Pagini

miercuri, 19 octombrie 2016

Sindromul adultului cuminte

            Adultul cuminte nu deranjeaza pe nimeni. E atent sa nu o faca. Mereu punctual, mereu acolo cand este nevoie de el, ar putea castiga concursul pentru angajatul model sau, uneori, pentru seful grijuliu, gata sa iti fie alaturi si sa-si sustina echipa... sau uneori sa faca treaba echipei pentru ca ceilalti sa nu aiba impresia ca abuzeaza de ei.
           Adultul cuminte te asculta... desi ii spui aceeasi problema de trei ori pe zi. Da, stie si in sinea lui e deja iritat, dar te va asculta iar cu amabilitate pentru ca nu vrea sa fie grosolan sau sa-ti raneasca sentimentele. E cu tine, langa tine, este umarul pe care plangi si primul la care te lauzi. El nu. Nu considera ca ar fi bine sa te impovareze cu problemele lui si ii este jena sa se laude. S-ar simti prost sa-si strige bucuria in gura mare. Se bucura incet, subtil, in interior. 
             In familie tace, tace cand nu ii convine ceva, tace cand isi doreste ceva si incearca sa se convinga singur ca bucuria celorlalti ii este de ajuns. Si cu prietenii tace. Isi exprima dorintele soptit, in treacat, de parca ar indrazni prea mult. Uneori se intampla ca ceilalti sa uite de el... dar isi aduc repede aminte la prima problema. Nu pare ca el ar avea probleme si trece de multe ori ca o persoana serioasa care are o viata calma, monotona, fara prea mare agitatie interioara. 
              Adultul cuminte stie sa fie invizibil. Intr-un grup adopta parerile celorlalti si se fereste sa spuna ce crede. Se limiteaza la discutii conventionale. 
              Candva, demult, a invatat ca cel mai bine este sa fie cuminte, sa faca ce i se spune si sa-si reprime emotiile si nevoile care ar putea deranja alte persoane. A invatat ca pentru a fi iubit si acceptat trebuie sa fie supus. Nu este neaparat o persoana religioasa, poate fi la fel de bine ateu convins... dar stie ca a se pune pe sine pe primul plan inseamna a pierde iubirea celorlalti. Copilaria i-a fost presarata de "fii cuminte", "daca nu esti cuminte nu o sa te mai iubeasca mama", "copiii care nu sunt cuminti nu sunt iubiti", "nimeni nu o sa te iubeasca daca nu esti cuminte"si alte variatiuni pe aceeasi tema. Asa ca acum, desi nu ii mai spune nimeni sa fie cuminte... el continua sa fie. Pentru el iubirea este conditionata de supunerea fata de cei pe care ii iubeste ori a caror parere conteaza.
               Adultul cuminte nu stie ce vrea. S-a ostenit atat de mult sa fie ceea ce vroiau cei din jur incat nu mai stie cine este el cu adevarat si nici ce isi doreste. Uneori indrazneste sa se intrebe, dar fuge repede de posibilele raspunsuri, ingrozit ca cine este el cu adevarat i-ar putea deranja pe ceilalti. Ii este greu sa se schimbe si adesea renunta pentru ca gandul la iubirea si acceptarea pe care le-ar putea pierde este prea greu de suportat. 
                Cand are o explozie nervoasa se sperie de propriile reactii. Ii vine sa fuga si se simte vinovat mult timp dupa. El de obicei face implozie. Emotiile si dorintele reprimate, negate il rod pe interior. Nu este neobisnuit pentru el sa aiba crize de tuse, ulcer sau colon iritabil. Cand nemultumirile ies la suprafata nu stie cum sa le gestioneze, ii este greu sa se accepte si sa accepte faptul ca este in regula sa-si exprime trairile interioare. Cand se acumuleaza mult prea multe poveri poate cadea in depresie, se simte inutil si lipsit de scop. Il bantuie ideea ca nu este bun de nimic. Se devalorizeaza singur si are grija ca stima de sine sa ramana mica si izolata intr-un colt pentru ca altfel conflictele interioare ar fi prea dure. Se pierde in dorintele celorlalti tanjind totusi sa fie vazut si apreciat asa cum este cu adevarat... ceea ce este aproape imposibil, pentru ca nici el nu mai stie.
                Provocarile adultului cuminte sunt intense si pot produce schimbari majore. Adultul cuminte trebuie sa constientizeze ceea ce a ascuns in interior si sa invete sa se exprime. Are mult de lucru pentru a trasa granite sanatoase intre el si ceilalti. Va avea de invatat sa se descopere si sa se iubeasca pe el insusi, ridicand val dupa val propriile limitari si temeri. Are de invatat cum sa-si gestioneze conflictele interioare fara a incerca sa fuga si sa faca alegeri bune pentru el, nu pentru ceilalti. Si... are de infruntat consecintele propriei masti create cu atat de multa migala... pentru ca cei din jur se vor simti deranjati de noile lui atitudini si va trebui sa le faca fata.
                     Daca esti un adult cuminte, efortul de a te recrea, de a te descoperi, merita. Stiu ca te sperie, ca nu stii de unde sa incepi si nici unde te va duce schimbarea, si mai stiu ca oricat de dureros ar fi prezentul, schimbarea pare un proces mult mai chinuitor. Totusi, ia in considerare faptul ca esti aici in propria ta calatorie, esti responsabil pentru propria viata si pentru ceea ce vrei tu sa devina viata ta. Depinde doar de tine sa incepi si apoi, cu pasi mici, sa-ti continui calatoria spre minunea care esti tu. Probabil nu te consideri o minune si simti ca potentialul tau este limitat iar lumea e o jungla fioroasa care te va inghiti... dar nu trebuie sa fie asa. Cu fiecare zi in care lucrezi pentru tine vei descoperi ca lucruri magice incep sa se intample, vei descoperi ca este mult mai mult decat ai crezut. Doar indrazneste... 

marți, 18 octombrie 2016

Escrocul sentimental - varianta spirituala

               Toti avem nevoie de iubire, de apreciere, de atentie... dar uneori le cautam in cele mai nepotrivite locuri si sfarsim prin a fi mai insetati de iubire decat la inceput. Atunci cand inima pare franta devenim vulnerabili, fragili ca o frunza purtata de vant care nici ea nu mai stie unde va ajunge... si, din pacate, sunt oameni care pot profita de vulnerabilitatea noastra de moment si de care ar trebui sa invatam sa ne ferim. Escrocul sentimental a devenit un obisnuit al cercurilor spirituale. Cumva a inteles ca este locul spre care inimile ranite sau debusolate se indreapta pentru a gasi vindecare si acolo poate astepta in liniste prada. Cum arata el? Oricum. Slab sau gras, inalt sau scund, intelectual rasat sau simplu muncitor. Aspectul nu conteaza. A invatat ca nu prin aspect isi poate atinge scopul, ci prin atitudine, prin manipularea celuilalt. Fie ca este un simplu adept al unei grupari, fie ca este terapeut, maestru sau consilier, modul de actiune este similar. Femeia vizata se indreapta spre el pentru a cauta un sfat ori a-si rezolva unele probleme interioare care o framanta. In mod firesc, ii impartaseste temerile, nemultumirile, frustrarile ei... doar asa se procedeaza cand cauti ajutor, nu? Spui ce te framanta. De aici drumul celui care manipuleaza este deschis. Foloseste informatiile aflate pentru a intruchipa imaginea salvatorului perfect. Devine confidentul, prietenul, sprijinul ei. Evident...este spiritual, vorbeste mult despre iubirea neconditionata...poate chiar prea mult. Da subtil de inteles ca s-au mai intalnit candva, ca o cunoaste din alte timpuri, se aventureaza in scurte si vagi povesti ale vremurilor apuse. Actul terapeutic, care in mod normal ar fi avut o perioada scurta, devine prilej de discutii intime, sunt gasite permanent pretexte, noi probleme care se cer rezolvate. De cate ori are prilejul, escrocul sentimental pozeaza in iluminatul gata sa se sacrifice pentru ceilalti, este neinteles, are stari de extaz in care primeste informatii din sfere inalte. Ea nu. Ea trebuie sa-l asculte pe el... doar asa isi poate gasi linistea. 
            Si asa, din suspin iluminat in suspin iluminat, din iubire neconditionata in iubire neconditionata, victima ajunge intr-o relatie cu nou gasitul guru. Si cam aici se termina iubirea neconditionata. Doamna afla treptat ca la fel de neconditionat sunt iubite si altele, ca nu se pot afisa impreuna din diverse motive, ca el poate veni si pleca atunci cand are chef si cum are chef... pentru ca e liber si toate responsabilitatile unei relatii normale sunt pentru nefericitii aia care inca nu s-au trezit spiritual...printre care, da, si ea. Orice repros, tristete sau frustrare a ei este privita ca semn de lipsa de evolutie spirituala. Cum... nu-l incurajeaza sa imprastie iubirea neconditionata printre reprezentantele sexului frumos? E clar neevoluata si trebuie ignorata o perioada, pana isi revine. Usor, usor, femeia se trezeste prinsa intr-o relatie care ii adanceste si mai profund lipsa de stima de sine, se simte tot mai mica si lipsita de putere in fata lui. De aici... drumul este incert. Fie se decide sa se desprinda din relatia toxica, fie ramane prinsa intr-o suferinta inutila dar extrem de chinuitoare.
                Dragelor, toti avem momente de depresie, de vulnerabilitate in care tot ceea ce ne dorim este un umar pe care sa plangem, un om care sa ne fie aproape. Tocmai in aceste momente sa deschidem bine ochii, sa ne uitam cu atentie cui ne deschidem inimile planse. Nu tot ce zboara se mananca si nu orice broasca este un print. Viata ne ingenucheaza uneori, ne trimite lectii greu poate de inteles, dar noi suntem datori sa ne ridicam asa cum putem, mai greu, mai usor. A ne oferi propria putere interioara unei alte persoane in speranta ca ne va ridica nu este o solutie. 
                Si daca ati ajuns intr-o asemenea relatie, strangeti din dinti si plecati. Nu este usor si vor fi multe momente in care veti dori sa va intoarceti inapoi pentru ca acesti indivizi stiu foarte bine cum sa se foloseasca de propriile voastre sentimente pentru a va manipula si a va pastra disponibile pentru ei. Merita? Iubirea neconditionata nu presupune nepasare fata de celalalt, nu presupune sexualizarea relatiilor cu toata lumea, nu presupune tolerarea unor comportamente care va ranesc. Invatati sa va iubiti pe voi inseva, luati-va inapoi puterea de la cei carora le-ati oferit-o intr-un moment de durere, oferiti-va sprijinul de care aveti nevoie si invatati sa va protejati. Faptul ca alegeti ceea ce este mai bine pentru voi nu inseamna ca nu sunteti suficient de evoluate sa-l intelegeti pe el, oricat ati crede ca il iubiti, inseamna doar ca aveti curajul de a merge mai departe, de a evolua cu adevarat spre ceea ce vreti voi sa fiti, nu spre ceea ce vi s-a spus ca ati fi. 

sâmbătă, 15 octombrie 2016

Trezirea energiei Kundalini

Cand pornim pe drumul cautarilor spirituale ne lovim inevitabil de acest subiect. Mai devreme sau mai tarziu apar intrebari de genul - de ce nu se trezeste? / cum sa trezesc sarpele adormit? / ce tehnici / exercitii / meditatii sa folosesc pentru a-l trezi? Citim despre darurile care s-ar activa, despre iluminare, capacitati deosebite. Parca nu suntem in rand cu ceilalti care ne povestesc despre senzatii, experiente mistice... Le-am vrea si noi. Se fac cursuri, seminarii... internetul abunda de tehnici pentru trezirea miraculoasei energii care ne-ar oferi ... altceva decat avem. Ceea ce nu prea se spune, din diferite motive, este ca pana la darurile alea de lumina treci prin cele mai putin dragute, mai intunecate, de care nu suntem asa de mandri si nici siguri ca am vrea sa dam nas in nas cu ele.
Trezirea energiei Kundalini nu presupune doar lapte si miere, ci intalnirea ta cu tine, o intalnire intima, extrem de personala cu cel care esti tu dincolo de masti, dincolo de ceea ce iti place sau vrei sa crezi despre tine. Tu cu tine, fata in fata. Tu cu programele tale negative, cu ura ta, cu neiubirea ta, cu vinovatia ta, cu tot ce ai bagat sub pres vieti la rand. Tu cu durerea ta, cu ranchiuna ta, cu tot ce iese din cele mai intunecate cotloane ale sinelui tau. Trezirea sarpelui nu inseamna ca dintr-o data vei deveni un intelept stralucind in lumina ci ca ai potentialul de a ajunge un intelept stralucind in lumina trecand prin toate vamile astea de intuneric. 
Asa ca, poate, inainte de a forta un lucru care, stai linistit, oricum se va intampla la un moment dat, ar fi bine sa-ti raspunzi cu sinceritate la cateva intrebari:
1. Esti pregatit sa dai ochii cu tine insuti? Daca crezi ca esti doar lumina si nu accepti nimic altceva s-ar putea sa fie niste probleme.
2. Cat de bine te cunosti? Poti face fata eventualelor sentimente, emotii negative care pot sa apara?
3. Cat de bine iti poti controla pornirile negative?
4. Esti constient ca din moment ce l-ai trezit, serpisorul asta nu se culca la loc pentru ca asa vrei tu?
5. Care este motivatia ta interioara? De ce vrei sa se trezeasca? Daca te mana dorinta de marire s-ar putea sa ai surprize neplacute.
Intreaba-te, cauta, fii sincer cu tine inainte de a porni la drum. Cu tot efortul depus, s-ar putea trezi sau nu. Daca nu e timpul tau... e posibil sa doarma ca un bebelus in continuare. Dar daca se trezeste...esti pregatit pentru asta? Nu vei gasi nici o carte care sa-ti spuna ce sa faci pentru a invata sa stapanesti dragonii interiori. E o calatorie strict personala. Si ar fi bine sa ai alaturi pe cineva care a trecut prin asta, pe cineva care stie despre ce este vorba, nu din carti, ci din experienta proprie. Evident, tu nu vei avea aceeasi experienta, dar cineva care a trecut prin asta ti-ar fi de mare folos in momentele in care nu mai stii ce ti se intampla si incotro sa o iei. Nu te grabi, da-ti timp, invata sa te accepti si sa te iubesti inainte de a porni la drum. 
Se intampla totusi ca tu sa stai cuminte in banca ta si sa se trezeasca pentru ca a venit timpul lui sa fie treaz si sa invete, sa devina. Cauta ajutor, cauta sustinere, nu astepta sa nu mai poti stapani ce iese din tine. Gaseste puterea de a avea compasiune pentru tot ce este ascuns in tine. Nu, nu ai fost nici cea mai rea fiinta din univers, nici cea mai buna. Toti am avut experiente traumatizante, toti am suferit, am iubit, am urat, am dat altora in cap si ni s-a dat in cap... si toate experientele astea fac parte din tine, din cel care esti astazi, din cel care vei deveni. Lucreaza cu umbra ta, constientizeaza-ti ranile, mastile. Vei iesi la lumina dar cat timp esti in intuneric nu te lasa doborat. Si nu alerga la toti vracii, terapeutii gasiti in cale. Asculta-ti instinctul. Sunt multi cei care vorbesc in citate, care desi sunt excelenti in munca lor nu au trecut inca prin experienta asta si nu au cum sa te ajute inca. Mergi la cei care isi stapanesc dragonii, asculta-i cand te indruma chiar daca pe moment vrei sa le dai in cap si sa urli la ei. 
E o calatorie frumoasa, frumoasa prin durerea, ravasirea si furtunile ei, frumoasa prin lumina, caldura, regasire de sine. E o calatorie care merita facuta la timpul potrivit. Exista un timp pentru ea, un timp unic, care ii apartine in totalitate si care nu este bine sa fie fortat. Este un drum pe care mai devreme sau mai tarziu il vei parcurge, ai rabdare, asteapta-te, asculta-te, accepta-te. Vremea ta va veni.

miercuri, 5 octombrie 2016

Masca spiritualitatii

             Uneori spiritualitatea este o fuga... o fuga de noi insine, de durerea din noi, de trecut, de prezent, de viitorul incert... Este o ascunzatoare buna...intr-o padure de concepte, de slogane care mai de care mai exaltate, ne putem pierde linistiti, fara teama ca ne-am putea regasi pe noi insine cu adevarat, fara teama de a ne trezi fata in fata cu suferinta din noi. 
              Spiritualitatea poate fi o masca...o masca aproape perfecta, pentru ca in timp ne amageste cu iluzia evolutiei, ne ajuta sa ne construim o imagine de sine plina de lumina... atat de plina de lumina incat ne poate orbi. Cautam sa fim tot mai buni, mai toleranti, sa iubim cat mai neconditionat. Ne hranim masca zi dupa zi citind cat mai multe carti, facand cat mai multe afirmatii pozitive, mergand la cat mai multe cursuri. Si cu cat perseveram, cu atat mai mult ne departam de noi. Initiere dupa initiere, meditatie dupa meditatie... avem iluzia devenirii. 
                 Ceea ce poate nu conteaza initial este presiunea interioara pe care aceasta masca o creeaza. Presiunea de a excela, de a fi cat mai aproape de o perfectiune pe care teoriile citite ne-o arata a fi demna de dorit si de atins. Sa nu te enervezi, sa te detasezi de toate, sa zambesti mereu, sa ai o sanatate prefecta, sa-i iubesti pe toti neconditionat... Exista un moment in care incepi sa te sufoci si interiorul ala neglijat, reprimat... da pe afara, erupe in cele mai surprinzatoare moduri. Da, te poti minti o perioada...dar nu pentru totdeauna. 
                Masca este si ramane doar o masca, oricat am investi in ea, oricat ne-am chinui sa ne identificam cu ea. Si dincolo de ea... ramanem noi, singuri, dezbracati de toata stralucirea inchipuita. In ziua in care cade masca se prabusesc regatele de gheata, se prabusesc rand pe rand fortaretele in care ne-am ascuns nemultumirile, dezamagirile, temerile. Abia atunci incepe spiritualitatea, cand esti gol in fata ta. Nu in fata celorlalti, ci in fata ta. Tu cu tine, tu cu tine cel de dincolo de ziduri, cel de dincolo de iluzii. Tu cu cel / cea pe care ai ascuns-o, de care te-ai dezis pentru ca nu era perfecta. E momentul care doare...e durerea aia muta a tuturor clipelor in care ti-ai refuzat dreptul de a fi tu insuti pentru a fi ceea ce citisesi ca ar trebui sa fii. Poate fi un minut, o ora, o zi... depinde de tine cum gestionezi acel moment care vine, inevitabil vine. E clipa aia magica, tacerea care anunta furtuna. Fie te arunci in mijlocul furtunii si decizi ca masca trebuie sa cada pentru a fi inlocuita de miracolul real care poti fi, de fiinta aia care se cere vindecata, curatata de noroiul a ceea ce credeai ca esti pentru a straluci, fie inchizi ochii si astepti sa treaca sperand ca masca nu se va sfarama de tot.
                  Spiritualitatea incepe dupa caderea mastilor. Nu este roz, nu te asteapta un premiu si nici nu ti se vor inchina mii de adepti. Iti vei intalni pe drum toate fricile, iti vei intalni singuratatea, dezamagirile... nu-i vei iubi pe toti total si neconditionat, vei descoperi ca lacrimile curata, ca nu ai mereu chef sa zambesti si asta nu inseamna ca esti o fiinta rea. Da, vor fi furtuni, cu cat te vei adanci mai mult in descoperirea de sine vor fi mai multe, unele violente, care aproape te vor rupe in doua, altele molcome, abia simtite. Vei obosi, vei vrea sa renunti... si nu o data. Ai sa cazi in genuchi, ai sa te ridici pe culmi... si asta vei sti doar tu si cei care o vor intui in ochii tai, daca vor avea rabdarea si curiozitatea de a vedea dincolo de val. 
                   Spiritualitatea nu e o zi senina de vara... nici un anotimp al rozelor, are toate anotimpurile, toate culorile, toate suspinele. Are si iarna asa cum are si vara, are si crini asa cum are si ciulini. Ce vei gasi la final? Pe tine. Pe tine cel de dincolo de masca, de dincolo de umbre, de dincolo de lumini. Merita? Este decizia ta. Doar tu poti decide pentru tine, doar tu poti lasa masca sa cada sau o poti cultiva, o poti hrani pana cand iti va fi de ajuns.