Pagini

miercuri, 19 octombrie 2016

Sindromul adultului cuminte

            Adultul cuminte nu deranjeaza pe nimeni. E atent sa nu o faca. Mereu punctual, mereu acolo cand este nevoie de el, ar putea castiga concursul pentru angajatul model sau, uneori, pentru seful grijuliu, gata sa iti fie alaturi si sa-si sustina echipa... sau uneori sa faca treaba echipei pentru ca ceilalti sa nu aiba impresia ca abuzeaza de ei.
           Adultul cuminte te asculta... desi ii spui aceeasi problema de trei ori pe zi. Da, stie si in sinea lui e deja iritat, dar te va asculta iar cu amabilitate pentru ca nu vrea sa fie grosolan sau sa-ti raneasca sentimentele. E cu tine, langa tine, este umarul pe care plangi si primul la care te lauzi. El nu. Nu considera ca ar fi bine sa te impovareze cu problemele lui si ii este jena sa se laude. S-ar simti prost sa-si strige bucuria in gura mare. Se bucura incet, subtil, in interior. 
             In familie tace, tace cand nu ii convine ceva, tace cand isi doreste ceva si incearca sa se convinga singur ca bucuria celorlalti ii este de ajuns. Si cu prietenii tace. Isi exprima dorintele soptit, in treacat, de parca ar indrazni prea mult. Uneori se intampla ca ceilalti sa uite de el... dar isi aduc repede aminte la prima problema. Nu pare ca el ar avea probleme si trece de multe ori ca o persoana serioasa care are o viata calma, monotona, fara prea mare agitatie interioara. 
              Adultul cuminte stie sa fie invizibil. Intr-un grup adopta parerile celorlalti si se fereste sa spuna ce crede. Se limiteaza la discutii conventionale. 
              Candva, demult, a invatat ca cel mai bine este sa fie cuminte, sa faca ce i se spune si sa-si reprime emotiile si nevoile care ar putea deranja alte persoane. A invatat ca pentru a fi iubit si acceptat trebuie sa fie supus. Nu este neaparat o persoana religioasa, poate fi la fel de bine ateu convins... dar stie ca a se pune pe sine pe primul plan inseamna a pierde iubirea celorlalti. Copilaria i-a fost presarata de "fii cuminte", "daca nu esti cuminte nu o sa te mai iubeasca mama", "copiii care nu sunt cuminti nu sunt iubiti", "nimeni nu o sa te iubeasca daca nu esti cuminte"si alte variatiuni pe aceeasi tema. Asa ca acum, desi nu ii mai spune nimeni sa fie cuminte... el continua sa fie. Pentru el iubirea este conditionata de supunerea fata de cei pe care ii iubeste ori a caror parere conteaza.
               Adultul cuminte nu stie ce vrea. S-a ostenit atat de mult sa fie ceea ce vroiau cei din jur incat nu mai stie cine este el cu adevarat si nici ce isi doreste. Uneori indrazneste sa se intrebe, dar fuge repede de posibilele raspunsuri, ingrozit ca cine este el cu adevarat i-ar putea deranja pe ceilalti. Ii este greu sa se schimbe si adesea renunta pentru ca gandul la iubirea si acceptarea pe care le-ar putea pierde este prea greu de suportat. 
                Cand are o explozie nervoasa se sperie de propriile reactii. Ii vine sa fuga si se simte vinovat mult timp dupa. El de obicei face implozie. Emotiile si dorintele reprimate, negate il rod pe interior. Nu este neobisnuit pentru el sa aiba crize de tuse, ulcer sau colon iritabil. Cand nemultumirile ies la suprafata nu stie cum sa le gestioneze, ii este greu sa se accepte si sa accepte faptul ca este in regula sa-si exprime trairile interioare. Cand se acumuleaza mult prea multe poveri poate cadea in depresie, se simte inutil si lipsit de scop. Il bantuie ideea ca nu este bun de nimic. Se devalorizeaza singur si are grija ca stima de sine sa ramana mica si izolata intr-un colt pentru ca altfel conflictele interioare ar fi prea dure. Se pierde in dorintele celorlalti tanjind totusi sa fie vazut si apreciat asa cum este cu adevarat... ceea ce este aproape imposibil, pentru ca nici el nu mai stie.
                Provocarile adultului cuminte sunt intense si pot produce schimbari majore. Adultul cuminte trebuie sa constientizeze ceea ce a ascuns in interior si sa invete sa se exprime. Are mult de lucru pentru a trasa granite sanatoase intre el si ceilalti. Va avea de invatat sa se descopere si sa se iubeasca pe el insusi, ridicand val dupa val propriile limitari si temeri. Are de invatat cum sa-si gestioneze conflictele interioare fara a incerca sa fuga si sa faca alegeri bune pentru el, nu pentru ceilalti. Si... are de infruntat consecintele propriei masti create cu atat de multa migala... pentru ca cei din jur se vor simti deranjati de noile lui atitudini si va trebui sa le faca fata.
                     Daca esti un adult cuminte, efortul de a te recrea, de a te descoperi, merita. Stiu ca te sperie, ca nu stii de unde sa incepi si nici unde te va duce schimbarea, si mai stiu ca oricat de dureros ar fi prezentul, schimbarea pare un proces mult mai chinuitor. Totusi, ia in considerare faptul ca esti aici in propria ta calatorie, esti responsabil pentru propria viata si pentru ceea ce vrei tu sa devina viata ta. Depinde doar de tine sa incepi si apoi, cu pasi mici, sa-ti continui calatoria spre minunea care esti tu. Probabil nu te consideri o minune si simti ca potentialul tau este limitat iar lumea e o jungla fioroasa care te va inghiti... dar nu trebuie sa fie asa. Cu fiecare zi in care lucrezi pentru tine vei descoperi ca lucruri magice incep sa se intample, vei descoperi ca este mult mai mult decat ai crezut. Doar indrazneste... 
Trimiteți un comentariu