Pagini

vineri, 24 aprilie 2015

Cum comunicam cu durerea II

              Probabil titlul potrivit ar fi fost - Cum ajungem sa putem comunica cu durerea - dar fiind prea lung si oarecum greoi, am preferat sa-l las asa, ca o continuare a unui articol scris cu ceva timp in urma.
           Imediat dupa scrierea precedentului articol am inceput sa ma intreb ce ne opreste sa comunicam cu durerea, sa vedem dincolo de acele senzatii neplacute, persistente, fie ca sunt ele fizice sau emotionale. Ce se ascunde in spatele simptomelor acuzate? Pentru ca este evident ca sunt dureri abordabile, cum sunt migrenele provocate de un conflict recent, dar lipsit de importanta la nivel interior si dureri pe care, atunci cand le simtim, refuzam pur si simplu sa le abordam, pe principilu "refuz sa ma gandesc la asta" sau "nici nu vreau sa ma gandesc". Si tocmai cele la care nu vrem sa ne gandim sunt cele care ne rapesc energia... ne straduim atat de mult sa nu ne gandim... incat doar acolo ne sta mintea. Si cum, firesc, energia urmeaza firul atentiei... rezultatele sunt evidente.
               Asadar, ce ne opreste? Sunt tot atatea cauze cati oameni. Fiecare are o motivatie - personala, primita, preluata, fabricata etc. dar are o motivatie si cand incepi sa sapi la radacina motivatiei apar o serie de programe, credinte, convingeri - cum vreti sa le numiti, care blocheaza accesul la esenta durerii, fie ca este boala, fie ca este o suferinte emotionala. Si cand ajungem aici, numarul posibilitatilor scade - sunt cateva programe majore care ne blocheaza intr-o zona de aparent confort:
         1. Trebuie sa platesc / Am gresit / Trebuie sa ispasesc / Sunt pacatos / Asta e crucea mea  - Acest tip de convingere blocheaza atat intelegerea problemei cat si posibilele cai de solutionare. Fiinta se situeaza in pozitia de ispasitor, de om care trebuie pedepsit si intr-un fel sau altul, isi atrage posibila pedeapsa / penitenta, fie ca este de natura relationala, fizica etc. in functie de domeniul vietii in care se simte vinovat. Nevoia de pedeapsa anuleaza incercarile de vindecare pentru ca boala / suferinta are un aspect reparator, este considerata o forma de plata pentru ceea ce persoana considera a fi fost o gresala. Si atunci, inainte de a aborda durerea si de a-i descoperi cauzele este necesar sa se lucreze asupra acestor convingeri, prin metoda agreata de fiecare in parte sau o combinatie a mai multor metode - EFT, Theta Healing, hipnoterapie, Ho'oponopono etc.
              2. Nu sunt in stare / Nu sunt capabil / Nu sunt bun de nimic / Sunt un esec - Sunt convingeri deprinse adesea devreme in copilarie si care sapa adanc in interior, subminand intreaga capacitate de exprimare de sine, incredere si reusita a fiintei. Acest - nu sunt suficient de bun - care imbraca cel mai frecvent forma lui NU MERIT, blocheaza exprimarea potentialului interior. In momentul in care iti doresti ceva si porti dupa tine povara lui "nu merit" sansele sa iti atingi scopul scad dramatic. Micuta si nevinovata convingere atrage relatii, situatii, evenimente care s-o hraneasca si sa-ti intareasca increderea in ea. Pai daca tot crezi ca nu meriti, de ce sa primesti ceva?! Si daca ne cautam bine prin cotloane... majoritatea purtam dragutul de program pe undeva si-l mai si protejam. Nu merit - nu este un semn de modestie ori de smerenie. Ba chiar exista un tip de orgoliu destul de perfid nascut din el. Ideal este sa-ti evaluezi viata, suisurile si coborasurile etc. cu realism si claritate, nu sa-ti repeti permanent ca nu meriti etc. Meriti prin simplul fapt ca existi. Meriti in aceeasi masura cu toti ceilalti.
            3. Asa a fost sa fie / N-am ce sa fac / Asa mi-a fost dat - Daca drobul de sare iti este deasupra capului, fie te muti, fie astepti sa cada - mai devreme sau mai tarziu o va face. Este o convingere care blocheaza actiunea si te arunca intr-un fatalism intunecat. In momentul in care iti spui ca "asa ti-e dat" practic pui o lespede si sigilezi pestera in care te-ai bagat. Apoi stai acolo asteptand sa se intample ceva. Nu se intampla pentru ca te-ai inchis acolo singur. Cand incepi sa gandesti asa orice ti s-ar spune devine "altceva". Cred ca stiti fraza pe care majoritatea o spunem cel putin de cateva ori in viata "La mine e altceva / e altfel, nu intelegi". Si fiind altceva... nimeni nu poate intelege... nici chiar tu, dar e altceva. 
               Iesirea din aceste tipare, care sunt doar cateva exemple extrase din multitudinea posibila, se face lucrand cu perseverenta pentru propria persoana. De unde incepem? De la increderea si iubirea de sine. Este primul pas spre noi insine si spre vindecare. Nu poti trece mai departe, spre explorarea durerii, daca nu ai incredere in puterea ta de a te descurca, de a iesi la liman. Nu este o munca de o zi... dar merita investitia. 
Trimiteți un comentariu