Pagini

marți, 3 februarie 2015

Cu drag despre Ho'oponopono




                   M-am apucat de Ho'oponopono din curiozitate. Pe de o parte vroiam sa-i testez efectele, pe de alta simteam un disconfort interior, o indarjire care-mi intuneca uneori zilele si care venea din adancul meu insotita de nemultumire, frustrare etc. Stiti acele zile in care sunteti iritati, aveti o stare de numultumire fara nume si fara o cauza evidenta. Asa ca nu aveam nimic de pierdut... acum as putea spune ca am avut doar de castigat.
                     Ce face Ho'oponopono? Schimba perspectiva, te invita sa privesti in tine si sa descoperi cauzele problemelor in tine, iti da peste nas atunci cand cauti vinovati in exterior si te pune fata in fata cu propria umbra. Si nu e placut... cel putin in prima faza, nu e deloc placut sa descoperi ca sursa nemultumirilor tale esti tu si nu X sau Y. Exista o rezistenta in a-ti asuma total responsabilitatea pentru cine si ce esti, exista o rezistenta in a-ti accepta partile mai putin placute, cele care nu se potrivesc cu imaginea ta despre tine. Procesul dureaza si necesita disponibilitatea de a te privi cu sinceritate si de a te accepta, de a te ierta tu pe tine. Sunt seminarii care promit ca practicand Ho'oponopono cateva zile rezolvi orice problema. Lucrurile nu stau chiar asa... practica iti deschide ochii interiori, te face atent la tine insuti si treptat dizolva unele tipare nocive si programe subconstiente prin care te auto-sabotezi. Dureaza, este o calatorie de vindecare profunda si de transformare interioara. Ceea ce face Ho'oponopono este sa dizolve blocajele interioare create de programele nocive care ruleaza in subconstient.
                   Si daca vrei sa pornesti la drum... este bine sa incepi cu tine insuti. De ce cu tine? Pentru ca esti creatorul propriei vieti, iti creezi fiecare clipa prin alegerile, gandurile, emotiile tale iar acestea sunt de multe ori umbrite de neiertare, teama, resentimente... Asa ca iti alegi o poza cu tine si incepi... Te iubesc/ Imi pare rau/ Iarta-ma/ Multumesc... Poate sa para o prostie... dar este o prostie care te ajuta sa te vindeci interior. Initial procesul este mental si pare ca nu se intampla mare lucru, ba chiar risti sa te simti ridicol privindu-te in poza si spunandu-ti ca te iubesti si te ierti... dar merita, merita fiecare minut in care iti oferi iertare. Treptat procesul se interiorizeaza si apare o deschidere interioara, cuvintele incep sa picure in inima scotand la suprafata amintiri, emotii, dureri... si patrunzi tot mai adanc in interior. Starile traite in momentul intalnirii cu copilul interior sunt diverse, un amestec de bucurie, durere, regrete, furie... cam tot ce ati depozitat sub pres acum si in alte vieti. Si constatati ca aveti nevoie sa va iertati, ca acele cuvinte va aduc alinare si eliberare. Este nevoie de rabdare, de blandete... este nevoie sa va acceptati pe voi insiva exact asa cum sunteti, dincolo de criticile si reprosurile pe care vi le aruncati voua insiva, dincolo de judecatile care va macina. 
                 Cu timpul experientele traite se schimba, atrageti alt gen de oameni, alt gen de experiente si incepeti sa le priviti altfel. Incepeti sa va intrebati ce va spune sufletul vostru prin acele experiente, prin acei oameni. Lumea din jur devine oglinda voastra si deveniti constienti de acest lucru, deveniti constienti de forta creatoare a gandului si de forta vindecatoare a iertarii.
                    Incercati... nu aveti nimic de pierdut... poate doar o parte din ceea ce va impiedica sa fiti tot ceea ce puteti fi.
Trimiteți un comentariu