Pagini

vineri, 24 aprilie 2015

Cum comunicam cu durerea II

              Probabil titlul potrivit ar fi fost - Cum ajungem sa putem comunica cu durerea - dar fiind prea lung si oarecum greoi, am preferat sa-l las asa, ca o continuare a unui articol scris cu ceva timp in urma.
           Imediat dupa scrierea precedentului articol am inceput sa ma intreb ce ne opreste sa comunicam cu durerea, sa vedem dincolo de acele senzatii neplacute, persistente, fie ca sunt ele fizice sau emotionale. Ce se ascunde in spatele simptomelor acuzate? Pentru ca este evident ca sunt dureri abordabile, cum sunt migrenele provocate de un conflict recent, dar lipsit de importanta la nivel interior si dureri pe care, atunci cand le simtim, refuzam pur si simplu sa le abordam, pe principilu "refuz sa ma gandesc la asta" sau "nici nu vreau sa ma gandesc". Si tocmai cele la care nu vrem sa ne gandim sunt cele care ne rapesc energia... ne straduim atat de mult sa nu ne gandim... incat doar acolo ne sta mintea. Si cum, firesc, energia urmeaza firul atentiei... rezultatele sunt evidente.
               Asadar, ce ne opreste? Sunt tot atatea cauze cati oameni. Fiecare are o motivatie - personala, primita, preluata, fabricata etc. dar are o motivatie si cand incepi sa sapi la radacina motivatiei apar o serie de programe, credinte, convingeri - cum vreti sa le numiti, care blocheaza accesul la esenta durerii, fie ca este boala, fie ca este o suferinte emotionala. Si cand ajungem aici, numarul posibilitatilor scade - sunt cateva programe majore care ne blocheaza intr-o zona de aparent confort:
         1. Trebuie sa platesc / Am gresit / Trebuie sa ispasesc / Sunt pacatos / Asta e crucea mea  - Acest tip de convingere blocheaza atat intelegerea problemei cat si posibilele cai de solutionare. Fiinta se situeaza in pozitia de ispasitor, de om care trebuie pedepsit si intr-un fel sau altul, isi atrage posibila pedeapsa / penitenta, fie ca este de natura relationala, fizica etc. in functie de domeniul vietii in care se simte vinovat. Nevoia de pedeapsa anuleaza incercarile de vindecare pentru ca boala / suferinta are un aspect reparator, este considerata o forma de plata pentru ceea ce persoana considera a fi fost o gresala. Si atunci, inainte de a aborda durerea si de a-i descoperi cauzele este necesar sa se lucreze asupra acestor convingeri, prin metoda agreata de fiecare in parte sau o combinatie a mai multor metode - EFT, Theta Healing, hipnoterapie, Ho'oponopono etc.
              2. Nu sunt in stare / Nu sunt capabil / Nu sunt bun de nimic / Sunt un esec - Sunt convingeri deprinse adesea devreme in copilarie si care sapa adanc in interior, subminand intreaga capacitate de exprimare de sine, incredere si reusita a fiintei. Acest - nu sunt suficient de bun - care imbraca cel mai frecvent forma lui NU MERIT, blocheaza exprimarea potentialului interior. In momentul in care iti doresti ceva si porti dupa tine povara lui "nu merit" sansele sa iti atingi scopul scad dramatic. Micuta si nevinovata convingere atrage relatii, situatii, evenimente care s-o hraneasca si sa-ti intareasca increderea in ea. Pai daca tot crezi ca nu meriti, de ce sa primesti ceva?! Si daca ne cautam bine prin cotloane... majoritatea purtam dragutul de program pe undeva si-l mai si protejam. Nu merit - nu este un semn de modestie ori de smerenie. Ba chiar exista un tip de orgoliu destul de perfid nascut din el. Ideal este sa-ti evaluezi viata, suisurile si coborasurile etc. cu realism si claritate, nu sa-ti repeti permanent ca nu meriti etc. Meriti prin simplul fapt ca existi. Meriti in aceeasi masura cu toti ceilalti.
            3. Asa a fost sa fie / N-am ce sa fac / Asa mi-a fost dat - Daca drobul de sare iti este deasupra capului, fie te muti, fie astepti sa cada - mai devreme sau mai tarziu o va face. Este o convingere care blocheaza actiunea si te arunca intr-un fatalism intunecat. In momentul in care iti spui ca "asa ti-e dat" practic pui o lespede si sigilezi pestera in care te-ai bagat. Apoi stai acolo asteptand sa se intample ceva. Nu se intampla pentru ca te-ai inchis acolo singur. Cand incepi sa gandesti asa orice ti s-ar spune devine "altceva". Cred ca stiti fraza pe care majoritatea o spunem cel putin de cateva ori in viata "La mine e altceva / e altfel, nu intelegi". Si fiind altceva... nimeni nu poate intelege... nici chiar tu, dar e altceva. 
               Iesirea din aceste tipare, care sunt doar cateva exemple extrase din multitudinea posibila, se face lucrand cu perseverenta pentru propria persoana. De unde incepem? De la increderea si iubirea de sine. Este primul pas spre noi insine si spre vindecare. Nu poti trece mai departe, spre explorarea durerii, daca nu ai incredere in puterea ta de a te descurca, de a iesi la liman. Nu este o munca de o zi... dar merita investitia. 

sâmbătă, 18 aprilie 2015

Cu dragoste... despre karma

             Faceam la un moment dat numerograme si, inevitabil, ajungeam la discutarea numerelor karmice si a semnificatiei lor... si se rupea filmul. Cand ajungeam la cuvantul karma omul se bloca si orice as fi spus dupa, cel aflat in fata mea parea sa nu mai urmareasca sub nici o forma. Daca in momentul imediat urmator ar fi intrat in camera un elefant roz, probabil nici nu ar fi observat. Se intra asa, intr-un fel de transa a karmei. 
           Si mi-am amintit de propria reactie cand, cu timp in urma, o doamna... clarvazatoare, imi povestise foarte frumos ce mare belea e karma asta si cum o buna bucata de vreme tot traisem cu teama obsesiva de a o ispasi cumva. Reusisem? Cu siguranta reusisem sa adun o intreaga colectie de temeri, spaime, auto-limitari care mai ca ma afundasera in depresie. Norocul meu ca sunt incapatanata si ca principiul "ce nu te omoara te face mai puternic" pare sa functioneze. De atunci n-am mai folosit cuvantul karma in analiza numerologica. Si rezultatele s-au vazut. Interesant este ca, daca ii spui omului ca are cateva lectii de asimilat ori de invatat in aceasta viata, devine receptiv. Daca ii spui de karma... s-a terminat. Tot restul discutiei se centreaza pe marea nenorocire numita karma si cum poate scapa de ea. Lectia se invata... de karma trebuie sa scapi... indiferent cum... ca o ispasesti, ca o platesti, chiar nu conteaza atata timp cat in final se termina :)
              Bietul cuvant nu are nici o vina... doar ca s-au legat de el atatea credinte limitative, nocive... incat a ajuns o sperietoare. Spune-i omului ca are o relatie karmica si i-ai dat in cap. Spune-i ca are o relatie din care poate invata multe... si se deschide, cauta, isi pune intrebari... actioneaza pentru a descoperi lectia.
               Intr-un fel, e ca bancul cu puricele caruia daca i se taie picioarele nu mai sare. Omul, daca ii spui ca are o problema karmica, nu mai actioneaza... ispaseste.
             V-ati intrebat asa, din pura curiozitate, de ce Fat-Frumos omoara balaurul in timp ce toti ceilalti sunt inevitabil infranti? Pentru ca era Fat-Frumos? Pentru ca era cel mai cel? Pentru ca era un Ales? Pentru mine raspunsul a fost altul - pentru ca nu-i spusese nimeni ca balaurul era imposibil de ucis. Nu avusese cine sa-l sperie si nu se temea. Pur si simplu nu stia ca trebuie sa-i fie frica de balaur... asa ca s-a dus si a rezolvat problema. Ceilalti stiau. Fusesera avertizati si ajunsesera sa se teama. Si teama i-a facut sa ezite. Momentul lor de ezitare le-a adus sfarsitul... nu grozavul balaur. Balaurul nu facuse nimic special... fusese doar un balaur. Asa si karma... daca nu stii ca trebuie sa te temi, te uiti la ea, cauti solutii, actionezi si mergi mai departe. Daca te temi... ea, karma, nu trebuie sa mai faca nimic pentru ca tu deja tremuri, te blochezi acolo, in ideea de karma. Si deja batalia este pierduta. De ce este pierduta? Pentru ca atragi exact lucrul de care vrei sa scapi. Te gandesti atat de mult la el, ca nu-l vrei, ca o sa te omoare, ca vrei sa scapi... incat ajungi sa te trezesti fix acolo unde nu-ti doresti sa fii...in fata doamnei karme.
               Daca o dezbraci de temeri si convingeri adunate de prin carti, de pe la tot felul de oameni mai mult sau mai putin avizati in domeniu... karma ramane o lectie si atat. E o lectie pe care Universul ti-o aseaza in fata pentru a fi inteleasa si integrata, nu din rautate sau din vre-o dorinta meschina de a te chinui, ci pentru propria ta evolutie. Cum o inveti... ca te asezi frumos pe iarba si savurezi o cafea in timp ce inveti ori ca stai intr-un colt tremurand de stress-ul lectiei, cu gandul la examen... e doar alegerea ta. Profesorul e interesat de rezultatul final. 
                Karma este un concept, o idee. Cum o privesti, ce valoare pozitiva ori negativa ii dai, este o alegere personala si tine de ceea ce ai acumulat in interior - credinte, programe, idei, imagini, emotii. Daca alegi ispasirea... si te situezi in zona de culpabilizare... sansele de rezolvare scad destul de mult pentru simplul motiv ca, fiind atat de centrat pe grozavia pe care crezi ca ai facut-o candva... sau ti s-a spus ca ai fi facut-o, nu reusesti sa mai vezi solutiile sau oportunitatea de evolutie pe care karma ti-o aduce. Daca, in schimb, incepi sa lucrezi cu tine, sa vezi ce credinte, convingeri etc. iti ghideaza viata si mergi pe firul lor, le cureti, le inlocuiesti cu altele, benefice cresterii tale, sortii luptei sunt in favoarea ta. Rostul final al karmei este evolutia, cresterea in intelegere si experienta.
              Am fost toti inzestrati cu un potential extraordinar si avem in dotare un creier minunat, cu care putem, daca invatam cum, sa transformam plumbul in aur. Depinde de perspectiva, de credintele si tiparele, schemele dupa care alegem sa ne construim viata. 

miercuri, 8 aprilie 2015

Puterea cuvantului

              Cuvantul este energie manifestata, este frctul gandului care ne ridica si ne doboara. Mi-a trebuit ceva timp sa inteleg ca prin cuvant dau forma vietii, trasez linii de viitor, imi hranesc proiectele. Mi-a luat si mai mult timp sa inteleg ca prin cuvant le pot da aripi copiilor mei sau le pot frange aripile, ca un cuvant plantat intr-o inima sensibila poate avea efecte magice sau devastatoare, ca o simpla fraza poate vindeca sau crea rani pentru o viata. 
             Adesea nici nu ne dam seama de ceea ce spunem, de impactul pe care o vorba aruncata la intamplare il are asupra noastra si asupra celorlalti. Si asta pentru ca de cele mai multe ori nu dam atentie gandurilor care se afla in spatele acestor cuvinte. De cate ori ne spunem sau spunem altora - nu esti suficient de bun, nu stii sa faci nimic cum trebuie, nu poti sa faci asta - ne cream si le cream altora blocaje, le punem frane, ne frangem si le frangem altora zborul.
               Era o vreme... si din nefericire inca mai este, in unele cazuri, cand parintii intelegeau ca isi motiveaza copiii sa fie mai buni spunandu-le contrariul, avand si afirmand asteptari tot mai mari de fiecare data, fara a intelege ca un cuvant bun, un "Bravo!"si un zambet pot motiva un copil mult mai mult decat un "Trebuie sa te straduiesti mai mult! / X e mai bun ca tine!"etc.
               Intalnesc adesea oameni frumosi, oameni care, daca ar avea incredere in minunea care sunt ar muta muntii din loc... si totusi ii intalnesc blazati, timorati, timizi si sovaielnici, prinsi in capcana lui "nu sunt suficient de bun". Si ii intreb - suficient de bun pentru cine? / fata de cine? / ce poti face pentru a deveni suficient de bun? Programele care stau la baza acestei convingeri au mai mereu radacinile in copilarie, in modul prin care parinti si profesori au inteles sa-si educe copiii si elevii. Exista o vina a acestora? Nu. Asa au crescut si ei, la randul lor si pur si simplu nu au stiut ca se poate si altfel. Trist este cand copiii de ieri, adultii de azi sunt prizonierii credintei ca nu merita sa fie iubiti si vietile lor, relatiile lor sunt construite prin prisma acestei credinte. O lunga perioada am pastrat in subconstient aceasta credinta... si viata mi-a scos in cale oameni si situatii care sa-mi dea dreptate. Se creeaza astfel un cerc vicios - crezi ca nu meriti, dar cauti si vrei... atragi persoane care sa-ti arate ca orice ai face nu este suficient, ca permanent ai ceva de schimbat la tine, in tine... si ajungi sa crezi ca esti "defect". Ei bine... nimeni nu este defect... toti suntem la fel de minunati, avem un potential nemarginit si uneori e de ajuns un cuvant pentru a ne reda aripile. 
             Pentru mine, momentul de cotitura a fost legat de Theta Healing. Tot sapand dupa convingeri m-am trezit ca ceea ce credeam despre mine nici macar nu-mi apartinea, erau unele lucruri lipsite de sens ori fundament... si totusi viata mea se desfasura conform lor. Treptat am invatat sa-mi analizez gandurile, sa-mi pun convingerile sub semnul intrebarii si sa observ de ce cred / afirm / spun ceea ce spun. Incercati, nu e nevoie nici de cursuri, nici de initieri, ci doar de dorinta sincera de a va cunoaste pe voi insiva, de a va intelege pe voi insiva. Lumea nu este rea, nu are nimic de impartit cu nimeni. Noi avem multe de impartit cu noi si cand facem pace cu noi insine, facem pace cu intreaga lume. Analizati, intrebati-va de ce ganditi asa cum ganditi, ce sta la baza judecatilor si criticilor fata de voi si fata de altii... apoi lucrati cu voi, integrati noi moduri de a gandi, de a vorbi care sa va sustina, sa va hraneasca si sa va ajute sa zburati.
              Cuvintele voastre vor deveni altele, veti renunta treptat la "nu pot", "trebuie sa...", "ce-o sa spuna lumea daca..." etc.
Pentru ca tot suntem inainte de Paste... faceti curatenie in voi, in ceea ce credeti ca sunteti, in ceea ce credeti ca meritati, in ceea ce credeti ca doriti. Si incepeti intrebandu-va - cine sunt eu? Puneti pe hartie tot ceea ce credeti despre voi si analizati, curatati. Dincolo de ceea ce credeti si spuneti despre voi... sunteti voi, fiinte magnifice de lumina care au nevoie sa-si aminteasca sa zboare.