel ar fi prea multa durere de suportat. Asa a crescut teama… si in prezenta ei iubirea neconditionata nu poate exista. Teama produce inchidere, conditionare, izolare. Programele preluate de-a lungul timpului din familie, din mentalul colectiv, din vietile anterioare ne soptesc ca deschiderea asta totala presupusa de iubirea neconditionata nu este in regula… ca vom fi raniti si vom suferi iar. In acelasi timp, subconstientul nostru a pastrat, adanc ingropata, nevoia de deschidere totala, de impreuna impartasire… si s-a nascut un conflict interior care ne-a umplut si inca ne umple de frustrari, dezamagiri si suferinte. Traim un paradox – ne dorim iubire neconditionata si fugim de ea pentru ca ne este teama de ce ni s-ar putea intampla daca o acceptam.
                   Poate ca unii se vor gandi la Isus – a adus iubirea neconditionata si ce I s-a intamplat? Perspectiva de a iubi neconditionat nu pare prea surazatoare. De fapt… parca ne cam trece cheful de a iubi neconditionat. Da, s-a intamplat. Iubirea a fost rastignita de teama. Libertatea a fost rastignita de conditionari. Nu suna bine, nu arata bine… dar ceea ce s-a intamplat cu timp in urma continua sa se intample zi de zi in interiorul nostru. Iubim intre zidurile impuse de teama, suntem atat de liberi cat ne permit programele dupa care functionam.
                   Ceea ce nu intelegem e ca este in regula sa ne acceptam conditionarile. Este in regula daca ne-am trezit dimineata cu ideea ca nu iubim neconditionat si ca ne este teama sa o facem. Nu inseamna ca suntem mai rai, mai prosti, mai putin evoluati. Este in regula sa ne fie teama. In momentul in care acceptam propria teama facem primul pas spre iubirea neconditionata. Teama si iubirea nu pot exista sub acelasi acoperis. Respingerea temerilor interioare le da acestora forta, le hraneste. Acceptarea existentei lor, acceptarea a ceea ce credem ca ne face vulnerabili nu face altceva decat sa le topeasca. Recunoasterea propriilor limite si acceptarea lor ne ajuta sa le vindecam. Nu putem vindeca ceea ce refuzam sa vedem.

                       Mintea ne spune ca daca iesim din teama si alegem sa ne deschidem total fata de ceilalti vom suferi, vom fi neintelesi, izolati, tratati ca niste ciudati… Nu se va intampla. Nu se va intampla pentru ca legile Universului ne spun ca atragem ceea ce suntem, experimentam ceea ce simtim si gandim. Astfel, daca traim in teama, speriati ca vom fi raniti de ceilalti, vom atrage oameni care ne vor intari convingerile. Daca alegem iubirea… asta vom experimenta. Pare o utopie, nu? Din perspectiva temerilor, iubirea neconditionatat este o nebunie si este taxata ca atare. Revenim la exemplul Isus pentru ca este cel mai cunoscut. Pare o nebunie sa suporti ocara, sa te lasi rastignit… Dar este doar perspectiva spaimei. Din perspectiva iubirii neconditionate lucrurile apar diferit. Sacrificiul nu exista, este o misiune asumata pentru a arata ca se poate, se poate chiar si atunci cand sunt trecute toate limitele suferintei. Nu ne va rastigni nimeni si pe noi daca alegem sa iesim din teama si nici nu ni se cere sa o facem acum. Este in regula sa ne fie teama, sa cantarim perspectivele, sa le evaluam. Ce avem de pierdut? Ce avem de castigat? Putem pierde teama, putem pierde iluzia separarii, putem pierde durerea de a trai in izolare, ne putem pierde frustrarile… Ne putem castiga eliberarea de propriile conditionari, regasirea de sine, stingerea dorului de impreuna impartasirea dupa care tanjim de acum si de totdeauna. Ce alegem? Orice am alege este in regula. Nu exista alegere gresita. Putem alege oricand altceva.
Trimiteți un comentariu