Pagini

marți, 30 iunie 2015

Iulie 2015 - aspecte numerologice - La brat cu Destinul

          A venit, a venit vara... Ei da, a venit vara, a trecut solstitiul, ne-am copt suficient pentru a merge mai departe. Si daca tot ne-am obisnuit cu energiile care ne dau planurile peste cap... iulie nu face exceptie, ba chiar ne mai da un plus de avant. 
           Iulie vine in forta sub atenta supraveghere a lui 7 pentru a ne purta in necunoscut, in necunoscutul din noi si dintre noi. La brat cu Destinul facem planuri, renuntam la ele, facem altele... si o tinem tot asa pentru ca in final sa ajungem, cu sau fara voia noastra, exact acolo unde este necesar sa fim in acest moment. Ca ne place sau nu... e o problema de perspectiva. 
            Suntem intr-o luna de vibratie 7, intr-un an 8... adica luna asta Destinul materializeaza pentru noi, ne este ghid, profesor, indrumator, prieten si... dusman. Si cum planeta corespondenta lui 7 este Neptun, ne putem astepta atat la liniste... cat si la furtuna, in functie de ceea ce am facut pana acum. Am fost sinceri cu noi insine? Ne urmam drumul pe care il simtim al nostru? Ne urmam inspiratiile interioare? Daca raspunsul este da... zeul marii ne va oferi ape line, pe care sa plutim netulburati. In schimb, daca inca mai pendulam intre ceea ce stim ca ne este benefic si lucrurile, relatiile din care nu vrem sa iesim, desi ne fac rau... Neptun ne va darui furtuna dupa furtuna, nu drept pedeapsa, ci pentru a ne trezi din comoditate, lene, ezitare. Si in cazuri extreme... chiar va misca el lucrurile pentru noi, facand ca ceea ce nu ne mai foloseste sa dispara cu sau fara voia noastra.
              In data de 2 iulie si in zilele urmatoare Luna pune sub lupa relatiile noastre, parteneriatele... si iluziile legate de acestea. Pe principiul... de ce ti-e frica nu scapi... in relatiile noastre par sa iasa la iveala toate temerile, frustrarile pana acum ascunse in subconstient. Sunt relatii care au trecut prin proba de foc si acum se reconsolideaza si relatii care intra in furtuna pentru ca la sfarsit sa iasa purificate sau... sa se scufunde asemeni unei corabii in adancul trecutului. Dupa data de 16 devenim mai atenti la ceea ce se afla in interiorul nostru, mai intelepti... sau doar mai precauti in parteneriatele de orice natura pentru ca, dupa primele doua saptamani din iulie... invatam ca nu tot ce zboara se mananca.
            Datele de 7, 16 si 25 pot aduce surprize ale Destinului. Vibratia lui 7 isi dubleaza puterea si alaturi de 4, o vibratie cu adanci ecouri in ceea ce consideram a fi stabil in vietile noastre... ne poate pune sub lupa propriile convingeri, credinte, clatinand si uneori daramand din temelie ceea ce consideram ca ne defineste. Si asta pentru a ne aminti ca viata este curgere si totul se afla in continua transformare, inclusiv noi insine. 
           Cu Soarele in Rac, pana spre sfarsitul lunii emotiile, fie ele negative ori pozitive joaca rolul principal. Suntem emotivi... si avem si motive. E greu sa ramai in echilibru cand iti fuge pamantul de sub picioare... dar asta ni se si cere, sa ramanem in echilibru cand totul se clatina in jur. Dupa intrarea Soarelui in Leu devenim mai... luminosi, sperantele, visele, planurile incep sa se reaseze pentru a ne pregati de... a 8-a luna a unui an de vibratie 8 :)
            Cu alte cuvinte... sub bagheta magica a lui 7, in iulie exploram, ne exploram, iubim, disperam, visam, urcam pe culmi si coboram in abis, dar cu siguranta nu ne plictisim!

vineri, 26 iunie 2015

Cauzele subtile ale bolilor IV - conflictul interior

           Da, atasamentul este o forma a conflictului emotional, un conflict intre natura noastra profunda - iubirea - si tot ceea ce ne desparte de ea, un vesnic conflict intre natura divina si cea umana. Prefer totusi ca uneori sa evit acest termen pentru ca ne-am obisnuit sa consideram conflictul ca fiind ceva negativ, generator de durere, suferinta. Adesea ni se spune ca este necesar sa cultivam armonia, fara a intelege ca aceasta este o impletire de contrarii. Poate nu intamplator in ultima perioada exista predispozitia de a dezvolta un atasament fata de armonie ca ideal de atins. Daca armonia este o urmare fireasca a cultivarii iubirii in interior, a intoarcerii spre natura noastra divina, atunci cand este privita ca fiind cauza si nu efect, devine un factor al adancirii ranilor interioare. Exista o diferenta majora intre cel care se straduieste sa pastreze iubirea in interior indiferent de circumstantele exterioare si cel care de dragul ideii de armonie este gata sa respinga incercarile exterioare pentru a nu se tulbura in interior.
               Revenind la boala... Ea apare initial in suflet ca urmare a conflictului interior gestionat gresit. Ce inseamna un conflict gestionat gresit? Inseamna ca, in locul iubirii alegem ura, resentimentul, disperarea, dispretul etc. Poate sa para dur... dar dezvoltarea emotiilor, a gandurilor negative indreptate asupra noastra si a celorlalti inseamna dezicere de propria natura divina, dezicere de Divinitate. Pentru ca disperarea, dispretul, resentimentul sunt deziceri de iubire. 
                 In Cartea lui Iov exista trei trepte ale purificarii, trei trepte ale conflictului interior intre uman si divin. Initial dispar bunurile materiale, apoi viitorul - prin moartea copiilor, iar in final i se iau valorile spirituale... si totusi, Iov nu renunta, nu se dezice de natura lui eterna si prin asta castiga tot. Castiga prin intelegerea faptului ca singura realitate eterna este cea divina. Iov ilustreaza rezolvarea conflictului interior, vindecarea sufletului - pastrarea iubirii. Da, se plange, se zbate in suferinte, dar interior ramane statornic in iubire. Constientul, ratiunea se zbat in neintelegerea evenimentelor in timp ce subconstientul ramane neclintit. Pierde tot... sa fim seriosi... cati dintre noi n-am intra in depresie sau nu ne-ar trece prin cap sa ne punem latul de gat pentru pierderea a jumatate din ceea ce a pierdut Iov? Si totusi Iov ramane statornic. Care este de fapt incercarea? La nivel exterior putem urla, putem plange, ne putem urca pe pereti de durere daca asa avem chef... dar, pentru a trece incercarea, interiorul, subconstientul este necesar sa ramana ancorat in iubire. Nu faptul ca afisam un calm inghetat in fata durerii ne salveaza, ci neclintirea interioara in iubire. Poate de aceea Isus spune ca nu ceea ce intra in om il spurca, ci ceea ce iese din el. Ceea ce ne raneste sufletul si, in final trupul, nu este gandul fugar ori emotia de moment, ci modul in care le gestionam, gradul in care le lasam sa patrunda in interior si de acolo sa modeleze realitatea. 
               Conflictul este samanta evolutiei. Exterior, suntem in permanenta in conflict. Dorintele mele, modul meu de a privi lumea nu se vor suprapune niciodata perfect cu ale tale. Evolutia se naste prin unificarea acestor contrarii in iubire. Eu, cea de ieri, sunt in conflict cu mine, cea de azi, pentru ca azi nu mai sunt cea de ieri. Daca in interior am reusit sa pastrez si sa cresc iubirea, prin acest conflict ma dezvolt. Daca resentimentele incep sa ma roada, daca intre timp am ales sa dispretuiesc, sa lovesc in altul ori in mine insami, imi ranesc sufletul si incep sa scad in iubire. Gandul de ieri va fi in conflict cu cel de maine asa cum valurile marii tulbura suprafata apei, dar adancul trebuie sa ramana neclintit pentru ca viata sa infloreasca.
               Fiecare gand de injosire a celuilalt ori a propriei fiinte, fiecare neiubire, neiertare... se rasfrange asupra noastra si ne raneste sufletul pentru ca, la un nivel foarte adanc, toti avem aceeasi natura - iubirea, suntem un tot in care conflictele nu exista, sunt doar expresii ale unicitatii fiecarei fiinte. Intr-adevar este mult mai greu sa descoperim si sa vindecam sufletul decat trupul. Trupul este aici, il atingem, simtim durerea, vedem ranile, in timp ce sufletul este pentru multi o notiune abstracta, o teorie lipsita de interes. Si totusi... din durerea pe care nu o vedem, nu o simtim, se naste ceea ce vedem si simtim.

joi, 25 iunie 2015

Cauzele subtile ale bolilor III

  Te iubesc
Imi pare rau
Te rog sa ma ierti
Multumesc.

        Da...din nou Ho'oponopono... si nu pentru ca e o moda sa cautam tot felul de remedii spirituale si nici pentru ca ar fi o formula magica, ci pentru ca e un balsam pentru suflet. Si daca boala apare ca o rana a sufletului, o poveste care se tese printre lacrimi... sau prin ziduri de furie si agresivitate, tot sufletului trebuie sa-i adresam primul cuvant de vindecare.
          Sunt suferinte nascute din tristete si suferinte nascute din furie. Ma intrebam ce le deosebeste, de ce un om, intr-o anumita situatie, se adanceste in depresie si un altul, intr-o situatie similara, dezvolta furie, agresivitate, violenta... Adevarul e ca radacina lor e aceeasi... un atasament, o intelegere eronata asupra lumii, dar daca in primul caz omul isi indreapta actiunea distructiva direct asupra sa, in cel de-al doilea caz, actiunea este indreptata asupra celor din jur ca, dupa acest mic ocol exterior, sa revina si el la sursa - asupra celui care a generat-o. Fie ca te lovesti direct, fie ca il rogi pe altul sa te loveasca, principalul autor esti tot tu.
            Scriam despre atasamente si mi se parea logic - depistam atasamentul, lucram asupra lui - cauza dispare, ulterior va disparea si efectul. Totusi, uneori nu poti sau nu prea vrei sa descoperi atasamentul. Nu poti pentru ca e prea adanc, pentru ca e acolo de prea mult timp si inca nu ai dezvoltat suficient atentia asupra miscarilor interioare incat sa-ti dai seama... sau pur si simplu nu vrei, nu vrei pentru ca doare, pentru ca e greu, neplacut, umilitor, jenant etc. Uneori ne cream cu atata migala o anumita imagine despre noi insine incat atingerea ei, chiar si cu o floare, devine un chin sfasietor. E greu sa-ti accepti propria imperfectiune, sa incetezi sa vanezi vinovati, e greu sa nu mai fi o victima sau un calau. Cine spune ca schimbarile se petrec peste noapte si sunt o bucurie continua, ori a citit prea mult si crede ca teoria tine loc de practica, ori mai are, poate, de scotocit prin ungherele propriului interior. Nu, schimbarile interioare durabile nu se produc peste noapte, ci necesita munca, disciplina, dorinta de a merge mai departe. Tocmai asta este unul dintre motivele pentru care impulsul spre schimbare este dat de boala si nu de sanatate. E trist, dar este o realitate. Cand suntem sanatosi amanam schimbarile, amanam analizele, introspectia... pe principiul ca e si maine o zi. Cand vine boala si ne simtim viata amenintata, lucrurile se schimba, posibilitatea ca ziua de maine sa nu mai fie ne mobilizeaza. 
              Ideal ar fi sa prevenim boala si nu sa o asteptam ca impuls pentru schimbare. Nu este necesar sa ne imbolnavim pentru a ne privi in ochi pe noi insine, pentru a ne asculta sufletul, pentru a ne desprinde putin din iuresul dorintelor. Cand apele sunt linistite, putem inota in adanc, ne putem juca printre valuri fara ca teama sa ne sufle in ceafa. Cand vine viitua... lucrurile se schimba. Si boala e o viitura... 
               Si atunci, cum prevenim? Prin devenire... cred ca am citit pe undeva o chestie de genul "ceea ce am fost, eu nu mai sunt, ceea ce sunt, eu devin"- nu mai stiu unde am citit, dar mi-a placut, mi-a placut pentru ca ilustra ideea de transformare permanenta, de evolutie. Cand ne culcam seara suntem cu totul altii decat cei care eram de dimineata si nici macar nu ne dam seama. Si pentru ca nu ne dam seama, nu controlam procesul, nu stim ce devenim, spre ce ne indreptam. Daca incepem sa constientizam aceasta curgere continua ne putem controla drumul, stim spre ce ne indreptam, avem o tinta. Cum controlam drumul? Fiind atenti la ce permitem sa intre in noi, modeland ganduri, emotii, astfel incat la lasarea noptii sa fim putin mai curati decat eram in zori. Si zi dupa zi continuam procesul.
               De ce am inceput cu Ho'oponopono? Pentru ca este o barca buna atat cand soarele straluceste cat si pe timp de furtuna. Cand nu stim ce, de ce, cum, cand... folosim formula. Practic, dam drumul logicii, ratiunii, constientului si lasam curatarea sa se produca. In aceste cuvinte incepe, intr-un fel, practica smereniei, o practica esentiala spre vindecare.

miercuri, 10 iunie 2015

Cauzele subtile ale bolilor - atasamentele si spiritualitatea

             Am vorbit acum cateva zile cu o veche prietena. In ultima perioada drumurile noastre s-au intersectat rar, ea a luat-o pe un drum, eu pe altul. Si imi povestea despre problemele pe care le are. De ani buni se straduieste sa inteleaga de ce fiica ei o evita, de ce are zile in care se simte foarte rau... si diagnostice medicale pe masura. Apoi m-a sunat o fosta eleva, si-a rupt mana. Nici ea nu sta pe roze cu sanatatea... la nici 30 de ani coloana ii joaca feste, ia analgezice, nici cu viata sentimentala nu sta bine... de fapt doar sta... singura. Ambele au probleme... de sanatate, relationale, financiare... si m-as fi asteptat ca cel putin in primul caz sa nu fie asa. Vechea mea prietena si-a descoperit ceea ce ea numeste calea ei spirituala cu aproape 8 ani in urma... intr-un fel a ajutat-o. Cea de-a doua persoana nu urmeaza nici o cale spirituala, de fapt nici nu o intereseaza, spune ca ea nu pricepe chestii de genul asta. Fiinte diferite... probleme asemanatoare. Si ma apuc sa masor... Amandoua au parametrul iubirii de Dumnezeu scazut, in timp ce atasamentele se ridica la cer, la fel si orgoliul. Evident, in primul caz, sunt mai mult atasamente legate de spiritualitate, pare sa se fi ancorat puternic intr-o anume ideologie si vrea sa ramana acolo, iar ceea ce i se intampla este un semnal ca a venit vremea s-o ia din loc. Acest lucru se petrece prin accentuarea problemelor. In al doilea caz, atasamentele tin mai mult de sfera materiala, de viitor, de dorinta de a se casatori. Indiferent de planul in care apar... sunt totusi atasamente.
              Citeam cu ani in urma intr-o carte a lui Dragos Argesanu ca si sfintii se reincarneaza... la momentul respectiv n-am inteles cum si de ce. De ce ar avea nevoie Sfantul Vasile cel Mare sa mai treaca pe aici de exemplu? Acum, cu ansa in fata, mi se limpezesc gandurile... cel putin pentru moment, pentru ca sper sa inaintez, sa descopar in timp o perspectiva mai ampla. Inca nu intelesese ca totul se afla in Dumnezeu, ca iubirea Lui cuprinde totul si este dincolo de logica umana, nu intelesese ca nu ai voie sa dispretuiesti, sa judeci ori sa acuzi pe nimeni fara sa pastrezi in acelasi timp iubirea fata acela. Mai avea inca atasamente... poate nu legate de lumea materiala, ci doar de imaginea pe care si-o crease despre Dumnezeu si logica divina. Asa ca vine iar sa invete, sa vada cum e sa fie in locul celui blamat. Sa vada cum e sa cazi... sa fii in locul celui neatins de aripa sfinteniei. 
              Spiritualitatea are capcane mai greu de detectat decat materia... sunt atasamente mai subtile care nedetectate ne pot opri evolutia pentru mult timp. Atasamente fata de o idee, de o credinta, de un ideal... Ne dam seama ca exista un atasament atunci cand gandul ca ceva din ideile imbratisate ar putea fi fals ne da fiori, ne ascute ghearele agresivitatii si incercam sa demonstram cu orice pret ca avem dreptate... ori daca nu incepem dispute ideologice, incepem sa-l dispretuim pe cel care nu ne da dreptate in totalitate... sa-l dispretuim pentru ca noi detinem adevarul si el nu. Si de aici ne dam seama cat de departe suntem de propria inima. 
             Solutia vine mai devreme sau mai tarziu din partea Universului. Fie ne trezim singuri si pe ruinele vechilor convingeri construim din nou, constienti ca si noile descoperiri vor trebui mai tarziu inlocuite, pe masura ce ne adancim tot mai mult in noi, fie ne scutura bine boala, problemele... Asta nu inseamna ca exista un drum corect, singurul corect, pe care problemele nu apar. Daca accepti de buna voie destramarea, reconfigurarea repetata a propriului interior, colaborezi cu Universul si descoperi ca boala, problema intampinata este o treapta,ca te ajuta sa cresti. Diferenta de perceptie...
          Cum ne putem ajuta? Dezvoltand discernamantul, urmarindu-ne tresaririle interioare. Spiritualitatea contine in sine un paradox... cu cat te inalti mai mult, cu atat este necesar sa te adancesti mai mult. Cu cat mai multa smerire, cu atat mai multa inaltare. Sfantul nu poate afirma despre sine ca este sfant... nu stie, ocupatia lui principala este smerirea, de inaltare se ocupa iubirea care creste in el. Cand simti ca esti deasupra altora... ca esti superior... deja ai uitat sa mai cobori si astfel ti-ai stopat si inaltarea. Cand ideea devine mai importanta decat esenta, cand legea este mai presus de iubirea care i-a dat nastere, ai uitat sa mai cobori. Iubirea a dat nastere legilor spiritului si ale materiei pentru a lumina drumul catre ea. Atunci cand adoram o treapta a drumului, uitam ca finalitatea nu este treapta, ci iubirea din care s-a nascut.

marți, 9 iunie 2015

Cauzele subtile ale bolilor II - vindecatorul care are nevoie de vindecare

              Se intampla uneori ca terapeutii sa preia energiile de vibratie joasa cu care vin in contact ori chiar boli pe care incearca sa le trateze. Alteori capacitatea de a aduce altora vindecare scade dramatic, apar accidente fie ale terapeutului, fie ale celor apropiati. Sunt si momente in care viata pare sa fie naruita in fata sa, viitorul i se inchide. De ce se intampla? De ce li se intapla unora si altora nu? Nu voi incerca sa dau un raspuns general valabil pentru ca in ecuatie intra foarte multe variabile. Este necesar sa se tina cont de evolutia personala a terapeutului, de mediul in care traieste, de predispozitiile din viata actuala si cele cu care a venit din alte vieti. Uneori este necesar sa urmarim si vietile inaintasilor sai pentru a avea o privire de ansamblu asupra situatiei. Asa ca voi puncta doar ceea ce am experimentat fie pe propria piele, fie prin contactul cu persoane care au trecut prin situatii mai mult sau mai putin neplacute. 
                 Se pare ca problemele incep sa apara atunci cand apare atasamentul fata de actul vindecarii, de  darul de a fi vindecator. Initial apare atasamentul care apoi inainteaza spre orgoliu, spre credinta de a fi o fiinta aleasa, de a fi altfel, de a fi superior altora. Exista si cazul in care apare un atasament puternic fata de imaginea de persoana speciala pe care terapeutul si-o creeaza in timp. Cu cat este mai bun, mai cautat pentru calitatile sale, terapeutul risca sa dezvolte un asemenea atasament si ulterior sa sufere consecintele sale. Orgoliul se poate manifesta prin acceptarea unor cazuri care sunt prea complicate pentru respectivul vindecator, doar pentru a nu refuza, pentru a nu isi recunoaste deschis limitele. 
              Ce se poate face atunci cand ajungem in aceasta situatie? De dorit ar fi sa nu ajungem aici, dar daca totusi ni se intampla... si uneori mecanismele interioare sunt atat de subtile incat ne dam seama prea tarziu ca am sarit calul... solutia de prim ajutor este smerirea, aducerea repetata in atentie ca nu terapeutul este cel care vindeca, ci Divinitatea, iar vindecatorul este unealta prin care vindecarea are loc. De ajutor este sa cultivam iubirea in suflet si sa ne revizuim activitatea, gandurile si emotiile simtite fata de ceilalti, fata de noi insine, sa ne observam momentele de enervare, agresivitate si sa descoperim ce anume le-a declansat. Este posibil ca pur si simplu sa ne fi ancorat intr-o convingere, credinta iar aceasta sa ne fi blocat energia. Este de asemenea posibil sa ne fi atasat de rolul nostru, de misiunea personala pe care o avem si astfel sa fi blocat legatura cu Divinitatea. Fiecare este necesar sa-si faca propriile investigatii si sa descopere propriile cauze interioare pentru ca, desi in aparenta putem fi foarte asemenatori, in interior suntem fiecare o fiinta unica. Rar... dar totusi posibil, este cazul in care persoana a avut misiune de vindecator doar pentru o parte a vietii si a venit timpul sa treaca mai departe... iar atunci solutia este acceptarea cu iubire a situatiei... plus smerirea necesara.
              Ca ajutoare imediate putem folosi Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, Canoanele de umilinta, trimiterea de iubire catre trecut, prezent si viitor, iertarile, fata de noi insine, fata de intreaga creatie, fara a uita de mosii si stramosii nostri si de urmasi. Citirea din Noul Testament si meditarea cuvintelor lui Isus - "credinta ta te-a vindecat" ne pot ajuta sa revenim cu picioarele pe pamant atunci cand dezvoltam un orgoliu exacerbat. Folositor este insa, pentru orice terapeut, sa-si creeze un program propriu de rugaciune si meditatie care sa-l ajute sa pastreze si sa dezvolte legatura cu Dumnezeu, ferindu-l in acelasi timp de ispitele care, neobservate, pot deveni coplesitoare.

luni, 8 iunie 2015

Cauzele subtile ale bolilor I

     Scriam cu aproape doi ani in urma despre cauzele spirituale ale bolilor... si abia daca zgariam suprafata subiectului. Intre timp am tot cercetat, experimentat, pentru ca ceea ce spuneam atunci se potrivea in unele cazuri, in timp ce altele ramaneau fara raspuns, sau cu un raspuns partial. Vorbeam despre teama si ma opream acolo, fara a arunca o privire dincolo de val pentru a vedea radacinile ei. 
         Teama ne tine captivi in vibratii joase, ne deschide catre energiile grosiere care provoaca in timp fie boala, fie diferite necazuri. Mergand pe fir, teama se naste din atasament, apare atunci cand ne atasam dincolo de limita permisa de un lucru, o persoana, un ideal, o convingere. Daca ne atasam de un lucru sau o persoana ajungem treptat sa pierdem obiectul atasamentului. O femeie care are un atasament puternic fata de sot incepe sa se teama ca l-ar putea pierde, ar putea fi parasita, incepe sa-si concentreze atentia in aceasta directie atragand in final despartirea. Evident, lucrurile se complica putin atunci cand pe langa atasament apar si asteptarile. Asteptarile ne imping spre deformarea realitatii si crearea de noi atasamente. Asteptarile ne leaga de un anumit fir al lucrurilor, de o anumita imagine, parere, dorinta, etc. Cand asteptarile noastre sunt proiectate asupra altei fiinte ii incalcam acesteia dreptul de a fi el insusi / ea insasi, fortam persoana sa se incadreze in tiparele noastre... iar daca aceasta nu se conformeaza, incepem sa dezvoltam agresivitate.
              Exista un lant subtil atasament - asteptari - agresivitate care otraveste sufletul si produce boala ori diverse alte probleme, de la destramarea familiei pana la pierderea bunurilor, accidente etc. Pierdem obiectul atasamentului. Daca ne atasam de reputatia noastra atragem oameni si evenimente care sa ne stirbeasca reputatia, daca ne atasam de cariera, riscam sa pierdem locul de munca, daca ne atasam de cei dragi, acestia sunt indepartati. 
               Bine, dar ce-i rau in a-ti iubi partenerul, rudele, in a fi dedicat carierei etc? Practic, nimic. Problema apare cand dezvoltam atasamente, cand obiectul iubirii, dorintei noastre devine unic scop, ideal. Si asta pentru ca nu mai evoluam ci ramanem legati de obiectul atasamentului. Refuzul de a evolua, de a-ti extinde cunoasterea, iubirea, mintea, constiinta este astfel remediat de Univers prin desprinderea fortata de locul in care ne-am blocat. 
                  In momentul in care lucrurile nu merg bine, fie in ceea ce priveste sanatatea, fie in ceea ce priveste celelalte aspecte ale vietii, ar fi bine sa ne intrebam nu de ce ni se intampla tocmai noua sau cu ce am gresit, ci ce atasamente avem fata de noi insine sau alte persoane, lucruri implicate in situatia respectiva. Depistand atasamentele intelegem unde anume gresim, unde ne refuzam evolutia. Viata este un rau, o curgere permanenta... daca vrem sa ramanem intr-un loc, mai devreme sau mai tarziu fie ne va ineca, fie ne va arunca mai departe. Pentru a ne desprinde de atasamente avem mai multe posibilitati, in functie de inclinatiile fiecaruia: rugaciunile de iertare, eliberarile, meditatiile prin care dizolvam / transmutam energia prinsa in atasament, ori combinatia acestora. 

joi, 4 iunie 2015

Sa ne fie de folos

 Pentru ca sunt persoane profund legate de spiritualitatea ortodoxa si am gasit aceste canoane de rugaciune pe site-ul http://www.lavrentie-sovre.eu/, am decis sa le public in aceasta postare. Daca sunt facute cu inima deschisa si credinta, aceste rugaciuni functioneaza... functioneaza chiar si acolo unde pare ca nimic nu merge, orice am incerca.


Aceste canoane de rugăciuni se recomandă a fi făcute unul o dată şi numai cu binecuvântarea şi sfatul părintelui duhovnic. Acolo unde nu este trecut cât timp se citeşte un acatist, rugăciune etc, înseamnă ca trebuie cerută binecuvântarea duhovnicului, căci numai duhovnicul ştie puterea fiecăruia dintre noi.
1. Pentru boală:
• Luni, Miercuri, Vineri - Ac. Sf. Acoperământ;   
• Marţi, Joi, Sâmbătă - Ac Sf. Muc. Pantelimon;
2. Pentru serviciu:
• Psalmii 37, 67, 50, 142
• Luni, Miercuri, Vineri - Ac. Sf. Muc. Mina   
• Marţi, Joi, Sâmbătă: Acatistul Buneivestiri    
• Seara - Paraclisul Maicii Domnului    
• Psaltirea o data   
3. Pentru reuşită la proces:
• 40 de zile - Ac. Sf. Muc. Mina (zilnic)   
• Psaltirea de 3 ori (în aceste 40 zile)   
4. Pentru plecarea în străinătate:
• Luni, Miercuri, Vineri - Ac. Sf. Muc. Mina   
• Marţi, Joi, Sâmbătă - Acatistul Buneivestiri   
5. Pentru patima beţiei:
• 40 de zile - Ac. Sf. Muc. Mina   
• Psalmii 37,  67, 50, 142
• Miercuri, Vineri - post: Anafura şi Aghiazmă
6. Pentru împăcarea în familie:
• 40 zile - Ac. Sf. Muc. Mina   
• Luni, Miercuri, Vineri - Ac. Sfânt Acoperământ
• Psaltirea de 3 ori (in aceste 40 zile)
7. Pentru cununie:
• Luni, Miercuri, Vineri - Ac. Sf. Ier. Nicolae
• Marţi, Joi, Sâmbătă - Acatistul Sf. Ier. Spiridon
8. Pentru concubinaj:
• 80 de zile - Ac. Sf. Muc. Mina (seara şi dimineaţa)   
• 7 Psaltiri (în aceste 80 zile)
• Luni, Marţi, Joi, Sâmbătă: Ac. SI: Ier. Spiridon
9. Pentru hoţie:
• 80 de zile - Ac. Sf. Muc. Mina (seara şi dimineaţa)   
• 7 Psaltiri (in aceste 80 zile)
10. Pentru boală:
• Luni, Marţi - Acatistul Sf. Ioan Botezătorul
• Miercuri, Vineri - Ac. Sfântului Acoperământ
• Joi, Sâmbătă - Acatistul Sf. Ier. Spiridon
11. Pentru zămislirea de prunci:
• Luni - Acatistul Sf. Ioan Botezătorul
• Marţi, Joi - Acatistul Sf  ler. Spiridon
• Miercuri, Vineri - Ac. Sfântului Acoperământ
• Sâmbătă, Duminică - Ac. Sf. Muc. Pantelimon
• 40 de zile - Acatistul Sf. Părinţi Ioachim şi Ana
12. Pentru dezlegarea graiului:
• Luni, Miercuri, Vineri - Ac. Sf. Ioan Botezătorul
• Marţi, Joi, Sâmbătă, Duminică - Ac, Sf. Ier. Spiridon
13. Pentru luminarea mintii:
• Psalmii 37. 67, 50,142
• Luni, Miercuri, Vineri - Ac. Sf. Muc. Mina   
• Acatistul Sfântului Acoperământ (zilnic)
• Paraclisul Maicii Domnului (zilnic)   
14. Pentru liniştea copilului:
• Acatistul Sfântului Acoperământ (zilnic)
• Miercuri, Vineri - Ac. Sf. Muc. Mina   
• Marţi, Sâmbătă - Acatistul Buneivestiri   
15. Pentru izbăvirea de pagubă şi necaz:
• 40 de zile - Ac. Sf. Muc. Mina (seara şi dimineaţa)   
• Psaltirea de 3 ori (in aceste 40 de zile)
• Marţi, Joi, Sâmbătă, Duminică - Acatistul Sf. Ier.  Spiridon
16. Pentru întoarcerea acasă:
• 40 de zile - Psaltirea de 3 ori
• Acatistul Sf. Muc. Mina (zilnic)   
• Luni, Miercuri, Vineri - Acatistul Buneivestiri   
17. Pentru întărirea credinţei şi luminarea minţii:
• Marţi, Joi, Sâmbătă – Acatistul Sf.. Ier. Spiridon
18. Pentru cereri:
• Luni, Miercuri, Vineri - Acatistul Sf. Ier. Spiridon
• Paraclisul Maicii Domnului (seara)   
• Psalmii 37 ,67, 50, 142 (zilnic)
• Anafură şi Aghiazmă Mică (zilnic)
19. Pentru sporul casei:
• Luni, Marţi, Joi, Sâmbătă - Acatistul Sf. Ier. Spiridon
• Paraclisul Maicii Domnului (seara)   
• Miercuri, Vineri - post (dimineaţa Anafură şi Aghiazmă)
• Sâmbătă o pâine şi o lumânare la Biserică
20. Pentru femeia gravidă:
• Luni, Miercuri, Vineri - Ac. Sf. Muc. Pantelimon
• Marţi, Joi, Sâmbătă - Ac. Sf. Stelian
• Acatistul Sfântului Acoperământ (zilnic)
• O dată pe lună (timp de 3 luni) - Sfânta împărtăşanie
21. Pentru demonizaţi:
• Luni, Miercuri - Ac. Sf. Ioan Botezătorul
• Marţi, Joi - Ac. Sf. Ier, Spiridon
• Miercuri, Vineri - Ac. Sfântului Acoperământ
• Sâmbătă, Duminică - Ac. Sf. Muc. Pantelimon
• Psalmii 37, 67, 50,142 (zilnic)
• Ulei de la Sfântul Maslu în mâncare; Anafură şi Aghiazmă
• O data la 3 săptămâni - Sfânta împărtăşanie
22. Pentru gând bun de cununie:
• de 3 ori in perioada 40 de zile - Ac, Sfântului Acoperământ şi
                                                               Paraclisul Maicii Domnului   
23. Pentru ferirea de rele:
• 40 de zile - Psaltirea de 3 ori  
• Zilnic - Acatistul Sfântului Acoperământ
24. Pentru morţi. hrană şi lumină:
• Canonul de Pocăinţă al Domnului Iisus Hristos
 • lumânare şi o pâine la Biserică
25. Pentru soacră:
• 40 de zile - Ac. Sf. Ier. Spiridon (zilnic)
• Miercuri, Vineri - Ac. Sf. Muc. Mina   
• Psalmii 37, 67, 50, 142 zilnic
• Psaltirea de 3 ori (in aceste 40 de zile)
26. Pentru concubinaj cu străini:
• 80 de zile - Ac. Sf.  Muc. Mina (seara şi dimineaţa)   
• Luni, Marţi, Joi, Sâmbătă - Ac. Sf. Ier. Spiridon
• Psalmii 37, 67, 50, 142 (zilnic)
• Paraclisul Maicii Domnului (zilnic)   
• în 120 de zile – Psaltirea de 12 ori
27. Pentru cununie grabnică:
• Psalmii 37, 67, 50, 142
• Psaltirea de 3 ori
• Luni. Miercuri, Vineri - Ac. Sf.  Ier. Nicolae
• Marţi, Joi, Sâmbătă: Ac. Sf. Ier. Spiridon
• Sâmbătă şi Duminică - Ac. Buneivestiri   
28. Canon de mulţumire:
• 40 de zile - Paraclisul Maicii Domnului (zilnic)   
• Sâmbăta - o pâine şi o lumânare la Biserică
29. Pentru boala psihică:
• Ac. Sf. Muc. Pantelimon (zilnic)
• Luni. Miercuri, Vineri - Ac. Sfântului Acoperământ
• Sâmbătă, Duminică - Ac. Sf.  Ier. Spiridon
30. Canon de mulţumire:
• Tatăl nostru, Crezul, Psalmul 50
• Canon de pocăinţă al Domnului nostru Iisus Hristos
• Duminica la Biserica - Anafură şi Aghiazmă
• în cele 4 posturi de peste an - mâncare de post
31. Boală de epilepsie:
• Luni, Marţi - Ac. Sf . Ioan Botezătorul
• Miercuri, Vineri - Ac. Sfântului Acoperământ
• Sâmbătă, Duminică - Ac. Sf. Muc. Pantelimon
• O dată pe lună timp de un an - Sfânta Împărtăşanie.
sursa:  http://www.lavrentie-sovre.eu/Canoane,%20rugaciuni/Canoane_de_rugaciuni.htm

luni, 1 iunie 2015

Luna plina 2 iunie 2015 - aspecte numerologice

Eu ... tu ... noi...
                Luna plina care se formeaza in data de 2 iunie ne aduce in prim plan relatiile, cuplul, colaborarile, prieteniile. Cu numerele 2, 6 si 8 ca actori principali suntem pusi in situatia de a analiza toate relatiile din viata noastra si de a ne intreba cum ne oglindim noi insine in acestea. Suntem indemnati sa pasim spre armonie prin intelegerea faptului ca relatiile noastre vorbesc despre noi, sunt o reflectare a interiorului nostru si acolo unde exista neintelegeri, conflicte, in loc sa aratam cu degetul spre celalalt ar fi mult mai bine pentru noi sa cautam in interior cauza care a generat aceste situatii. 
               Sa nu uitam ca 8 este atat un accelerator al karmei cat si al manifestarii iar acum ni se cere sa constientizam ce ne dorim in relatiile cu ceilalti si sa gasim modalitatile cele mai potrivite pentru a aduce armonie in acestea. In parteneriat cu 8... 6 accentueaza provocarile aduse de relatiile in care ne aflam, nu pentru a ne chinui ori pedepsi ci pentru a intelege ca este timpul sa ne privim in oglinzile din jurul nostru si sa aducem schimbarile necesare. Desi dureros, acest proces de constientizare contribuie la maturizarea noastra si ne deschide noi perspective asupra vietii.
               Vibratia lui 2 accentueaza nevoia de a ne vindeca ranile ascunse in subconstient, ne vorbeste despre instincte, intuitie, fortele interioare care ne ghideaza in alegerile pe care le facem. Si daca ceea ce vedem in oglinzile din jur nu ne place... este momentul sa recunoastem si sa folosim forta interioara, intuitia, pentru a ne da seama ce ne dorim cu adevarat. Acum, mai mult ca in alti ani, suntem sustinuti pentru a face schimbarile necesare.
              Suntem indemnati sa analizam propriile judecati asupra celor din jur. Ce nu ne place la ceilalti? Ce ne irita? Ce ne desparte? Ce nu suportam la cei din jur? Ce pretindem de la ceilalti? Ce asteptari avem? De multe ori criticam la un altul ceea ce nu suportam sa vedem in noi insine sau ne trezim ca nu-l suportam pe cel care face ceea ce ne-am dori si noi sa facem dar nu indraznim... si atunci preferam sa aruncam cu noroi.
               Relatiile de cuplu care se confrunta acum cu probleme sunt puse sub lupa si fiecare partener este invitat la un moment de sinceritate cu sine. Avem adesea tendinta de a-l privi pe celalalt prin prisma asteptarilor noastre, a ceea ce ne dorim noi, fara a-i lasa celuilalt dreptul de a fi el insusi. Acum aceasta fractura dintre cine este celalalt si cine vrem noi sa fie poate deveni evidenta. Vibratia lui 2 face ca nevoia noastra de a ne exprima, de a lasa sa se exprime ceea ce simtim in interior sa erupa asemeni unui vulcan. Il putem vedea pe celalalt asa cum este, dincolo de proiectiile noastre? Il putem accepta dincolo de ceea ce am construit noi despre el? Putem accepta o relatie in care fiecare este un intreg? 
               Colaborarile, prieteniile noi si vechi sunt testate acum pentru a li se verifica motivatiile interioare. Ce se afla la baza lor? Ce si cum am cladit impreuna? Ce ne dorim de la ceilalti? Cat daruim si cat primim? Am investit lumina sau intuneric in relatiile noastre?
             Este o curatenie generala, la inceput de vara, in viata sociala si in cea de cuplu si este binevenita acum, inainte de solstitiu, ca o incununare a unei primaveri in care am fost indemnati... uneori fortati sa facem tot felul de schimbari, de alegeri noi, unele dintre ele extrem de solicitante. 
                Ce putem face? Sa avem incredere ca totul se desfasoara in cel mai bun mod pentru noi si, chiar daca tratamentul este dureros... la finalul sau ne asteapta vindecarea profunda a sufletului.