Pagini

marți, 17 februarie 2015

Cum comunicam cu durerea

physical therapy in carmel

                       Pare ciudat... dar durerea este o cale prin care sufletul ne spune ca ceva este in neregula cu noi. Nu este un mod prea placut de a actiona... dar cand toate celelalte metode au fost epuizate, acesta ramane singurul si... cel mai eficient mod prin care interiorul nostru ne obliga sa-l bagam in seama. Poate trecem nepasatori pe langa un gand, o emotie, un simbol, un vis... un sfat primit... dar cand vine durerea ii acordam intreaga noastra atentie. E trist ca se intampla asa... si ca ne aducem aminte de noi prea tarziu uneori. Chiar si atunci insa avem o cale de a intelege de ce ni se intampla. 
               Acum ceva timp aveam dureri intense de picioare. Apareau din senin si durau ore intregi iar calmantele rareori aveau efect. Si am incercat multe variante de calmante. Asta era ceea ce stiam atunci, solutia potrivita... ma doare, iau pastile si trece. Nu ma gandeam ca o durere poate fi altceva decat o durere. Si totusi, dupa ce metodele celelalte au esuat... iar durerea a ramas, am incercat sa schimb perspectiva. Si in timpul meditatiei, scanand corpul, am observat in dreptul picioarelor un nor cenusiu, destul de dens. Pentru moment l-am lasat acolo. In urmatoarele meditatii am rugat ghizii sa imi arate despre ce este vorba si m-am trezit condusa in mijlocul norului si retraind o intamplare din adolescenta, in urma careia ramasesem cu o teama anume. E drept ca acea teama isi arata coltii cand si cand, dar nu facusem legatura intre aparitia ei si debutul crizelor de durere, cel putin nu pana in acel moment. Ulterior am eliberat, cu ajutorul ghizilor, norul cenusiu. Durerile au disparut si ele, cateva zile mai tarziu.
               Ceea ce s-a eliberat nu era durerea in sine, ci teama care era stocata in acea parte a corpului si isi semnala prezenta prin intermediul durerii. De atunci privesc durerile, racelile, diversele afectiuni mai mult sau mai putin grave cu alti ochi. Stiu ca ele sunt mesagerii unor stari mai profunde, ai emotiilor, temerilor, resentimentelor, neiertarilor care in loc sa fie eliberate au ramas inchise in interiorul meu. Pare chiar amuzant cum in loc sa eliberam starile nocive pe care le avem uneori preferam sa le caram in carca pana ce ele insele ne trag de maneca si ne tipa in urechi ca s-au plictisit de noi si ar vrea sa plece. Pentru ca ele vor sa plece... nu au de gand sa ne tortureze vesnic. Problema apare cand ne incapatanam sa le depozitam cat mai adanc in noi. Poate din necunoastere, poate din nepasare, poate pentru ca nimeni nu ne-a spus ca putem comunica cu durerea si o putem ajuta sa plece. Da... si durerea vrea sa plece din noi la fel de mult cum vrem noi sa scapam de ea.
                Cum procedam? In primul rand incercam sa ne relaxam pentru a deveni receptivi si a putea intelege ceea ce ni se comunica de catre ghizi / ingeri / sinele superior / vocea interioara. Nu conteaza prea mult ce nume folosim. Daca credem in ajutorul ingerilor si ne simtim confortabil asa, este in regula. La fel este cu orice alt nume dam ghidarii primite. Ceea ce functioneaza pentru noi este cel mai potrivit. Si daca nu credem in existenta unor spirite care ne vin in ajutor, ne putem imagina ca undeva in interiorul nostru exista o inteligenta superioara care stie ce avem de facut pentru a ne simti mai bine si mai impliniti. 
                 Dupa ce ne-am linistit ne centram asupra locului dureros cu intentia de a intelege / constientiza ce se afla in spatele durerii, ce doreste corpul sa ne comunice. Vizualizam / ne imaginam ca patrundem in mijlocul durerii si intrebam, pur si simplu ce are acea durere sa ne spuna. Apoi ne golim mintea, ramanem intr-o stare de asteptare receptiva. Raspunsul poate veni sub diferite forme - imagini, emotii, ganduri, amintiri, senzatii. Cand avem un raspuns clar vizualizam cum in centrul inimii se formeaza o sfera de lumina roz stralucitor si directionam aceasta sfera spre locul dureros. Simtim cum sfera cuprinde durerea / zona respectiva din corp si incepe sa pulseze de iubire. Putem folosi afirmatiile Ho'oponopono sau putem transmite pur si simplu iubire si iertare amintirii, emotiei, resentimetului etc. asociat cu durerea. Cand procesul se incheie putem simti o stare de usurare, ameliorarea senzatiilor dureroase, euforie, pace interioara ori un confort interior placut. Lasam sfera de lumina sa se disipeze treptat raspandind in intregul corp raze de iubire neconditionata. Cand sfera s-a dizolvat in totalitate privim cum o alta sfera, alba, se formeaza in centrul inimii si coboara in locul dureros asemeni unui bandaj de lumina care reface, regenereaza si protejeaza intreaga zona. Revenim din starea de meditatie si multumim ghizilor, ingerilor, sinelui superior ori inteligentei interioare care ne-a ajutat. Lasam pentru un timp sentimentul de recunostinta sa ne umple intreaga fiinta.
                  Durerile cronice, bolile grave pot necesita mai multe sedinte de meditatie, in functie de cauza subtila care le-a declansat. Uneori purtam in noi o neiertare ori un resentiment, o frustrare atat de mult timp incat se poate intipari adanc in memoria noastra celulara. Sunt emotii nocive pe care le purtam la nivele diferite ale structurilor noastre interioare. Unele sunt doar la nivel mental ori emotional, in timp ce altele sapa adanc in suflet, devenind asemeni unei rani care refuza sa se inchida. Esentiala insa, oricat de adanc ar fi sapat emotia distructiva, este dorinta noastra de a accepta, a ierta si a elibera povara. Acestea sunt cele trei chei ale vindecarii interioare - acceptare, iertare, eliberare. Cum si cat le folosim, cat de deschisi suntem, cat de sinceri, cat de capabili sa ne acceptam pe noi insine ori pe ceilalti... acestea sunt variabile care fac parte din noi, din manifestarea unica a divinitatii ce se exprima prin fiecare fiinta.

sursa foto:http://priorityrehabindy.com/

Trimiteți un comentariu