Pagini

joi, 29 septembrie 2016

Depresia si cautarea spirituala

            De multe ori atunci cand incepem cautarile spirituale avem asteptari... avem asteptari mari de la noi insine, tragem de noi cu dintii pentru a urca repede si sus...cat mai sus posibil. Si cei din jur incep sa aiba asteptari, sa pretinda mai mult din partea noastra. Astfel se creeaza o presiune greu de suportat in care fiecare moment de tristete, fiecare clipa in care nu parem ca am picat acum din Rai devine chinuitoare si semn de esec. Cei care adera la un grup de meditatie, exercitii spirituale etc. au parte uneori de o presiune si mai mare. Aud in stanga si in dreapta cum lui X i s-a trezit energia kundalini, Y a meditat N ore fara intrerupere, Z a vorbit cu nu se stie ce arhangheli. 
                  Asa ca tu, novice, incepi sa iti pui intrebari. Tu nu ai ce sa povestesti... Ai stat cuminte la zeci de ore de meditatii, ai stat la cursuri, seminarii...si tu nu simti mare lucru. Nici vorba sa vezi ingeri ori sa cazi brusc in extaz. Ba mai ai si momente in care esti ingrijorat, nu te-a cuprins starea aia de detasare totala in care nu-ti mai pasa ca vin facturile la sfarsit de luna, nu te lasa indiferent gunoiul imprastiat pe jos de vecini...nici nu zambesti serafic atunci cand esti acuzat de cine stie ce pe nedrept. Prietenii se asteapta sa fii cumva... altfel, sa ii ajuti mai mult, daca se poate sa stai ore in sir sa le asculti dramele... doar tu nu mai ai probleme, esti un cautator spiritual, trebuie sa asculti, sa dai cele mai pertinente si intelepte sfaturi, sa plutesti cumva deasupra micimilor cotidiene.
                 Si uite asa, pas cu pas, se insinueaza subtila, vicleana depresie. Incepe sa ti se faca lehamite si de cautare, si de meditatie...si de tot. E clar ca ceva la tine e in neregula. Te-ai straduit, ai urmat toate sfaturile... Incepi sa te intrebi ce-i cu tine, sa cauti cauze in vieti trecute, in vieti viitoare, dai vina pe karma, pe soarta, pe vraji si forte intunecate. Si ceilalti povestesc... isi compun fete sobre, te privesc ingaduitori... le simti zambetul superior abia retinut in coltul gurii.
                       Ei bine, nu e nimic gresit la tine. Poti respira usurat. Ai ascultat doar prea multe povesti, te-ai lasat vrajit de dulcile iluzii ale unor cursuri care-ti soptesc ca in X zile cu siguranta vei fi un iluminat. Nu, nu vei fi. Dar poti fi linistit, nu ai pierdut nimic esential. E in regula sa nu accepti mizeriile celor din jur, e in regula sa te mai si enervezi cand si cand...e pur si simplu in regula, pentru ca esti om. Da, inca ai grijile tale, si le vei avea si mai tarziu, doar ca le vei vedea din alta perspectiva. Si nu, nu este cazul sa fii la dispozitia oricui, oricand. Timpul tau iti apartine in totalitate si este cazul sa inveti sa spui nu, sa iti rezervi timp pentru tine, chiar daca ceilalti ridica din spranceana. Inainte sa crezi povestile lui X, Y sau Z este in regula sa te inarmezi cu o doza sanatoasa de scepticism. Asta nu inseamna ca nu esti spiritual, inseamna doar sa inveti ca nu tot ce zboara se mananca.
                        E cazul sa renunti sa mai tragi de tine si sa iei lucrurile mai usor. Nu esti nici defect, nici nu ai o karma grea...esti doar un om pe drumul lui, care e doar al lui si nu seamana cu al altuia. Citisem undeva o chestie care mi-a placut foarte mult - inainte de iluminare car apa, dupa iluminare car apa. Nu mai stiu de unde era sau daca era chiar asa, oricum asta era ideea. Si dupa ce vei avea parte de N experiente spirituale vei sta frumusel in lumea asta, vei dormi, te vei trezi, vei manca, vei merge la lucru... vei avea vacante frumoase...inca te vei mai impiedica de prag daca nu vei fi atent, anotimpurile vor trece in acelasi ritm, vor continua sa fie zile ploioase si zile insorite. Totul va fi exact la fel... si totusi altfel, pentru ca si tu vei fi altfel. Vei fi altfel nu in doua zile, nici in doua luni, ci cu timpul. Cea care te va schimba va fi calatoria in sine, ea te va transforma mai intai insesizabil, apoi tot mai mult. Si nu intra in depresie... locul tau este unic in univers, la fel ca si experientele pe care le ai de trecut. Nu ti le va lua nimeni, nu va ajunge nimeni in locul tau la final. Da-ti timp, timp sa te bucuri, timp sa suferi, timp sa cresti si timp sa fii. Nu te grabeste nimeni.
Trimiteți un comentariu