Pagini

vineri, 23 septembrie 2016

Altfel... despre karma

             Nu am mai scris nimic pe blog de mai bine de un an si poate ca nici nu as fi revenit daca nu mi-as fi amintit discutiile purtate cu cineva de curand. Ceea ce m-a uimit atunci la domnul in cauza a fost seninatatea cu care mi-a spus ca fiecare are karma lui si trebuie sa se descurce singur, sa plateasca ce are de platit si o sa fie bine. Aud des lucrul asta sau cel putin fraze din acelasi registru. Totul e karma, trebuie sa ispasesti mult si bine... ceva ce nu e clar definit, de care in mod cert nu iti aduci aminte...si cum ai putea, din moment ce s-a petrecut intr-o viata de care oricum nu iti amintesti, traita nu se stie cand, nu se stie unde. De aici pana la inducerea unui sentiment de vinovatie declansator de depresii e doar un pas. Incepi sa te simti vinovat si mintea iti da apa la moara, iti susura in ureche posibile fapte comise in acel timp oarecare. Vinovatia nu ajuta. Cu cat te simti mai vinovat, cu atat te adancesti in incertitudini, angoase si anxietate. In loc sa te ridici, cobori tot mai mult si mai jos printre ganduri negative. Stima de sine scade, ajungi sa atragi tot mai des situatii care sa-ti justifice si amplifice vinovatia. Nu e usor sa iesi din starea asta. Si din pacate sunt oameni gata sa te impinga si mai jos. 
Poate ar fi cazul sa deschidem bine ochii si urechile atunci cand ni se spun povesti de genul asta, indiferent cine ni le spune. Poate ar fi cazul sa gandim, sa punem totusi un semn de intrebare inainte de a ne lasa convinsi ca suntem cu siguranta incarnari ale cine stie cui. Poate ar trebui sa ne dezvoltam discernamantul mai mult...si poate ar trebui sa vedem dincolo de teorii seci omul care are nevoie de ajutor. 
Indiferent de karma unui om, de ceea ce credem ca a facut candva... nimeni si nimic nu ne da dreptul sa calcam o alta fiinta in picioare, sa inducem vinovatii, sa trecem nepasatori mai departe zambind superior. Raceala, indiferenta fata de semeni, tonul superior si aroganta nu sunt semne ale evolutiei spirituale. Daca un om se zbate in mocirla si tu ai avea puterea sa il ajuti... dar nu o faci, nu inseamna ca e karma lui sa moara in mocirla, devine si karma ta, a celui care atunci cand putea intinde o mana  nu a facut-o. 
Si... de multe ori nici macar nu avem de ce sa vorbim de karma. Sunt atat de multe programe mai putin dragute pe care le primim in copilarie si care ne paraziteaza mintea, incat poate ar trebui inceput de acolo. Si poate, dupa ce vom fi terminat de curatat toate programele de neiubire de sine, de rusine, vinovatie si alte asemenea, ne vom trezi ca am iesit si de sub incidenta temutelor plati. Poate inainte de a ne invinovati pentru un trecut mai mult sau mai putin imaginar am putea invata sa traim frumos si bine acum si aici, in viata de care suntem constienti, pe care inca o avem de trait. 
Zic si eu...poate...
Trimiteți un comentariu