Pagini

sâmbătă, 18 aprilie 2015

Cu dragoste... despre karma

             Faceam la un moment dat numerograme si, inevitabil, ajungeam la discutarea numerelor karmice si a semnificatiei lor... si se rupea filmul. Cand ajungeam la cuvantul karma omul se bloca si orice as fi spus dupa, cel aflat in fata mea parea sa nu mai urmareasca sub nici o forma. Daca in momentul imediat urmator ar fi intrat in camera un elefant roz, probabil nici nu ar fi observat. Se intra asa, intr-un fel de transa a karmei. 
           Si mi-am amintit de propria reactie cand, cu timp in urma, o doamna... clarvazatoare, imi povestise foarte frumos ce mare belea e karma asta si cum o buna bucata de vreme tot traisem cu teama obsesiva de a o ispasi cumva. Reusisem? Cu siguranta reusisem sa adun o intreaga colectie de temeri, spaime, auto-limitari care mai ca ma afundasera in depresie. Norocul meu ca sunt incapatanata si ca principiul "ce nu te omoara te face mai puternic" pare sa functioneze. De atunci n-am mai folosit cuvantul karma in analiza numerologica. Si rezultatele s-au vazut. Interesant este ca, daca ii spui omului ca are cateva lectii de asimilat ori de invatat in aceasta viata, devine receptiv. Daca ii spui de karma... s-a terminat. Tot restul discutiei se centreaza pe marea nenorocire numita karma si cum poate scapa de ea. Lectia se invata... de karma trebuie sa scapi... indiferent cum... ca o ispasesti, ca o platesti, chiar nu conteaza atata timp cat in final se termina :)
              Bietul cuvant nu are nici o vina... doar ca s-au legat de el atatea credinte limitative, nocive... incat a ajuns o sperietoare. Spune-i omului ca are o relatie karmica si i-ai dat in cap. Spune-i ca are o relatie din care poate invata multe... si se deschide, cauta, isi pune intrebari... actioneaza pentru a descoperi lectia.
               Intr-un fel, e ca bancul cu puricele caruia daca i se taie picioarele nu mai sare. Omul, daca ii spui ca are o problema karmica, nu mai actioneaza... ispaseste.
             V-ati intrebat asa, din pura curiozitate, de ce Fat-Frumos omoara balaurul in timp ce toti ceilalti sunt inevitabil infranti? Pentru ca era Fat-Frumos? Pentru ca era cel mai cel? Pentru ca era un Ales? Pentru mine raspunsul a fost altul - pentru ca nu-i spusese nimeni ca balaurul era imposibil de ucis. Nu avusese cine sa-l sperie si nu se temea. Pur si simplu nu stia ca trebuie sa-i fie frica de balaur... asa ca s-a dus si a rezolvat problema. Ceilalti stiau. Fusesera avertizati si ajunsesera sa se teama. Si teama i-a facut sa ezite. Momentul lor de ezitare le-a adus sfarsitul... nu grozavul balaur. Balaurul nu facuse nimic special... fusese doar un balaur. Asa si karma... daca nu stii ca trebuie sa te temi, te uiti la ea, cauti solutii, actionezi si mergi mai departe. Daca te temi... ea, karma, nu trebuie sa mai faca nimic pentru ca tu deja tremuri, te blochezi acolo, in ideea de karma. Si deja batalia este pierduta. De ce este pierduta? Pentru ca atragi exact lucrul de care vrei sa scapi. Te gandesti atat de mult la el, ca nu-l vrei, ca o sa te omoare, ca vrei sa scapi... incat ajungi sa te trezesti fix acolo unde nu-ti doresti sa fii...in fata doamnei karme.
               Daca o dezbraci de temeri si convingeri adunate de prin carti, de pe la tot felul de oameni mai mult sau mai putin avizati in domeniu... karma ramane o lectie si atat. E o lectie pe care Universul ti-o aseaza in fata pentru a fi inteleasa si integrata, nu din rautate sau din vre-o dorinta meschina de a te chinui, ci pentru propria ta evolutie. Cum o inveti... ca te asezi frumos pe iarba si savurezi o cafea in timp ce inveti ori ca stai intr-un colt tremurand de stress-ul lectiei, cu gandul la examen... e doar alegerea ta. Profesorul e interesat de rezultatul final. 
                Karma este un concept, o idee. Cum o privesti, ce valoare pozitiva ori negativa ii dai, este o alegere personala si tine de ceea ce ai acumulat in interior - credinte, programe, idei, imagini, emotii. Daca alegi ispasirea... si te situezi in zona de culpabilizare... sansele de rezolvare scad destul de mult pentru simplul motiv ca, fiind atat de centrat pe grozavia pe care crezi ca ai facut-o candva... sau ti s-a spus ca ai fi facut-o, nu reusesti sa mai vezi solutiile sau oportunitatea de evolutie pe care karma ti-o aduce. Daca, in schimb, incepi sa lucrezi cu tine, sa vezi ce credinte, convingeri etc. iti ghideaza viata si mergi pe firul lor, le cureti, le inlocuiesti cu altele, benefice cresterii tale, sortii luptei sunt in favoarea ta. Rostul final al karmei este evolutia, cresterea in intelegere si experienta.
              Am fost toti inzestrati cu un potential extraordinar si avem in dotare un creier minunat, cu care putem, daca invatam cum, sa transformam plumbul in aur. Depinde de perspectiva, de credintele si tiparele, schemele dupa care alegem sa ne construim viata. 

Trimiteți un comentariu